Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Casat
Dosarul nr.
2ra-3336/14
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
19 noiembrie 2014
Părțile
Mizerniuc Irina vs ÎCS RED Union Fenosa SA
Pe scurt
Temeiurile declarării recursului

2ra-3336/14 — Repararea prejudiciului material cauzat

prima instanţă: V. Panfilii dosarul nr. 2ra-3336/14 instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, S. Caitaz ÎNCHEIERE 19 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Mizerniuc Ina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mizerniuc Ina către ÎCS „RED Union Fenosa” SA privind încasarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Mizerniuc Ina, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Anenii-Noi din 05 iunie 2013, c o n s t a t ă La 06 august 2009, reclamanta Mizerniuc Ina s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către ÎCS „RED Union Fenosa” SA privind încasarea prejudiciului material în mărime de 281 161 lei.

Întru argumentarea acestor cerinţe, reclamanta a invocat faptul că, la data de 29 aprilie 2009, în jurul orei 04.00, a fost incendiat garajul care-i aparţine cu drept de proprietate. Reclamanta a explicat că în rezultatul incendiului produs au fost nimicite toate bunurile aflate în interiorul garajului, a fost deteriorată practic integral construcţia garajului, menţionînd faptul că în conformitate cu concluzia Inspectoratului de Stat pentru Măsuri Contra Incendiilor din 29.04.2009, cauza incendiului a fost un scurtcircuit al cablului electric, aceiaşi concluzie despre cauza incendiului a fost dată şi de către experţii Centrului de Expertize Independente (CEXIN). Suplimentar reclamanta a relatat faptul că, conform expertizei merceologice a Centrului de Expertize Independente nr.234 şi nr.259 prejudiciul cauzat a fost evaluat la suma de 232 355 lei.

Reclamanta a menţionat că s-a adresat în repetate rînduri către pîrît cu cereri privind recuperarea prejudiciului material cauzat de incendiu, însă pîrîtul de fiecare dată i-a răspuns că incendiul poarta un caracter local şi se datorează încălcărilor 1 condiţiilor de montare a instalaţiei electrice, de care responsabil este consumatorul, motiv din care reclamanta s-a adresat cu cerere de chemare în judecată prin care a solicitat încasarea în beneficiul său din contul ÎCS „RED Union Fenosa” SA a prejudiciului material în valoare de 281 161 lei din considerentele că vinovat de cauzarea incendiului este pîrîtul. Litigiul în cauză a fost obiect de studiu în mai multe instanţe judecătoreşti. Prin hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 05.06.2013, a fost respinsa ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Mizerniuc Ina către ÎCS „RED Union Fenosa” SA privind încasarea prejudiciului material.

Nefiind de acord cu soluţia dată, Mizerniuc Ina, la data de 05.07.2013 a depus apel, potrivit căruia solicită casarea integrală a hotărîrii Judecătoriei Anenii Noi 05.06.2013 şi pronunţarea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral în sensul invocat în aceasta. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014, apelul declarat de Mizerniuc Ina a fost respins, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Anenii-Noi din 05 iunie 2013. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, prima instanţă corect a stabilit circumstanţele faptice ale litigiului dat, a apreciat probele conform prevederilor art. 130 CPC şi a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată, cu respectarea normelor de drept material şi procesual.

Astfel, din materialele cauzei în instanţa de apel s-a constatat, că la data de 29.04.2009 în jurul orei 04.00 a avut loc un incendiu la garajul amplasat în or. Anenii Noi, str. Concilierii Naţionale 20, care aparţine cu drept de proprietate Inei Mizerniuc, iar conform concluziei Inspectoratului de Măsurări Contra Incendiilor din 29.04.2009, a fost stabilit că cauza incendiului a fost producerea unui scurt circuit al cablului electric. Potrivit Raportului de constatare tehnico-ştiinţifici nr.234 din 12.05.2009 s-a menţionat că cauza producerii incendiului, probabil a fost un scurt circuit al cablului de intrare, amplasat în partea dreaptă de sus al garajului, la fel s-a stabilit că, la montarea sistemului exterior al echipamentului de măsurare al garajului nr.21, au fost încălcate cerinţele tehnice în alegerea dimensiuni cablului electric, fiind instalat un cablu electric cu dimensiunile de 10x10 mm, în loc de 16x16 mm necesari.

