2ra-2642/13 — Repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral

prima instanţă – S. Lazari dosarul nr. 2ra-2642/13 instanţa de apel – L. Popova, A. Doga, Sv. Caitaz ÎNCHEIERE 28 august 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Tatiana Vieru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Anatol Grobari împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni cu privire la repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 aprilie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 03 septembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial constată: La 01 martie 2012, Anatol Grobari a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „RED Union Fenosa” SA cu privire la repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că în seara zilei de 25 aprilie 2011, după efectuarea unor lucrări de către colaboratori ai ÎCS „RED Union Fenosa” SA la vecini, în apartamentul lui s-au declanşat brusc scăderea şi sporirea vertiginoasă a tensiunii electrice în reţea, astfel că a fost nevoit să solicite asistenţa necesară de la prestatorul cu care a încheiat contractul corespunzător (40201064132, NLC 2009283), contactând dispeceratul ÎCS „RED Union Fenosa” SA la nr. de tel.

43-11-11. Menţionează că electricienii prestatorului veniţi la faţa locului nu au îndeplinit calitativ lucrările ce se impuneau şi a doua zi dimineaţă, la 26 aprilie 2011 au fost deteriorate multiple electrocasnice costisitoare şi foarte necesare atât în apartamentul lui cât şi la vecinii din ap. 27 şi ap. 28. Afirmă că despre consecinţele acestui mod fraudulos de prestare a energiei electrice el a înştiinţat pârâtul printr-o cerere înregistrată la 29 aprilie 2011 cu nr. 20098, apoi neprimind de la pârât răspuns în termenul prevăzut de Lege, a înregistrat o cerere repetată la care pârâtul i-a remis un răspuns.

Susţine că drept consecinţă a acţiunilor ilegale săvârşite de pârât, i-au fost deteriorate (arse), într-o odaie, monitorul „ProWiev” n/s FSWQSAQ066987 (230 dolari), ruterul „TP-LINC” n/s 1099926466 (24,9 dolari), în alta - televizorul „TCL” n/s 6000708-0847 (1485 lei) şi radiotelefonul „Panasonic” n/s 5LCGA048011 (550 lei), în coridor - lampa electrică din frigiderul ,,M3X”, motorul acestuia (800 lei). Indică că având cu pârâtul relaţii contractuale a fost supus unei livrări păguboase a energiei electrice în zilele de 25-26 aprilie 2011, cu consecinţe care necesită compensarea daunelor materiale.

Solicită obligarea pârâtului să evidenţieze în regim de urgenţă cauzele şi vinovaţii concreţi ce au condus la pagube materiale esenţiale la 25-26 aprilie 2011, pentru a preveni, în perspectiva livrării energiei electrice, alte pierderi, inclusiv de vieţi omeneşti, a propune pârâtului înlocuirea electrocasnicelor deteriorate cu altele similare într-un termen cât mai restrâns posibil sau emiterea unui titlu executoriu prin care pârâtul să fie impus să-i achite paguba materială în mărime de 230 dolari + 24,9 dolari +1485 lei +550 lei + 800 lei (=254,9 dolari şi 2835 lei), a stabili prejudiciul moral cauzat lui de către pârât prin suferinţe fizice şi psihice, fapte ce atentează la drepturile lui de consumator stabilite prin Lege, în mărime de 200% din paguba materială (200 X 254,9 dolari + 2835 lei), repararea prejudiciului material şi moral în sumă totală de 764,7 dolari + 8505 lei.

Ulterior, reclamantul a depus cerere de concretizare, solicitând obligarea pârâtului să evidenţieze în regim de urgenţă cauzele şi vinovaţii concreţi ce au condus la pagube materiale esenţiale la 25-26 aprilie 2011, pentru a preveni, în perspectiva livrării energiei electrice, alte pierderi, inclusiv de vieţi omeneşti, a propune pârâtului înlocuirea electrocasnicelor deteriorate cu altele similare într- un termen cât mai restrâns posibil, dar nu mai târziu de data adoptării deciziei sau a emite un titlu executoriu prin care pârâtul să fie impus să-i achite paguba materială, venitul ratat şi prejudiciul moral în mărime de 15538 lei. În susţinerea cererii a menţionat că calea prealabilă de soluţionare a cauzei a fost propusă de el în baza Legii şi bunului simţ atât în primul demers, din 29 aprilie 2011, adresat cât şi în al doilea, din 31 mai 2011, la care pârâtul i-a remis о răspuns contestat în instanţa de judecată.

