2ra-3004/14 — Încasarea decontului de avans

prima instanţă: C. Creţu dosarul nr. 2ra-3004/14 instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican ÎNCHEIERE 05 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „European Drinks Import Export” Societate pe Acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea cu Capital Străin „European Drinks Impoer Export” Societate pe Acţiuni împotriva lui Harjevschi Vadim cu privire la restituirea decontului de avans, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Harjevschi Vadim, casată hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 24 aprilie 2013, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea a fost admisă în parte, c o n s t a t ă La data de 01 iunie 2012 ÎCS „European Drinks Import Export” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Harjevschi Vadim cu privire la restituirea decontului de avans.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că în baza ordinului de angajare nr. 372 şi a contractului individual de muncă nr. 373 din 28 septembrie 2007, pîrîtul Harjevschi Vadim a fost angajat în calitate de şofer în cadrul întreprinderii. La aceeaşi dată pîrîtul a semnat şi contractul de răspundere materială individuală deplină cu nr. 374, potrivit căruia poartă răspundere deplină pentru prejudiciul adus întreprinderii. Menţionează reclamantul că la data de 25 octombrie 2010, în baza cererii depuse de către Harjevschi Vadim, contractul individual de muncă cu acesta a fost desfăcut, ceea ce se confirmă prin ordinul de demisie nr. 1865 din 25 octombrie 2010. A mai indicat reclamantul că în perioada activităţii de muncă, i-a acordat pîrîtului mai multe sume, ce reprezintă cheltuieli pentru gospodărie, dintre care a rămas necheltuită şi nerestituită de pîrît suma de 6126,65 lei.

Susţine reclamantul că întru soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, la 16 noiembrie 2011 pîrîtului i-a fost expediată reclamaţia cu privire la achitarea sumei sus-indicate, însă care a rămas fără răspuns. Solicită reclamantul încasarea din contul pîrîtului Harjevschi Vadim în beneficiul său a decontului de avans în sumă de 6126,65 lei, dobînda de întîrziere în sumă de 148,4 lei şi suma de 270 lei - cu titlu de taxă de stat. Prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 24 aprilie 2013 acţiunea a fost admisă integral şi s-a încasat din contul lui Harjevschi Vadim în beneficiul ÎCS „European Drinks Import Export” SA datoria cu titlu de decont de avans în sumă de 6126,65 lei, dobînda de întîrziere în sumă de 148,4 lei şi suma de 270 lei - cu titlu de taxă de stat, iar în total suma de 6545,05 lei.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Harjevschi Vadim a depus apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2014 a fost admis apelul declarat de Harjevschi Vadim, casată hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 24 aprilie 2013, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea a fost admisă în parte şi s-a încasat din contul lui Harjevschi Vadim în beneficiul ÎCS „European Drinks Import Export” SA datoria cu titlu de decont de avans în sumă de 3626,65 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. Raportînd stipulările art. 338 Codul muncii, care prevede expres cazurile în care salariatul poartă răspundere materială în mărime deplină a prejudiciului material cauzat din vina lui angajatorului, instanţa de apel a reţinut ca fiind parţial întemeiate pretenţiile reclamantului ÎCS „European Drinks Import Export” SA privind încasarea din contul lui Harjevschi Vădim în beneficiul său a datoriei cu titlu de decont de avans.

Or, într-adevăr, potrivit cartelei de evidenţă a salariatului Harjevschi Vadim pentru anul 2009, datoria cu titlu de decont de avans a lui Harjevschi Vadim faţă de ÎCS „European Drinks Import Export” SA constituie suma de 6126,65 lei. Totodată, instanţa de apel a reţinut că dispoziţia de plată cu nr. 1520 din 23 august 2010, prin care ÎCS „European Drinks Import Export” SA i-a acordat lui Harjevschi Vadim suma de 2500 lei, nu-i poate fi imputată ultimului, în condiţiile în care pe dispoziţia de plată enunţată lipseşte semnătura lui Harjevschi Vadim. În consecinţă, instanţa de apel a concluzionat că cuantumul datoriei cu titlu de decont de avans încasată din contul lui Harjevschi Vadim în beneficiul ÎCS „European Drinks Import Export” SA urmează a fi micşorată de la suma de 6126,65 lei pînă la suma de 3626,65 lei.

La 19 august 2014 ÎCS „European Drinks Import Export” SA a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii prime instanţe. 2 În motivarea recursului s-a invocat aplicarea eronată de către instanţa de apel a normelor de drept material şi neelucidarea pe deplin a circumstanţelor cauzei. Menţionează recurentul că Harjevschi Vadim în cererea de apel a confirmat, precum că la data de 23 august 2014, în baza dispoziţiei de plată nr. 1520, a primit cu titlu de avans suma de 2 500 lei pentru necesităţile gospodăreşti din casieria ÎCS „European Drinks Import Export” SA. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de ÎCS „European Drinks Import Export” SA nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

3 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎCS „European Drinks Import Export” SA ca inadmisibil . În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „European Drinks Import Export” Societate pe Acţiuni se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Iurie Bejenaru 4