2ra-2220/14 — Recunoașterea nulității contractelor de gaj

prima instanţă: A. Mironov dosarul nr.2ra-2220/14 instanţa de apel: M. Ciugureanu, B Bîrca, S. Arnăut DECIZIE 05 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druță Tamara Chişca-Doneva examinînd recursul declarat de către Banca Comercială „Banca Socială” Societate pe Acțiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Maev Constantin și Calincov Gheorghii împotriva Cooperativei de Producție „Tvardița”, în proces de insolvabilitate, și Băncii Comerciale „Banca Socială” Societate pe Acțiuni cu privire la recunoașterea nulității a contractelor de gaj, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 19 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Banca Comercială „Banca Socială” Societate pe Acțiuni și menținută hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 19 martie 2012 prin care acțiunea a fost admisă, c o n s t a t ă : La data de 07 august 2009, Maev Constantin și Calincov Gheorghii au depus cerere de chemare în judecată împotriva Cooperativei de Producție „Tvardița” și Băncii Comerciale „Banca Socială” Societate pe Acțiuni cu privire la recunoașterea nulității a contractelor de gaj.

În motivarea acţiunii reclamanții au indicat că sunt membri ai CP „Tvardița”. La data de 14 iunie 2005 de către administraţia cooperativei a fost încheiat un contract de gaj cu BC „Banca Socială” SA, filiala Tvardiţa, obiectul căruia a fost echipamentul fabricii de cărămidă din satul Tvardiţa, valoarea gajului constituind 3 569 000 lei. Susţine că ulterior, la 31 martie 2006, CP „Tvardiţa”, a încheiat un contract de gaj analogic cu BC „Banca Socială” SA, filialul Tvardiţa, obiectul căruia a fost echipamentul întreprinderii de vinificaţie din satul Tvardiţa, cu valoarea ipotecară de 2 700 000 lei. Invocă că în conformitate cu prevederile art. 288 Cod civil, la categoria de bunuri imobile se raportă clădirile, construcţiile şi tot ceea ce este încorporat durabil în acestea, adică bunurile a căror deplasare nu este posibilă fără a se cauza prejudicii considerabile destinaţiei lor.

1 Astfel, menționează că echipamentul întreprinderii de vinificaţie şi fabricii de cărămidă sunt parte integrantă a obiectelor date ca complexe de producere. Cu referire la art. 26 Legii privind cooperativele de producţie nr.1007 din 25 aprilie 2002, care indică că la competenţa exclusivă a adunării generale, se referă adoptarea hotărîrilor privind încheierea tranzacţiilor cu bunurile imobile, invocă că contrar prevederilor menționate, administraţia CP „Tvardiţa”, a încheiat contractele de gaj în privința echipamentul întreprinderii de vinificaţie şi fabricii de cărămidă, în lipsa hotărîrii adunării generale şi fără acordul lor, ca membrilor ai CP „Tvardiţa”. Susțin că pînă în prezent creditele pe anii 2005 şi 2006 nu sunt stinse, iar echipamentul întreprinderii de vinificație și fabricii de cărămidă se află în gaj la BC „Banca Socială” SA.

La fel, menţionează reclamanții că în anul 2006, s-au retras din cooperativă, însă în legătură cu faptul că echipamentul menționat este în gaj la bancă, ei nu pot primi în natură cotă-parte ce le aparține, prin ce li se cauzează un prejudiciu material considerabil. Consideră reclamanții că administrația CP „Tvardița” ilegal a transmis bunurile cu titlu de gaj BC „Banca Socială” SA, respectiv, tranzacțiile privind gajarea bunurilor în beneficiul băncii este nulă. Mai indică că de către Procuratura raionului Taraclia a fost emisă ordonanţa privind încetarea urmăriri penale din 08 aprilie 2009, aprobată la aceiaşi dată şi ordonanţa privind încetarea urmăririi penale din 08 aprilie 2009 aprobată la 10 aprilie 2009, prin care urmărirea penale pe faptul predării ilegale în gaj a bunurilor CP „Tvardiţa” a fost încetată.

Solicită reclamanții Maev Constantin și Calincov Gheorghii recunoașterea nulității contractului de gaj nr. 5 din 31 martie 2006 și Acordului adițional la contractul de gaj încheiate între CP „Tvardița” și BC „Banca Socială” SA în partea cotelor-părţi care le aparţin din echipamentul întreprinderii de vinificație și fabricii de cărămidă încheiat. La data de 01 februarie 2010, Delijan Victor, a depus, în interesele lui Maev Constantin și Calincov Gheorghii, o cerere de concretizare a cerințelor în care a invocat că deși, în cererea de chemare în judecată inițială reclamanții au făcut referire la contractul, prin care gajat echipamentul fabricii de cărămidă din satul Tvardița, însă în cerințele înaintate nu au indicat numărul și data contractului de gaj respectiv.