Instanţa de apel a menţionat că potrivit Regulamentului cu privire la furnizarea şi folosirea energiei electrice aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr.1194 din 22.11.2005, în vigoare la data producerii incendiului, în special p.3.14. furnizorul de energie electrică poartă răspundere pentru calitatea energiei electrice furnizată consumatorului casnic pînă la locul unităţii de măsurare a consumatorului (f.d.41). 2 Astfel, întru stabilirea persoanei vinovate de producerea incendiului în cauză, instanţa de apel a stabilit cu certitudine că la data de 19.03.2008, la cererea consumatoarei Mizerniuc Ina, ÎCS „RED Union Fenosa” SA i-a fost eliberat avizul de racordare la reţelele electrice nr. P20102008020025 din 19.03.2008 a garajului în cauză, instalarea reţelei de alimentare cu energie electrică şi finanţarea ei fiind pusă pe seama consumatoarei, cu condiţia că executantul lucrărilor va fi o persoană licenţiată.

Potrivit p. 1.1.din Aviz, furnizorul a stabili: condiţii speciale recurentei – ca derivata în direcţia consumatorului în cablu aerian integru şi vizibil de marca AVKPR urma să aibă dimensiunea de 16x16 mm, procurarea acestui cablu aerian de asemenea fiind pus pe seama intimatei (f.d. 95), iar conform declaraţiei executantului lucrărilor din 23.03.2008, întocmită de către electricianul autorizat Cazmalî Dumitru, deţinătorul autorizaţiei Nr.1069, acesta atestă faptul că lucrările de instalaţie a utilajului electric corespunde normelor, prescripţiilor tehnice şi regulamentelor în vigoare pentru instalaţiile electrice, care urmează a fi racordate la reţeaua furnizorului. Prin urmare, potrivit declaraţiei în cauză executantul lucrărilor - electricianul autorizat, a garantat precum că la efectuarea lucrărilor s-au respectat întru tot cerinţele furnizorului indicate în avizul de racordare Nr.P20102008020025 din 19.03.2008.

Astfel, prin actul de primire predare (f.d.97), semnat de către beneficiara lucrărilor Mizerniuc Ina şi intervenientul accesoriu care este executantul lucrărilor, s-a transmis sistema de montarea instalaţiei electrice şi s-a confirmat că a fost efectuată în conformitate şi corespundere cu normele tehnice. Astfel, analizînd actele cauzei instanţa de apel a concluzionat că apelanta a încălcat flagrant cerinţele furnizorului la procurarea utilajului şi instalarea acestuia în garaj, astfel fiind încălcate prevederile p.6.8. din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice (în vigoare la acel moment), îndeplinirea condiţiilor tehnice stipulate în avizul de racordare, eliberat de unitatea de distribuţie/transport, cerinţe care sunt obligatorii pentru consumator, proiectanţii autorizaţi şi instituţiile de proiectare.

Instanţa de apel a menţionat că nu sun aplicabile prevederile art. 1398 Cod civil, deoarece intimatul pe dosar nu a acţionat în mod ilicit faţă de apelant, astfel nu a fost cauzat careva prejudicii materiale intenţionate, or, incendierea garajului care îi aparţine apelantei cu drept de proprietate nu a avut loc din vina intimatului, dar din vina cablului care nu corespundea cerinţelor legale, circumstanţe care au fost mai presus de voinţa ÎCS „Red Union Fenosa” SA şi corespunzător în cazul din speţă nu poate fi vorba despre acţiunile ilicite ale intimatului. Mai mult ca atît, instanţa de apel a menţionat că potrivit prevederilor pct.6.8 din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice (în vigoare la acei moment), îndeplinirea condiţiilor tehnice stipulate în avizul de racordare, eliberat de 3 unitatea de distribuţie/transport, este obligatorie pentru solicitant, proiectanţii autorizaţi şi instituţiile de proiectare.

