2ra-3009/14 — Încasarea forţată a prejudiciului cauzat

prima instanţă: I. Raropu dosarul nr. 2ra-3009/14 instanţa de apel: M. Anton, A. Panov, I. Secrieru ÎNCHEIERE 05 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Popa Gheorghe, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Popa Gheorghe împotriva lui Bunu Ion cu privire la încasarea forţată a prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligaţiei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Popa Gheorghe şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 19 decembrie 2013, c o n s t a t ă La 24 iulie 2013 Popa Gheorghe a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Bunu Ion cu privire la încasarea forţată a prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligaţiei.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că la 03 noiembrie 2011, 1a rugămintea pârâtului Bunu Ion, i-a transmis în comodat pentru folosire temporară gratuită autoturismul de marcă „CITROEN XSARA”, nr/î CPL 961, care îi aparţinea cu drept de proprietate privată, în portbagajul căruia se mai aflau instrumente de lucru şi anume : perforator electric şi polizor unghiular de marca „Bosch”, solicitându-i să-i restituie automobilul după decăderea necesităţii şi să-1 parcheze în curtea imobilului în construcţie din str. Avicena, 6 A mun. Chişinău, unde efectua lucrări de construcţie.

Menţionează reclamantul că deşi i-a transmis pîrîtului autoturismul în stare bună, acesta nu a întreprins măsurările necesare şi suficiente pentru a-1 restitui în aceeaşi stare şi manifestând lipsă de diligentă, a transmis fără ştirea şi acordul lui cheile de la automobil şi actele unei persoane străine - Cojocari Cristi, care în mod criminal, prin răpire, a intrat în posesia lui şi a altor bunuri care se aflau în autoturism, iar ulterior, ca urmare a unui accident rutier , 1-a deteriorat iremediabil. După accidentul rutier produs de Cristi Cojocari nu au mai fost de găsit în portbagaj nici în altă parte instrumentele de lucru şi anume: un perforator de marca „Bosch”, model GBH 11DE0611245708 la preţul de 25090 lei şi un polizor electric unghiular de marca „Bosch”, model GWS 26-230JBV 0601856G08, costul căruia este de 5799 lei.

Menţionează, că la 18 noiembrie 2011, Procuratura mun. Chişinău, pe faptul răpirii mijlocului de transport, a început urmărirea penală în baza semnelor componenţei de infracţiune prevăzută de art. 192¹ alin. (1) CP, iar prin ordonanţa adjunctului procurorului în Procuratura sectorului Centru mun. Chişinău s-a dispus încetarea urmăririi penale în privinţa lui Cristi Cojocari din motivul împăcării părţilor. Pe parcursul anului 2012 a avut mai multe discuţii cu pârâtul prin care i-a solicitat repara prejudiciului, însă fără nici un rezultat.

Solicită reclamantul obligarea lui Bunu Ion de a-i repara prejudiciu material care i-a fost cauzat prin nerespectarea obligaţiilor contractuale, în urma căruia fapt a fost deteriorat automobilul şi pierdute bunurile care se aflau în automobil şi dispunere încasării forţate de la pîrît a sumei de 62 244 lei, ceea ce reprezintă echivalentul în lei a 3 800 lei – costul automobilului şi suma de 30 889 lei – costul perforatorului şi polizatorului. Solicită şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 19 decembrie 2013, acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Popa Gheorghe a depus apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2014 a fost respins apelul declarat de Popa Gheorghe şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

La emiterea deciziei instanţa de apel a stabilit ca fiind juste concluziile instanţei de fond privind respingerea acţiunii. Instanţa de apel a calificat drept obiect al litigiului, precum şi a pretenţiilor din acţiune, neexecutarea de către Bunu Ion a contractului de comodat, ca urmare la ce automobilul a fost răpit şi accidentat. În susţinerea netemeiniciei acţiunii, instanţa de apel a invocat prevederile art. 859 Cod civil - prin contract de comodat o parte (comodant) dă cu titlu gratuit un bun în folosinţă celeilalte părţi (comodatar), iar aceasta se obligă să restituie bunul la expirarea termenului pentru care i-a fost dat. Conform art. 602 alin. (1) Cod civil, în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă.