Indică că probele referitoare la cauzarea de către pârât a prejudiciului material şi moral vor fi apreciate de instanţă, conform Codului de procedură civilă, şi nicidecum de imparţialul reprezentant al pârâtului. Probe suplimentare pot depune vecinii şi martorii menţionaţi în cererea de bază, dacă instanţa va considera necesară citarea acestora, iar despre consecinţele accidentului cauzat de pârât elocvent vorbeşte starea nefuncţională a electrocasnicelor accidentate.

Afirmă că preţul electrocasnicelor care au fost deteriorate de pârât este cu mult mai mic decât la momentul procurării acestora, de aceea el este de acord să fie aplicate preţurile noi pentru electrocasnice analogice: un monitor - 1303 lei (http://nanoteh.md/modules/market/price.php?cat_id=14515), un televizor - 1353 lei (http://www.marketonline.md/ru/item/info/spp2138f) şi un radiotelefon - 382 lei (http://nanoteh.md/modules/market/price.php?cat_id= 12446). Susţine că dat fiind faptul că routerul era pe garanţie şi a fost schimbat gratis, nu se mai pune problema restituirii preţului acestuia. Indică că pârâtul poate fi absolvit şi de achitarea despăgubirilor pentru deteriorarea frigiderului (îndeosebi, a motorului), deoarece acesta mai funcţionează (deşi, accidentat, face zgomot).

Astfel, dauna cauzată de către pârât prin scoaterea definitivă din funcţie a trei electrocasnice constituie la moment 3038 lei (1303 lei+1353 lei +382 lei), venitul ratat în cele 12,5 luni de eschivare fondată din partea pârâtului de la compensarea, la timp, a pagubelor cauzate, precum şi costul pagubelor morale exprimate prin suferinţe fizice şi psihice ce i-au fost provocate lui şi numeroasei familii în îndelungata perioadă de dobândire a echităţii. Susţine că venitul ratat în această lungă perioadă de lipsă a electrocasnicelor constituie cel puţin 1000 lei lunar, adică pe parcursul a 12,5 luni este egal cu 12500 lei (12,5 x 1000), iar repararea prejudiciului moral s-ar echivala cu jumătate din suma venitului ratat, adică 6250 lei.

Mai indică că suma totală a despăgubirilor constituie 15538 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 03 septembrie 2012 a fost încasat în beneficiul lui Anatol Grobari din contul ÎCS „RED Union Fenosa”, SA cu titlu de prejudiciul material cauzat suma de 3038 lei, cu titlu de prejudiciu moral cauzat suma de 2000 lei, în total suma de 5038 lei, în rest cerinţele au fost respinse. Totodată, a fost încasat din contul ÎCS „RED Union Fenosa” SA taxa de stat în beneficiul stalului în sumă de 270 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 aprilie 2013 a fost respins apelul declarat de către ÎCS „RED Union Fenosa” SA şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 21 mai 2013, ÎSC „RED Union Fenosa” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea parţială a hotărârii primei instanţe în partea admiterii pretenţiilor cu privire la repararea prejudiciului material în sumă de 3038 lei şi prejudiciului moral în sumă de 2000 lei şi a taxei de stat, casarea deciziei instanţei de apel şi pronunţarea unei noi hotărâri, prin care acţiunea în partea dată să fie respinsă. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile judecătoreşti în partea încasării prejudiciului material şi moral, considerând că hotărârile sunt emise cu interpretarea eronată a normelor de drept material şi procedural. Indică că normele de drept material au fost încălcate, nefiind aplicată legea care trebuia să fie aplicată şi a fost aplicată o lege care nu trebuia să fie aplicată.

Consideră că concluziile la care a ajuns prima instanţă şi instanţa de apel precum că responsabilitatea reparării prejudiciului este a furnizorului fără a proba deteriorarea receptorilor din cauza supratensiunii, este eronată, pe motiv că la materialele dosarului sunt anexate doar câteva acte de garanţie paşapoarte a unor receptori electrice, dar care nu demonstrează că aparţin intimatului.