Potrivit prevederilor art.4 al Legi cu privire la energia electrică nr.124-XVII, operatorul reţelei de distribuţie - persoana juridică titular de licenţă pentru distribuţia energiei electrice care dispune de reţele electrice de distribuţie, îndeplineşte doar funcţii de distribuţie a energiei electrice şi este responsabilă doar de exploatarea, întreţinerea, dezvoltarea reţelelor electrice de distribuţie în anumite zone şi a interconexiunilor cu alte reţele electrice, dacă este necesar, precum şi de asigurarea capacităţii reţelelor electrice de distribuţie de a satisface pe termen lung cererile rezonabile de distribuţie a energiei electrice. Astfel, reieşind din atribuţiile descrise, rezultă că ÎCS „RED Union Fenosa” SA nu prestează alte servicii decît cele de furnizare a energiei electrice, dar nu de vînzarea şi instalarea cablurilor aeriene în încăperile consumatorului.

Astfel, rezultă că în cazul dat apelanta a acţionat ilicit şi contrar cerinţelor tehnice, prezentînd acte care nu corespund realităţii, fapt care a dus la cauzarea de prejudicii din vina celei păgubite. Potrivit prevederilor art.603 Cod civil la capitolul vinovăţiei debitorului la răspunderea materială care rezultă din neexecutarea corespunzătoare a obligaţiilor contractuale, se prevede că debitorul poartă răspundere materială numai pentru cauzarea acestora prin dol (intenţie) sau culpă, dacă legea sau contractual nu prevede altfel. După cum rezultă din situaţiile de fapt şi actele cauzei, daunele cauzate apelantei nu s-au produs din vina intimatului, ori, din probele anexate la dosar, precum şi din lege, se atestă faptul că producerea unui scurt circuit din cauza că cablul nu corespunde rigorilor legale nu poate fi considerat ca intenţie sau dol din partea furnizorului şi corespunzător vina nu poate fi pusă pe seama acestuia.

În cazul dat sunt aplicabile prevederile art. 318 Cod civil, potrivit căruia riscul pieirii sau deteriorării fortuite a bunului îl suportă proprietarul bunului. La 18 august 2014 Mizerniuc Ina, a contestat cu recurs decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului recurentul a indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate.

Se mai invocă în cererea de recurs că, instanţa de apel a respins cererea de apel, făcînd trimitere la prevederile art. 612 din Codul civil, eronat interpretînd 4 aceste prevederi, deoarece legea nu-l exonerează pe furnizorul de energie electrică de la răspunderea materială pentru prejudicial cauzat. Cu atît mai mult, că recurenta nu poartă nici o vină la apariţia scurtcircuitului din cablul electric. Se arată că la momentul, cînd colaboratorii ÎCS „RED Union Fenosa” SA au luat la balanţa întreprinderii cablul procurat de ea, îmbogăţindu-se astfel din contul ei, pe cînd trebuiau să-l verifice calitatea lui şi să poarte răspunderea de bunul lor. S-a ajuns pînă la absurd, cablul este proprietatea ÎCS „RED Union Fenosa” SA, iar ea trebuie să poarte răspundere de scurtcircuitul, care s-a produs în acest cablu.

Consideră că intimatul necesită să-i recupereze integral prejudiciul cauzat în rezultatul incendiului. În conformitate cu prevederile art.1410 din Codul civil „persoanele a căror activitate este legată de un izvor de pericol sporit pentru lumea înconjurătoare (exploatarea vehiculelor, a instalaţiilor, mecanismelor, folosirea energiei electrice, a substanţelor explozibile, efectuarea lucrărilor de construcţii etc.) au obligaţia să repare prejudiciul cauzat de izvorul de pericol sporit dacă nu demonstrează că prejudiciul se datorează unei forţe majore (cu excepţia cazurilor în care dauna a survenit ca urmare a exploatării navelor aeriene) sau intenţia persoanei vătămate”. Din conţinutul legii citate rezultă că furnizorul de energie electrică putea fi eliberat de răspunderea materială numai în cazul dacă recurenta intenţionat a-şi fi incendiat garajul.

La 17 noiembrie 2014 reprezentantul ÎCS „RED Union Fenosa” SA prin intermediul cancelariei a depus o referinţă, invocînd dezacordul cu recursul declarat de Mizerniuc Ina, solicitînd respingerea acestuia, cu menţinerea hotărîrii contestate. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Mizerniuc Ina, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat 5 de către Mizerniuc Ina, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Mizerniuc Ina ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Mizerniuc Ina, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 6

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.