2ri-17/14 — Recunoaşterea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare

prima instanţă: N.Bondarenco dosarul nr. 2ri-17/2014 DECIZIE 29 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul – Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către CP „Tvardiţa” - în proces de insolvabilitate, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a CP „Tvardiţa” în proces de insolvabilitate împotriva SRL „Ruslana” cu privire la recunoaşterea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare din 29 iunie 2010, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Cahul din 04 noiembrie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă c o n s t a t ă La 05 iulie 2013 CP „Tvardiţa” - în proces de insolvabilitate a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Ruslana” cu privire la recunoaşterea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare din 29 iunie 2010. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 29 iunie 2010, a încheiat cu SRL „Ruslana” contract de vînzare-cumpărare a bunului imobil identificat ca Uzina de cărămidă care include construcţii şi o parte din utilaj, vînzarea acestor bunuri avînd loc cu acordul „Băncii Sociale” SA, deoarece bunurile au fost gajate.

Invocă că a transmis către SRL „Ruslana” conform pct.1) din contract construcţiile indicate şi utilajul 86 unităţi, după care a fost emisă factura fiscală seria RU nr.2774012 din 29 iunie 2010 care a fost semnată de către SRL „Ruslana”. Astfel, conform, pct. 3 din contract SRL „Ruslana” urma să-i achite suma de 20 000 000 lei în termen de 10 zile. Consideră că a avut loc o tranzacţie simulată deoarece contractul de vînzare simulat implică existenţa de fapt a două acte, dintre care contractul de vînzare - cumpărare este aparent şi nu este menit să producă nici un efect, iar altul este secret, care diferă de cel aparent privitor la natura, părţile sau conţinutul operaţiei juridice.

SRL „Ruslana” a transferat suma pentru bunurile procurate însă CP „Tvardiţa” nici nu a putut să se folosească de mijloacele financiare deoarece banii respectivi au fost imediat luaţi de pe contul bancar CP „Tvardiţa” de către „Banca Socială” SA, deoarece între conducerea CP „Tvardiţa” şi SA „Banca Socială” exista contractul de credit. Între CP „Tvardiţa” şi SRL „Ruslana” trebuia să fie încheiat contractul de preluare a datoriei în conformitate cu art.567 Cod Civil, adică datoria CP „Tvardiţa” faţă de „Banca Socială” SA trebuia să fie preluată de SRL „Ruslana” în temeiul unui contract cu SA „Banca Socială”.

Menţionează că la momentul încheierii contractului de vînzare-cumpărare CP „Tvardiţa” avea deja datorii acumulate faţă de creditori dintre care doar faţă de Bugetul de Stat avea datorii în suma de aproximativ 24 500 000.00 lei, astfel această tranzacţie frauduloasă a împins CP „Tvardiţa” la incapacitatea de plată şi a dus la încălcarea drepturilor creditorilor şi în deosebi ale statului care la momentul dat este cel mai mare creditor al CP „Tvardiţa” în proces de insolvabilitate. Prin hotărîrea Curţii de Apel Cahul din 04 noiembrie 2013 a fost respinsă cererea CP „Tvardiţa” în proces de insolvabilitate.

La 04 decembrie 2013 CP „Tvardiţa” în proces de insolvabilitate a declarat recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Cahul din 04 noiembrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea acesteia şi pronunţarea unei noi hotărîri prin care fi recunoscut nul contractul de vînzare-cumpărare nr. 5044 din 29 iunie 2010. Recurentul în motivarea recursului a indicat că, prima instanţă la pronunţarea hotărîrii sale nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept material. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină hotărîrea primei instanţe. Materialele cauzei denotă că, la 29 iunie 2010 între CP „Tvardiţa” în calitate de vînzător şi SRL „Ruslana” în calitate de cumpărător fost încheiat contractul de vînzare cumpărare nr.5044 a bunului imobil identificat ca Uzină de cărămidă care include construcţii şi o parte din utilaj. La încheierea contractului dat a participat şi SA „Banca Socială” în calitate de terţ avînd statutul de creditor gajist (f.d.4-7). Prin factura seria nr.RU 2774012 din 29 iunie 2010 a avut loc transmiterea bunurilor beneficiarului conform contractului, valoarea acestora evaluîndu-se la 20 000 000 lei (f.d.8).