Conform art. 603 alin. (1) Cod civil, debitorul poartă răspundere numai pentru dol (intenţie) sau culpă (imprudenţă sau neglijenţă) dacă legea sau contractul nu prevede altfel sau dacă din conţinutul sau natura raportului nu reiese altfel. 2 Conform art. 1398 alin. (1) Cod civil, cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune. Raportînd normele de drept enunţate la materialele cauzei, instanţa de apel a constatat că în acţiunile lui Bunu Ion nu au fost constatate elementele vinovăţiei. Ba mai mult, instanţa de apel a menţionat că în cazul din speţa dată nu poate fi vorba despre un contract legal încheiat, deoarece nu a fost respectată forma scrisă a contractului, având în vedere că tranzacţiile care au ca obiect bunuri ce depăşesc o valoare de 1000 lei urmează să fie încheiate în scris.

Menţionează instanţa de apel că la caz s-a stabilit că automobilul, care îi aparţinea cu drept de proprietate lui Popa Gheorghe a fost răpit de către Cojocari Cristi, fapt stabilit prin ordonanţa privind începerea urmăririi penale din 18.11.2011, care a intrat în posesia automobilului în lipsa voinţei lui Bunu Ion. Referitor la argumentele apelantului, în ceia ce priveşte, că odată cu transmiterea automobilului au fost transmise şi instrumentele de lucru (perforator electric şi polizor unghiular de marca „Bosch”), care se aflau în portbagajul automobilului, instanţa de apel le-a apreciat ca fiind declarative, nefiind demonstrat că au fost transmise odată cu automobilul. La 17 iulie 2014 Popa Gheorghe a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi remiterea pricinii spre rejudecare în primă instanţă.

În motivarea recursului s-a invocat interpretarea eronată de către instanţe a normelor de drept material şi anume ce se referă la obligativitatea formei scrise a contractului de comodat. Recurentul menţionează că în prevederile normelor speciale din Codul civil ce se referă la contractul de comodat, nu există prevederi ce impun expres obligativitatea formei scrise a acestui fel de contract. Menţionează că după cum rezultă din esenţa normei ce reglementează contractul de comodat, acesta este un contract translativ de folosinţă şi nu translativ de proprietate, astfel că în temeiul contractului de comodat comodatarul dobîndeşte numai dreptul de folosinţă, dar nu şi bunul. Astfel, în cazul contractului de comodat nu poate fi estimată în lei valoarea dreptului de folosinţă gratuită.

La fel, recurentul consideră eronate concluziile instanţei de apel, precum că în acţiunile lui Bunu Ion lipsesc elementele de vinovăţie, or în ipoteza existenţei de fapt între Popa Gheorghe şi Bunu Ion a unor raporturi juridici de comodat, legea (art. 863 Cod civil) stabileşte răspunderea comodatarului pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale, inclusiv şi răspunderea lui pentru cauza neimputabilă, iar din circumstanţele cazului din speţă rezultă cert că comodatarul nu şi-a executat obligaţiile de a nu da bunul în folosinţa unor terţă fără acordul comodantului. Astfel, 3 consideră recurentul ca fiind contrară prevederilor legale poziţia primei instanţe susţinute de instanţa de apel, că vinovat de cauzarea prejudiciului este o persoană terţă, iar legătura cauzală dintre prejudiciul cauzat şi acţiunile intimatului Bunu ion lipseşte.

La fel, recurentul invocă aplicarea eronată de către instanţe a normelor de drept procedural. În acest sens, recurentul menţionează că prima instanţă s-a expus în hotărîre asupra vinovăţiei unei alte persoane (Cojocari Cristi) în cauzarea prejudiciului, fără a atrage, însă, această persoană în proces, iar instanţa de apel nu a dat apreciere acestui fapt. Consideră că constatarea prin hotărîre judecătorească a culpei unei alte persoane decît pîrîtul în cauzarea prejudiciului, repararea căruia se solicită în acţiune, reprezintă, de fapt, un caz de soluţionare a drepturilor unor persoane neantrenate în proces. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Popa Gheorghe nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

4 Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Popa Gheorghe ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Popa Gheorghe se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Iurie Bejenaru 5