Astfel solicită, Delijan Victor, în interesele lui Maev Constantin și Calincov Gheorghii, recunoașterea nulității contractului de gaj nr. 5 din 31 martie 2006 și Acordului adițional la acest contract, încheiat între CP „Tvardița” și BC „Banca Socială” SA în privința echipamentului întreprinderii de vinificație și contractului de gaj nr. 29 din 14 iunie 2005, încheiat între CP „Tvardița” și BC „Banca Socială” SA în privința echipamentului fabricii de cărămidă (f.d. 125-126 Vol. I). Prin hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 10 februarie 2010, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Cahul 25 mai 2010 a fost admis apelul declarat de către Delijan Victor, în interesele lui Maev Constantin și Calincov Gheorghii, casată hotărîrea primei instanțe și restituită pricina spre rejudecare în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

2 Prin încheierea Judecătoriei Taraclia din 23 decembrie 2010, procedura pe cauză a fost suspendată pînă la intrarea în vigoare a deciziei instanței de judecată în limitele procedurii pe cauza cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de PC „Tvardița”. Prin decizia Curții de Apel Comrat din 13 septembrie 2011, a fost admis recursul declarat de către Delijan Victor, în interesele lui Maev Constantin și Calincov Gheorghii, casată încheierea Judecătoriei Taraclia din 23 decembrie 2010 și restituită pricina în prima instanță pentru examinarea cauzei în fond. În cadrul dezbaterilor judiciare Delijan Victor în interesele lui Maev Constantin și Calincov Gheorghii a invocat că reclamanții s-au adresat cu cererea de chemare în judecată în momentul în care au aflat despre existența contractelor de gaj.

Solicită Delijan Victor în interesele lui Maev Constantin și Calincov Gheorghii să fie considerată cererea de chemare în judecată ca fiind depusă în termen și declararea nulităţii contractului de gaj nr. 5 din 31 martie 2006, Acordului adițional la acest contract, încheiat între CP „Tvardița” și BC „Banca Socială” SA, în partea echipamentului întreprinderii de vinificație și contractului de gaj nr. 29 din 14 iunie 2005 încheiat între CP „Tvardița” și BC „Banca Socială” SA în privința echipamentului fabricii de cărămidă. Prin hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 19 martie 2012, acțiunea a fost admisă şi declarat nul contractul de gaj nr. 5 din 31 martie 2006 încheiat între CP „Tvardița” și BC „Banca Socială” SA și Acordul adițional nr. 56 din 30 octombrie 2008 în privința echipamentului întreprinderii de vinificație și contractul de gaj nr. 29 din 14 iunie 2005, încheiat între CP „Tvardița” și BC „Banca Socială” SA, în privința echipamentului fabricii de cărămidă.

Totodată, a fost încasat în mod solidar de la CP „Tvardița” și BC „Banca Socială” SA, în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 31 345 lei. Prin decizia Curții de Apel Cahul din 13 decembrie 2012, a fost admis apelul declarat de către BC „Banca Socială” SA, casată integral hotărîrea primei instanțe și emisă o nou hotărîre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 09 octombrie 2013, a fost admis recursul declarat de către Calincov Gheorghii casată decizia instanței de apel și restituită pricina aspre rejudecare în instanța de apel. Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 27 noiembrie 2013, a fost admisă cererea de abținere de la judecată a judecătorilor Curții de Apel Cahul, Eni Ghenadie,Vavrin Galina, Dănăilă Ion, Bondarenco Natalia, Dimitriadi Tatiana și Movilă Vitalie, și strămutată pricina spre examinare în ordine de apel la Curtea de Apel Chișinău.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 martie 2014, a fost respins apelul declarat de către BC „Banca Socială” SA și menținută hotărîrea primei instanțe. La 15 mai 2014, BC „Banca Socială” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel solictînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată. Totodată a solicitat încasarea din contul intimaților Maev Constantin și Calincov Gheorghii a taxei de stat în mărime de 15 672,50 lei achitată de BC „Banca Socială” SA pentru depunerea cererii de recurs.

În motivarea recursului recurentul BC „Banca Socială” SA a invocat că instanţa de judecată eronat a recunoscut utilajul fabricilor de cărămidă şi de vin ca fiind bunuri 3 imobile, incorect a determinat caracterul raporturilor de drept şi tipul bunurilor gajate, şi greşit a determinat organul competent, care este în drept să încheie acte juridice de acest gen. Menționează că, contractele de gaj în litigiu nu sunt contracte de ipotecă, iar bunurile gajate sunt bunuri mobile, astfel, în conformitate cu art.470 an.(2) lit. e) Cod civil, contractul de gaj a utilajului fabricii de cărămidă nr.29 din 14 iunie 2005 a fost înregistrat în Registru gajului bunurilor mobile de către notarul Arnaut Anna la 15 iunie 2005 cu nr.54249, iar contractul de gaj a utilajului fabricii de vin nr.5 din 31 martie 2006, a fost înregistrat în Registru gajului bunurilor mobile de către notarul Gladîş Oleg la 12 aprilie 2006 cu nr.69462.