Conform contractului nr.29 din 14 iunie 2005, „Banca Socială” SA a acordat credit CP „Tvardiţa”, întru asigurarea împrumutului fiind gajate bunurile mobile şi imobile a CP „Tvardiţa”, fiind incluse şi utilajele uzinei de cărămidă, ce a fost înregistrat în registrul gajului bunurilor mobile nr.24249 la 15 iunie 2005 (f.d.28-30). Colegiul reţine că prin încheierea contractului de vînzare - cumpărare părţile au ţinut cont de prevederile art. 210 Cod Civil, unde este reglementat legalitatea contractelor persoanelor juridice unde este indicat necesitatea formei scrise a contractului. Conform art. 221 alin.(1) Cod Civil, actul juridic încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este nul.

Actul juridic încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este lovit de nulitate absolută, deoarece în cazul acestui act lipseşte unul din elementele definitorii ale actului juridic consfinţit în art. 195 – intenţia de a da naştere, modifica, sau stinge drepturi şi obligaţii civile. Manifestarea de voinţă în cazul actului juridic fictiv este falsă şi are ca scop inducerea în eroare a altor persoane, creînd aparenţa existenţei actului juridic în realitate Actul juridic simulat implică existenţa de fapt a două acte, dintre care unul este aparent şi nu este menit să producă nici un efect, iar altul este secret, care diferă de cel aparent privitor la natura, părţile sau conţinutul operaţiei juridice.

La caz se constată că contractul a fost încheiai în formă scrisă. Contractul de vînzare - cumpărare a fost autentificat de către notarul -Arnaut Alexandr şi a fost înregistrat în registru sub nr. 5044 din29 iunie 2010, fiind înregistrat în or. Taraclia. Respectiv au fost îndeplinite toate condiţiile de fond şi formă a contractului. Prin urmare semnele caracteristice contractului simulat nu sînt aplicabile contractului de vînzare-cmpărare încheiat între părţi, odată ce acest contract a fost încheiat cu intenţia de a produce efecte juridice, contractul de vînzare-cumpărare fiind înregistart la Oficiul Cadastral Teritorial mun. Taraclia la 29 iunie 2010 (f.d.4). În cazul executării actului juridic doar de către o parte, aceasta nu poate invoca nulitatea actului juridic considerîndu-l fictiv, dar e în drept a solicita rezilierea pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale.

Conform prevederilor art.195 Cod Civil, act juridic civil este manifestarea de către persoane fizice şi juridice a voinţei îndreptate spre naşterea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor civile. La caz însă se constată că părţile la încheierea contractului de vînzare- cumpărare din 17 august 2002 s-au conformat acestor prevederi, voinţa lor fiind de a încheia un contract de vînzare-cumpărare şi nu cu alt scop. Mai mult ca atît, la încheierea contractului dat, SA „Banca Socială” a participat în calitate de terţ avînd statutul de creditor gajist (f.d.4-7).

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul constată că, prima instanţă a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către CP „Tvardiţa” - în proces de insolvabilitate, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate şi în prima instanţă, cărora instanţa le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Recurentul a dispus de posibilitatea reală de a invoca toate argumentele în vederea admiterii acţiunii, de a administra probele pe care le consideră necesare în vederea argumentării poziţiei.

Examinînd actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că prima instanţă a examinat pricina în conformitate cu normele de drept procedural în vigoare, respectînd principiul disponibilităţii şi egalităţii părţilor în proces. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere că hotărîrea primei instanţe este legală şi întemeiată, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul, de a menţine hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. art. 444, art. 445 alin.(1) lit.a), 445 alin.(3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de către CP „Tvardiţa” - în proces de insolvabilitate.

Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Cahul din 04 noiembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a CP „Tvardiţa” în proces de insolvabilitate împotriva SRL „Ruslana” cu privire la recunoaşterea nulităţii contractului de vînzare- cumpărare din 29 iunie 2010. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Iurie Diaconu Elena Covalenco Galina Stratulat