Totodată, nu a fost specificată suma prejudiciului pentru care receptor electric şi de ce anume această sumă, or conform hotărârii cu privire la aprobarea Catalogului mijloacelor fixe şi activelor nemateriale nr. 338 din 21 martie 2003 în capitolul IX prevede că durata de funcţionare utilă a mijloacelor fixe şi a activelor nemateriale în regimuri şi condiţii de exploatare normale este prezentată în anexa nr. 1, iar în anexa nr. 1 la codul 148528 prevede că receptoare de televiziune, chiar încorporând un aparat de recepţie radio sau un aparat de înregistrare ori de reproducere a sunetului sau a imaginilor; monitoare video şi proiectoare video durata de funcţionare utilă este de 10 ani.

Afirmă că în conformitate cu Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 174 din 25 decembrie 1997 cu privire la aprobarea şi punerea în aplicare a Standardelor Naţionale de Contabilitate şi Planului de conturi contabile al activităţii economico- financiare a întreprinderilor prevede la Standardele Naţionale de Contabilitate nr. 16 contabilitatea activelor materiale pe termen lung în punctul 6 noţiuni, este definită uzura mijloacelor fixe - repartizarea sistematică a valorii uzurabile a mijloacelor fixe în decursul duratei de funcţionare utilă. Invocă că nu s-a ţinut cont de prevederile actelor sus indicate. De asemenea susţine că până in ziua de azi nu este stabilit cauza deteriorării receptorilor electrice şi care este mărimea prejudiciului cauzat intimatului.

Menţionează că în conformitate cu pct. 205 al Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice, aprobat prin hotărârea ANRE nr. 393 din 15 decembrie 2010 prevede că Consumatorul final va pune la dispoziţia operatorului reţelei de distribuţie toate datele legate de susţinerea reclamaţiei şi cererea de reparare a prejudiciului. Cu referire la pct. 207 lit. c) al Regulamentului nominalizat, afirmă că nu au fost prezentate probe privind ieşirea din funcţiune a receptorilor electrici din cauza supratensiunii în reţeaua electrică, iar la materialele cauzei lipseşte un înscris probatoriu din care ar rezulta că cauza deteriorării acestui receptor electric, este supratensiunea în reţeaua de distribuţie a energiei electrice şi probarea ieşirii din funcţiune a receptorilor electrici.

Cu referire la art. art. 121, 122 alin. (1) CPC, susţine că de către intimat nu au fost prezentate probe pertinente, care ar demonstra deteriorarea receptorului electric din cauza supratensiunii. Instanţele nu au ţinut cont de faptul că pct. 220 a Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice aprobat prin hotărârea ANRE nr. 314 din 04 decembrie 2008 prevede că furnizorul nu poartă răspundere pentru devierea peste limitele admisibil a parametrilor de calitate ai energiei electrice în cazul în care aceste devieri sunt cauzate de instalaţia de utilizare ce aparţine consumatorului. Mai indică că conform art. 15 alin. (6) al Legii privind protecţia consumatorului nr. 105 din 13 martie 2003, pentru repararea prejudiciului cauzat consumatorului, acesta trebuie să facă dovada prejudiciului.

În eventualitatea stabilirii deteriorării receptorilor electrici din cauza variaţiei energiei electrice în reţeaua furnizorului, pentru obţinerea despăgubirilor cuvenite urma de a fi prezentate documente care care atestă cauzele defectării acestora şi cheltuielile de reparaţie a lor. Consideră că receptorii deterioraţi urmau a fi supuse reparaţiei doar în cadrul întreprinderilor autorizate ce deţin certificatul de conformitate a serviciilor de reparaţie a receptorilor electrici, eliberat de către Institutul Naţional de Standartizare şi Metrologie. Din materialele dosarului nu a fost demonstrat saltul de tensiune în reţeaua ce aparţine recurentului şi nici din vina cui s-a defectat receptorii electrici.

Consideră că încălcările admise de prima instanţă şi instanţa de apel denotă prezenţa circumstanţelor în virtutea cărora hotărârea contestată urmează a fi casată în partea contestată. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de ÎCS „RED Union Fenosa” SA nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de ÎCS „RED Union Fenosa” SA, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎCS „RED Union Fenosa” SA ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul Întreprinderii cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Tatiana Vieru