În context susține recurentul că ipoteca se înregistrează la Organul Cadastral Teritorial, iar actele juridice legate de gajul bunurilor imobile sunt supuse autentificării notariale în conformitate cu art.51 din Legea cu privire la notariat. Susține că în legătură cu faptul, că bunurile gajate sunt mobile, pentru încheierea contractelor de gaj menţionate nu este necesară hotărîrea adunării generale a membrilor cooperativei, deoarece încheierea acestor acte juridice ţine de competenţa preşedintelui cooperativei, iar reclamanții Maev Constantin și Calincov Gheorghii nu au avut nici un drept legal de a contesta contractele de gaj, or, CP „Tvardiţa” le-a atribuit cota-parte în natură, în plante multianuale (viţă-de-vie) în sumă de 4991,02 lei.

Mai mult decît atît, invocă că reclamanții au ieşit din componenţa membrilor CP „Tvardiţa ” în anul 2006, la cererea lor personală, după care au anulat şi contractele de arendă cu CP „Tvardiţa”, fapt confirmat prin Hotărîrea Consiliului CP „Tvardiţa” din 29 octombrie 2007, şi respectiv, din 29 februarie 2008. Totodată cu referire la prevederile art. 1, art. 217 alin. (1) Cod civil și art. 59 CPC, menționează că nici prima instanță și nici instanţa de apel nu au stabilit și nu au probat faptul în ce mod contractele de gaj în litigiu, au cauzat prejudiciu intimaţilor.

Invocă că în conformitate cu prevederile art. 288 Cod civil, utilajul fabricii de vin şi a celei de cărămidă se atribuie la categoria de bunuri mobile, deoarece acestea nu cad sub prevederile alin. 2, 3, 4 al art. 288 Cod civil al RM unde la bunuri imobile se raportă clădirile, construcţiile, precum şi tot ceea ce este încorporat în acestea, a căror deplasare nu este posibilă fără a se cauza prejudicii considerabile destinaţiei lor şi a altor bunuri, căror prin lege le poate fi stabilită calitatea de bun imobil. Acest fapt se dovedeşte prin posibilitatea demontării lor, iar dovezile şi baza legală la care fac trimitere reclamanţii nu au nici un suport legal, deoarece utilajul fabricii de vin şi a fabricii de cărămidă este montat în interiorul bunurilor imobile şi nicidecum incorporat în bunul imobil fără a putea fi deplasat.

De asemenea susține recurentul că conform Legii cadastrului bunurilor imobile nr. 1543-XIII din 25 februarie 1998, bunurile imobile sînt înregistrate obligatoriu în Registrul de stat a bunurilor imobile, unde fiecărui bun în parte îi este atribui număr de identificare, însă în cazul utilajului fabricilor de vin şi de cărămidă, acest fapt lipseşte şi bunurile în cauză nu pot fi stabilite în Registrul de stat al bunurilor imobile. Reieşind din circumstanțele menționate insistă că la semnarea contractelor de gaj nu au fost încălcate normele de drept ce reglementează activitatea cooperativelor de producţie, iar faptul că utilajul în cauză face parte din categoria bunurilor imobile nu a fost confirmat în cadrul examinării cauzei.

4 Iar, faptul că din ordonanţa Procuraturii Taraclia din 08 aprilie 2009, prin care urmărirea penală în privinţa administraţiei CP „Tvardiţa” a fost încetată în baza art. 275 alin (5) CPP, reiese, că bunul gajat este imobil, nu atestă incontestabil şi faptul că aceste bunuri sunt imobile cu atît mai mult că, acest fapt nu este bazat pe careva probe şi nu are la bază nici un suport legal, or, Procuratura nu este organul competent care să aprecieze clasificarea bunurilor sau să constate natura bunurilor. La fel, menționează recurentul că reclamanții, nu au adus probe care să demonstreze că demontarea utilajului gajat ar fi adus prejudiciu considerabil destinaţiei construcţiilor fabricilor de vin şi de cărămidă şi nu au confirmat faptul că CP „Tvardiţa” are careva obligațiuni patrimoniale față de ei, iar susținînd că utilajul este un bun imobil, se contrazic invocînd că nu pot primi cota patrimonială care li se cuvine.

