2ra-3057/14 — Încasarea datoriei, declararea nulităţii contractului

prima instanţă: C.Stănilă dosarul nr.2ra-3057/14 instanţa de apel: Iu.Grosu, A.Corcenco, D.Corolevschi ÎNCHEIERE 05 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Tverdohlebova Polina, prin intermediul reprezentantului Cucereanu Eugenia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Tverdohlebova Polina împotriva lui Leancă Andrei privind încasarea datoriei şi compensarea cheltuielilor de judecată şi la cererea reconvenţională depusă de Leancă Andrei împotriva Polinei Tverdohlebova privind declararea nulităţii contractului, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 12 iunie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de Tverdohlebova Polina şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Glodeni din 25 decembrie 2013, c o n s t a t ă La 23 octombrie 2013 Tverdohlebova Polina a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Leancă Andrei privind încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că în baza contractului de împrumut din 16 iulie 2012 a transmis lui Leancă Andrei suma de 10 000 euro, cu restituirea împrumutului în tranşe, timp de trei ani şi anume: suma de 3 300 euro la 16 iulie 2013, suma de 3 300 euro la 16 iulie 2014 şi suma de 3 300 euro la 16 iulie 2015. Susţine că la 08 octombrie 2013 s-a adresat pîrîtului cu somaţie privind restituirea împrumutului, însă la aceeaşi dată fiind contactată telefonic de pîrît a fost informată că nu este de acord cu restituirea sumei împrumutate. Consideră că potrivit art. 872 Cod civil, în cazul în care împrumutatul nu restituie în termen împrumutul, împrumutătorul poate cerere pentru întreaga sumă datorată o dobîndă în mărimea prevăzută de art. 619 Cod civil.

1 Cere reclamanta, încasarea în beneficiul ei de la Leancă Andrei a datoriei în mărime de 3 300 euro, prima rată de restituire a împrumutului acordat în sumă de 10 000 euro şi compensarea cheltuielilor de judecată. La 06 decembrie 2013 Lenacă Andrei a depus cerere reconvenţională împotriva Polinei Tverdohlebova privind declararea nulităţii contractului de împrumut. În motivarea acţiunii reconvenţionale a indicat că contractul de împrumut din 16 iulie 2012 încheiat cu Tverdohlebova Polina, este lovit de nulitate absolută deoarece obiectul contractului de facto nu a fost transmiterea sumei în mărime de 10 000 euro, dar a constituit un alt bun. Susţine că Tverdohlebova Polina deţinea în proprietate un autocar de model ,,Higer K LQ 6608” cu numărul de înmatriculare BL DE 883 şi în temeiul contractului încheiat cu SA ,,Parcul de autobuze din Bălţi” deservea ruta „Bălţi-Sofia (or.

Drochia)”. Menţionează că la începutul lunii iulie 2012, Tverdohlebova Polina i-a propus prin procură să deservească ruta „Bălţi-Sofia (or. Drochia)” şi să achite în schimbul autocarului suma de 10 000 euro în termen de 3 ani, cu condiţia că în cazul în care timp de 3-4 luni transportarea pasagerilor nu este profitabilă, va restitui autocarul. Astfel la 16 iulie 2012 i-a perfectat o procură şi concomitent au semnat contractul de împrumut, fapt confirmat şi de martorul Leancă Vasile. Ulterior, la 18 iulie 2012 a încheiat cu SA ,,Parcul de autobuze Bălţi” contractul de arendă operaţională a autocarului şi a început să presteze servicii de transportarea pasagerilor pe ruta „Bălţi-Sofia (or. Drochia)”, însă la sfîrşitul lunii decembrie 2012 a transmis autocarul proprietarei Polinei Tverdohlebova şi a reziliat contractul de arendă cu parcul de autobuze.