Mai susține că la 29 iunie 2010 CP „Tvardiţa” în calitate de debitor gajist cu acordul creditorului gajist - BC „Banca Socială” SA, a comercializat uzina de cărămidă şi utilajul de producere către agentul economic SRL „Ruslana”, iar mijloacele băneşti obţinute în urma comercializării, au fost trecute la achitarea datoriilor la creditele obţinute de CP „Tvardiţa”. Utilajul fabricii prin contractul de vînzare-cumpărare, conform legislaţiei, a fost vîndut ca bun mobil, care ulterior a fost grevat prin gaj băncii la fel ca bun mobil, utilajul fiind specificat separat de bunurile imobile. O parte din membri ai cooperativei respective au contestat printr-o cererea de chemare în judecată acest contract de vînzare-cumpărare, însă prin decizia irevocabilă a Curții Supreme de Justiție din 29 ianuarie 2014 cererea de chemare în judecată a fost respinsă, contractul de vînzare-cumpărare fiind considerat legal.

Astfel, în prezent, utilajul a fabricii de cărămidă aparţine cu drept de proprietate a SRL „Ruslana”, iar instanțele ierarhic inferioare soluționînd litigiul nu au verificat proprietarul utilajelor gajate, lezînd astfel drepturile dobînditorului de bună-credință SRL „Ruslana”, care nu a participat la examinarea litigiului în cauză. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 25 mai 2014 în termen.

La 20 iunie 2014, Maev Constantin a depus referință la recursul declarat de către BC „Banca Socială” SA în care a invocat dezacordul cu susţinerile recurentului precum că bunurile în litigiu sunt mobile, iar contractele de gaj nu sunt contracte de ipotecă și au fost înregistrate în Registrul gajului bunurilor mobile, deoarece nu este vina cotaşilor cooperativei în determinarea greșită a naturii bunurilor imobile și prejudicierii destinației întregului complex al fabricii de vin și uzinei de producere a cărămizii. Consideră că recursul declarat de către BC „Banca Socială” SA urmează să fie respins cu menținerea deciziei instanței de apel și hotărîrea primei instanțe care sunt legale și întemeiate.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu motivele recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră BC „Banca Socială” SA întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii din considerentele ce urmează. 5 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

Înaintând acţiunea în judecată împotriva CP „Tvardița”, intervenient BC „Banca Socială” SA, Maev Constantin și Calincov Gheorghii, au solicitat declararea nulității Contractului de gaj nr. 5 din 31 martie 2006 și Acordului adițional la acest contract, încheiat între CP „Tvardița” și BC „Banca Socială” SA în privința echipamentului întreprinderii de vinificație și Contractului de gaj nr. 29 din 14 iunie 2005, încheiat între CP „Tvardița” și BC „Banca Socială” SA în privința echipamentului fabricii de cărămidă.

Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanţă s-a pronunţat în favoarea admiterii acţiunii, declarînd nulitatea contractului de gaj nr. 5 din 31 martie 2006 încheiat între CP „Tvardița” și BC „Banca Socială” SA în privința echipamentului întreprinderii de vinificație, Acordului adițional la acest contract, și Contractului de gaj nr. 29 din 14 iunie 2005 încheiat între CP „Tvardița” și BC „Banca Socială” SA în privința echipamentului fabricii de cărămidă, soluţie care a fost menţinută şi de instanţa de apel.

În susţinerea temeiniciei concluziei date, instanţele de judecată, au reţinut că Adunarea Generale a CP „Tvardița” din 10 martie 2005, la care s-a decis de a solicita de la SA „Banca Socială” acordarea creditului pentru necesități de producție și a permite Consiliului și Cîrmuirii Cooperativei de a pune în gaj bunurile mobile și imobile ale fabricii de vin și cărămidă, a avut loc cu încălcarea prevederilor Statutului Cooperativei „Tvardița” și a Legii privind cooperativele de producție, iar legalitatea procesului-verbal al Adunării Generale din 10 martie 2005, în cadrul examinării cauzei nu și-a găsit confirmarea.

Instanţa de recurs constată, însă, că fiind, la soluţionarea pricinii, stabilite pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru judecarea cauzei în fond, concluziile instanţelor de judecată şi soluţia dată în sensul admiterii acţiunii sunt incorecte, fapt ce rezultă din interpretarea greşită a prevederilor legale, în coroborare cu materialul probator prezentat de părţi. Instanţa de recurs reţine că la caz a fost constatat incontestabil că la 14 iunie 2005 CP „Tvardiţa” în persoana preşedintelui Parlicov Petru, în calitate de debitor gajist a încheiat cu SA „Banca Socială” contractul de gaj nr. 29 (f.d.

129-132 vol.I), prin care în asigurarea rambursării creditului în sumă de 5 000 000 lei, obţinut în baza contractului de credit nr. 28 din 14 iunie 2005, au fost gajate: recolta griului de toamnă, porumbului şi floarea soarelui din roadă anului 2005, şi utilajul fabricii de cărămidă a CP „Tvardiţa”, amplasată în satul Tvardiţa, r-nu1 Taraclia, cu valoarea totală de 9 569 000 lei. Conform borderoului-anexă la contractul de credit nr.29 din 14 iunie 2005, utilajul fabricii de cărămidă gajat include 86 de bunuri părţi componente (cuptor, camere de uscare, cuptor ceramic, cuptor electric CHO şi altele) cu valoarea reziduală 5098 142 lei şi valoarea de gaj 3 569 000 lei, iar înregistrarea gajului a avut loc la 15 iunie 2005, confirmată de notarul Arnăut Ana.

(f.d. 127-128 vol.I). Tot actele cauzei atestă că la 31 martie 2006 CP „Tvardiţa” în persoana preşedintelui Parlicov Petru, în calitate de debitor gaj ist, a încheiat cu SA „Banca Socială” contractul de gaj nr.5 (f.d.41-42, 133-137 vol.I), prin care, în asigurarea 6 rambursării creditului în sumă de 5 000 000 lei, obţinut în baza contractului de credit nr.12 din 31 martie 2006, a fost gajat utilajul fabricii de vin a CP „Tvardiţa”, amplasată în satul Tvardiţa, r-nul1 Taraclia, cu valoarea totală de 2 700 000 lei. Conform borderoului-anexă la contractul de credit nr.5 din 31 martie 2006, utilajul fabricii de vin gajat include 57 de bunuri părţi componente (electrotelfere, buncăre de primire, concasoare, pompe şi altele) cu valoarea de piaţă 2 788 880 lei şi valoarea de gaj 2 700 000 lei.

De asemenea, din materialul probator rezultă că la 30 octombrie 2008 CP „Tvardiţa” în persoana preşedintelui Cara Gheorghe, în calitate de debitor gajist, a încheiat cu SA „Banca Socială” acordul adiţional la contractul de gaj nr.5 din 31 martie 2006 ( f.d.43 vol.I), prin care, CP „Tvardiţa” s-a obligat să transmită creditorului gajist utilajul fabricii de vin în valoare totală de 2 700 000 lei, în asigurarea rambursării creditelor obţinute în baza contractelor de credit nr.28 din 14 iunie 2005, nr.12 din 31 martie 2006, nr.26 din 05 noiembrie 2007 şi nr.36 din 12 septembrie 2008. Înaintând acţiunea în judecată împotriva CP „Tvardiţa” şi intervenient accesoriu BC „Banca Socială” SA, Maev Constantin şi Calincov Gheorghii, au solicitat recunoaşterea nulităţii contractelor de gaj nr.29 din 14 iunie 2005, nr.5 din 31 martie 2006 şi acordului adiţional din 30 octombrie 2008, invocînd că bunurile gajate constituie bunuri imobile în conformitate cu art.288 alin.(2) Cod civil şi că dispunerea de bunurile imobile ale CP „Tvardiţa” ţine de competenţa exclusivă a adunării generale a membrilor Cooperativei, însă contractele de gaj şi acordul adiţional declararea nulităţii a cărora se solicită la caz, au fost încheiate de preşedintele Cooperativei, fapt ce contravine prevederilor art.26 din Legea privind cooperativele de producere.

Iar cît priveşte interesul propriu în litigiul în cauză Maev Constantin şi Calincov Gheorghii îl explică prin aceia că au fost excluşi din membri ai CP „Tvardiţa” şi din cauza aflării bunurilor în gaj, dînşii nu-şi pot primi cota patrimonială care li se cuvine. Conform art. 288 alin.(2) Cod civil, la categoria de bunuri imobile se raportă terenurile, porţiunile de subsol, obiectele acvatice separate, plantaţiile prinse de rădăcini, clădirile, construcţiile şi orice alte lucrări legate solid de pămînt, precum şi tot ceea ce, în mod natural sau artificial, este încorporat durabil în acestea, adică bunurile a căror deplasare nu este posibilă fără a se cauza prejudicii considerabile destinaţiei lor.

În cauză, prin aplicarea regulilor de interpretare a normei enunţate, este evident că bun imobil constituie tot ceia ce este incorporat durabil într-un bun imobil, a căror deplasarea este imposibilă fără a se cauza prejudicii considerabile destinaţiei bunului imobil. La caz, la determinarea caracterului raporturilor de drept şi tipul bunurilor gajate, instanţa de recurs reţine împrejurările concrete şi anume că intimaţii Maev Constantin şi Calincov Gheorghii nu au demonstrat că demontarea utilajului gajat ar fi adus prejudicii considerabile destinaţiei construcţiilor fabricilor de vin şi de cărămidă.