Consideră că potrivit art. 216 alin. (1) Cod civil, contractul de împrumut este lovit de nulitate absolută, deoarece Tverdohlebova Polina nu a transmis suma de 10 000 euro în urma semnării contractului, astfel lipseşte un element esenţial pentru formarea actului juridic. Cere Lenacă Andrei prin cererea reconvenţională, declararea nulităţii contractului de împrumut din 16 iulie 2012 încheiat cu Tverdohlebova Polina, respingerea acţiunii depuse de Tverdohlebova Polina privind încasarea sumei de 3 300 euro şi încasarea cheltuielilor de judecată. La 25 decembrie 2013, Tverdohlebova Polina a depus cerere suplimentară, prin care a solicitat încasarea de la Leancă Vasile a sumei de 10 000 euro şi încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 7 510 lei (f.d.

40,56). Prin hotărîrea Judecătoriei Glodeni din 25 decembrie 2013 a fost respinsă acţiunea depusă de Tverdohlebova Polina împotriva lui Leancă Andrei privind încasarea datoriei şi compensarea cheltuielilor de judecată, iar cererea reconvenţională depusă de Leancă Andrei împotriva Polinei Tverdohlebova a fost 2 admisă. S-a declarat nul contractul de împrumut din 16 iulie 2012 încheiat între Leancă Andrei şi Tverdohlebova Polina şi s-a încasat de la Tverdohlebova Polina în beneficiul lui Leancă Andrei cheltuielile de judecată în mărime de 10 250 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 30 decembrie 2014 Tverdohlebova Polina a contestat-o cu apel.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 12 iunie 2014 a fost respins apelul declarat de către Tverdohlebova Polina şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Glodeni din 25 decembrie 2013. La 11 august 2014 Tverdohlebova Polina, prin intermediul reprezentantului Cucereanu Eugenia a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti, cu emiterea unei hotărîri noi prin care acţiunea iniţială să fie admisă, iar acţiunea reconvnţională să fie respinsă. În susţinerea recursului s-a invocat că instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii, astfel încălcînd şi aplicînd eronat normele de drept material. Susţine că declaraţiile din procesul – verbal al şedinţei de judecată 25 decembrie 2013 (f.d.

64-65) sunt eronate şi la 25 martie 2014 în acest sens au fost depuse obiecţii , însă prin încheierea Judecătoriei Glodeni din 15 aprilie 2014 au fost respinse ca fiind neîntemeiate. Afirmă că instanţele de judecată nu au dat apreciere corespunzătoare probelor administrate la cauză în raport cu cerinţele invocate şi anume la emiterea hotărîrilor judecătoreşti s-a confundat contractul de împrumut cu contractul de locaţiune. De asemenea indică că cererea de chemare în judecată şi cererea de apel au fost întocmite de o persoană care nu a perceput situaţia reală a cazului, în cele din urmă au fost întocmite eronat, iar situaţia de facto a fost reflectată în cererea de apel suplimentară. Totodată, reprezentantul recurentei, indică că Tverdohlebova Polina nu a fost reprezentată de avocat şi potrivit declaraţiilor ei, i-a fost încălcat dreptul de a prezenta probe şi audia martorii în vederea stabilirii cirucmstanţelor cauzei.

În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost expediată părţilor de către Curtea de Apel Bălţi la 26 iunie 2014, iar la 01 iulie 2014 recepţionată de recurentă. Astfel, recursul se consideră depus în termen. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Tverdohlebova Polina, prin intermediul reprezentantului Cucereanu Eugenia urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

3 În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Tverdohlebova Polina, prin intermediul reprezentantului Cucereanu Eugenia este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de către Tverdohlebova Polina, prin intermediul reprezentantului Cucereanu Eugenia în cererea de recurs poartă un 4 caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Tverdohlebova Polina, prin intermediul reprezentantului Cucereanu Eugenia, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Tverdohlebova Polina, prin intermediul reprezentantului Cucereanu Eugenia se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Valentina Clevadî 5