Dimpotrivă, actele cauzei denotă că utilajul fabricii de vin şi a celei de cărămidă se atribuie la categoria de bunuri mobile, fapt ce se confirmă prin posibilitatea demontării lor pentru a fi reparate, înlocuite sau chiar instalate altele cu scopul modernizării, iar prin demontarea acestora utilaje nu pot fi aduse careva atingeri destinaţiei ulterioare a construcţiilor fabricilor de vin şi de cărămidă, deoarece bunurile gajate nu au fost încorporate în construcţii, care nu ar putea fi deplasate în alt loc, ci montate în interiorul bunurilor imobile.

7 În asemenea împrejurări, este neîntemeiată susţinerea ulterioară a lui Maev Constantin şi Calincov Gheorghii, reţinută şi de instanţele judecătoreşti precum că utilajul fabricilor de cărămidă şi de vinificaţie nu pot fi separate de bunul imobil fără a fi cauzat prejudiciu acestui complex de bunuri şi că aceste bunuri sunt incorporate durabil în bunurile imobile şi nu pot fi transportate, deoarece contravine normei citate, şi se combat prin actele cauzei, şi anume, listele şi evaluarea bunului transmis în gaj, care sunt parte componentă a contractelor de gaj, şi în care au fost prezentate denumirea şi descrierea bunurilor mobile (utilajul) gajate.

Prin urmare, cele relatate indică şi la netemeinicia concluziei instanţelor judecătoreşti cu referire la faptul că utilajele gajate sunt bunuri imobile şi sunt partea imprescriptibilă a cooperativei de producţie, cît şi referirea în acest sens la prevederile art. 455 alin.(3) lit. a) Cod civil, care indică că după natura raporturilor de drept, în categoria de gaj înregistrat intră ipoteca – gajul bunurilor imobile. Ipoteca trebuie înscrisă în Registrul bunurilor imobile, deoarece, contractele de gaj, nulitatea cărora se solicită în speţă, nu sunt contracte de ipotecă, care urmau, în mod obligatoriu, a fi înscrise în Registrul bunurilor imobile.

Însă, deoarece utilajele gajate de către CP „Tvardiţa”, sunt bunuri mobile, contractele de gaj încheiate în acest scop, prin prisma art. 470 alin.(2) lit. e) Cod civil, au fost înregistrate în Registrul bunurilor mobile, aşa fiind, contractul de gaj a utilajului fabricii de cărămidă nr. 29 din 14 iunie 2005, a fost înregistrat în Registrul de către notarul Arnaut Anna, la 15 iunie 2005 cu nr. 54249, iar contractul de gaj a utilajului fabricii de vin nr. 5 din 31 martie 2006 a fost înregistrat în Registrul de către notarul Gladîş Oleg la 12 aprilie 2006 cu nr. 69462. Instanţa de recurs reţine la acest capitol şi faptul că conform Legii cadastrului bunurilor imobile nr. 1543-XIII din 25 februarie 1998, bunurile imobile sunt înregistrate obligatoriu în Registrul de stat a bunurilor imobile, unde fiecărui bun în parte îi este atribuit număr de identificare, pe cînd, la caz, probe care ar confirma că utilajul fabricilor de vin şi de cărămidă au fost înscrise în Registrul bunurilor imobile, instanţei nu au fost prezentate, ceia ce în plus atestă că bunurilor gajate de CP „Tvardiţa” nu-i poate fi atribuită categoria de bunuri imobile.

În această ordine de idei, instanţa de recurs respinge şi afirmaţia invocată de către intimaţii şi reţinută de instanţa de apel cu privire la faptul că, conducerea CP „Tvardiţa” a încheiat contractele de gaj al utilajului fabricilor de vin şi de cărămidă, în lipsa adunării generale, prin urmare, fără acordul membrilor CP „Tvardiţa”, inclusiv şi a lui Maev Constantin şi Calincov Gheorghii, or, reieşind din faptul că bunurile gajate sunt mobile, pentru încheierea contractelor de gaj menţionate nu era necesară hotărîrea adunării generale a membrilor cooperativei, aşa cum încheierea acestor acte juridice ţine de competenţa preşedintelui cooperativei. Cu toate că la caz nu era necesară adunarea generală, totuşi din conţinutul procesului-verbal al Adunării generale a celor 425 membri împuterniciţi ai CP „Tvardiţa” din 10 martie 2005 (f.d.

21, 37 vol.I), rezultă că la Adunarea respectivă a fost discutat şi decis de a solicita de la SA „Banca Socială” acordarea unui credit pentru necesităţi de producţie şi permiterea Consiliului şi Cîrmuirii Cooperativei să pună în gaj bunurile mobile şi imobile ale fabricilor de vin şi de cărămidă, fapt care însă nu a fost luat în consideraţie de instanţele judecătoreşti la stabilirea netemeiniciei procesului- verbal menţionat, şi nu s-a ţinut cont de faptul că hotărîrea adunării generale nu a fost 8 contestată de către Maev Costantin şi Calincov Gheorghii, or, în sensul art. 33 din Legea privind cooperativele de producţie nr. 1007 din 25 aprilie 2002, hotărîrea adunării generale poate fi contestată în instanţa de judecată în termen de 2 luni de la data adoptării hotărîrii în modul stabilit de lege.

Pe cale de consecinţă însă intimaţii nu au formulat pretenţii privind contestarea hotărîrii adunării generale a membrilor împuterniciţi ai CP „Tvardiţa” din 10 martie 2005, respectiv nu sunt relevante la acest capitol nici probe cu martori, declaraţiile cărora eronat au fost reţinute de instanţele judecătoreşti ca fiind pertinente şi admisibile. De altfel, instanţa de recurs constată ca neîntemeiată şi referirea intimaţilor în susţinerea poziţiei sale, la certificatele de proprietate, eliberate de Agenţia teritorială de privatizare Taraclia la 14 mai 2007 (f.d.

57-58 vol.I), deoarece acestea confirmă doar faptul că Maev Constantin şi Calincov Gherghii au devenit deţinători ai cotelor-părţi valorice patrimoniale în urma privatizării CPP „Agrofirma Tvardiţa”, şi anume: Maev Constantin cu cota valorică 1558 lei 98 bani şi în plante multianuale (viţă de vie) 4991 lei 02 bani, şi Calincov Gheorghii cu cota valorică 2036 lei 40 bani şi in plante multianuale (viţă de vie) 4991 lei 02 bani. Însă după cum rezultă din actele cauzei şi după cum invocă însuşi intimaţii Maev Constantin şi Calincov Gherghii, ultimii din anul 2006, au ieşit din CP „Tvardiţa”, iar prin hotărîrea Consiliului CP „Tvardiţa” din 29 octombrie 2007 şi 09 februarie 2008 ( f.d. 76-81vol.I), a fost acceptată retragerea acestora din CP „Tvardiţa”, cu atribuirea cotei patrimoniale.

La caz, independent de acest aspect, se va remarca că deşi cotele-părţi valorice patrimoniale transmise în proprietatea lui Maev Constantin şi Calincov Gherghii în urma privatizării CPP „Agrofirma Tvardiţa” ar fi fost aportul intimaţilor la capitalul social al CP „Tvardiţa” la momentul obţinerii calităţii de membri, însă, obligaţiunile reciproce ale intimaţilor şi CP „Tvardiţa” în acest caz sunt determinate de faptul excluderii acestora din Cooperativă. În susţinerea concluziei date, instanţa de recurs reţine şi dispoziţiile art.171 alin.(3) Cod civil, care indică că membrul cooperativei suportă riscul ce rezultă din activitatea acesteia în limita participaţiunii deţinute în patrimoniul ei. La fel, şi art.17 alin.(1),(2),(4) al Legii privind cooperativele de producţie nr.1007 din 25aprilie 2002, stabileşte că cererea privind retragerea benevolă din cooperativă se depune în scris consiliului cooperativei.

Cererea se examinează de consiliul cooperativei în termen de o lună de la data depunerii acesteia. în decizia consiliului cooperativei se vor indica obligaţiile patrimoniale reciproce ale membrului cooperativei şi cooperativei legate de restituirea valorii cotei de participare, de efectuarea altor plăţi, precum şi termenele de executare a acestor obligaţii. Calitatea de membru al cooperativei încetează de la data adoptării deciziei respective de către organul abilitat al cooperative. Sub acest aspect, prin aplicarea regulilor de interpretare a normelor enunţate, este evident că calitatea de membru al CP „Tvardiţa” pentru Maev Constantin şi Calincov Gherghii a încetat la 09 februarie 2008 şi respectiv, la 29 octombrie 2007, prin atribuirea acestora a cotelor de participaţie, fiecăruia în valoare de 4991,02 lei, fapt ce se confirmă prin certificatele din 23 octombrie 2009 (f.d.

80-81 vol.I). Aspect, care, impune respingerea şi argumentelor intimaţilor cu referire la faptul că din cauza aflării utilajelor în gaj, nu-şi pot primi cota patrimonială care li se cuvine din capitalul social ai CP „Tvardiţa”, deoarece nu au fost făcută dovada faptului că deţin 9 dreptul şi asupra unei cote-parte din utilajul gajat, mai mult, după cum a fost menţionat, la excluderea intimaţilor din membri ai CP „Tvardiţa” ultimilor, în locul cotelor lor de participaţie în cooperativa, le-au fost atribuite o parte din bunuri, şi anume viţă-de-vie, stîlpi de fier şi beton şi sîrmă, în acest fel, fiecăruia în valoare de 4991,02 lei. La acest segment instanţa de recurs remarcă şi prevederile art.21 alin.(1),(2) şi(4) din Legea privind cooperativele de producţie nr.1007 din 25 aprilie 2002, care indică că membrului cooperativei care s-a retras din cooperativă i se restituie valoarea cotei lui de participare.

Restituirea valorii cotei de participare se efectuează în mijloace băneşti. Cu acordul membrului respectiv, valoarea cotei de participare poate fi restituită în natură, în modul prevăzut de statut. Restituirea valorii cotei de participare se efectuează după încheierea exerciţiului financiar şi după examinarea dării de seamă financiare anuale la adunarea generală şi calcularea tuturor plăţilor cuvenite membrilor cooperativei. Restituirea valorii cotei de participare se efectuează în termen de 6 luni după expirarea anului financiar în care a încetat calitatea de membru al cooperative.

În această ordine de idei, se atestă că intimaţii, în cadrul dezbaterilor judiciare, nu a făcut dovada faptului că CP „Tvardiţa” ar fi avut faţă de ei careva obligaţiuni patrimoniale, şi graţie pierderii calităţii de membru al CP „Tvardiţa”, fapt ce atestă că Maev Constantin şi Calincov Gherghii sunt reclamanţi necorespunzători, aşa cum lipseşte vre-un interes al acestora pentru a pretinde nulitatea contractelor de gaj în condiţiile art. 217 Cod civil. Cu atît mai mult că CP „Tvardiţa”, în calitate de debitor gajist, cu acordul Băncii, în calitate de creditor gajist a comercializat uzina de cărămidă şi utilajul de producere către agentul economic SRL „Ruslana”, iar mijloacele obţinute în urma comercializării au fost trecute la achitarea datoriilor la creditele obţinute de CP „Tvardiţa”.

Cele relatate în ansamblu atestă temeinicia recursului declarat de către BC „Banca Socială” şi indică la ilegalitatea hotărârilor de judecată a instanţelor ierarhic inferioare, fapt ce impune casarea acestora. Totodată, instanţa de recurs consideră drept întemeiate şi cerinţele recursului cu privire la recuperarea cheltuielilor de judecată şi anume taxa de stat achitată de către recurent la depunerea cererii de recurs, or, art. potrivit art. 82 CPC, cheltuielile de judecată se compun din taxa de stat şi din cheltuielile de judecare a pricinii, iar potrivit art. 94 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată.

Cu referire la dispoziţiile citate, este cert că la depunerea recursului BC „Banca Socială” SA a achitat taxa de stat în mărime de 15672,50 lei, fapt ce se confirmă prin ordinul de plată anexat la cererea de recurs, drept consecinţă, urmează a fi încasat, în mod solidar din contul lui Maev Constantin şi Calincov Gheorghii în beneficiul BC „Banca Socială” SA cheltuielile de judecată, sub forma taxai de stat în mărime de 15672,50 lei.

Faţă de cele ce preced şi fiind cert că circumstanţele pricinii au fost constatate de către instanţele de judecată ierarhic inferioare, nefiind necesară verificarea suplimentară a căror-va dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat, de a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi a emite o nouă hotărâre prin care a respinge acţiunea lui Maev Constantin și Calincov Gheorghii împotriva Cooperativei 10 de Producție „Tvardița”, în proces de insolvabilitate, și Băncii Comerciale „Banca Socială” Societate pe Acțiuni cu privire la recunoașterea nulității a contractelor de gaj.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide : Se admite recursul declarat de către Banca Comercială „Banca Socială” Societate pe Acțiuni.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Taraclia din 19 martie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Maev Constantin și Calincov Gheorghii împotriva Cooperativei de Producție „Tvardița”, în proces de insolvabilitate, și Băncii Comerciale „Banca Socială” Societate pe Acțiuni cu privire la recunoașterea nulității a contractelor de gaj şi se emite o nouă hotărâre, prin care: Se respinge acţiunea lui Maev Constantin și Calincov Gheorghii împotriva Cooperativei de Producție „Tvardița”, în proces de insolvabilitate, și Băncii Comerciale „Banca Socială” Societate pe Acțiuni cu privire la recunoașterea nulității a contractelor de gaj.

Se încasează, în mod solidar, de la Maev Constantin şi Calincov Gheorghii în beneficiul Băncii Comerciale „Banca Socială” Societate pe Acțiuni suma de 15672 (cincisprezece mii şase sute şaptezeci şi doi ) lei 50 bani cu titlu de cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva 11