2ra-2059/14 — Încasarea datoriei

dosarul nr.2ra-2059/14 prima instanţă: V. Şchiopu instanţa de apel: E. Ababei, G. Polivenco, N. Matveeva, ÎNCHEIERE 03 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Dumitru Mardari, Oleg Sternioală examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinzătorul Individual „ Bosîi Tatiana ”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Întreprinzătorul Individual „Bosîi Tatiana” împotriva lui Bujor Daniela cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 25 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Întreprinzătorul Individual „ Bosîi Tatiana ” şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Ungheni din 28 noiembrie 2013, prin care acţiunea reclamantului a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 11 octombrie 2013 ÎI „Bosîi Tatiana” a înaintat cerere de chemare în judecată către Bujor Daniela privind încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că la 14 aprilie 2012 a dat cu împrumut Danielei Bujor suma de 4880 lei, cu condiţia rambursării împrumutului în termen de o lună, până la 14 mai 2012. Menţionează reclamanta, că împrumutul dat a fost legiferat prin contract de împrumut sub formă de recipisă. Precizează reclamanta că în termenul stabilit Bujor Daniela nu a restituit împrumutul, iar la nenumăratele adresări ale reclamantei a refuzat să restituie datoria. Solicită ÎI „Bosîi Tatiana,, încasarea de la Bujor Daniela, suma împrumutului în mărime de 4880 lei.. Prin hotărârea judecătoriei Ungheni din 28 noiembrie 2013 acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu Hotărârea emisă, la 27 decembrie 2013 ÎI „Bosîi Tatiana,, a înaintat cerere de apel împotriva hotărârii judecătoriei Ungheni din 28 noiembrie 2013, solicitînd casarea ei şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea cerinţelor înaintate.

Apelanta, în motivarea apelului a indicat, că nu este de acord parţial cu hotărârea primei instanţe în partea cerinţelor respinse, din motivul ilegalităţii ei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 25 martie 2014 apelul declarat de către ÎI „Bosîi Tatiana,, a fost respins şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 15 mai 2014 ÎI „Bosîi Tatiana,, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel. solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea integrală a acţiunii. În motivarea recursului recurenta a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată. În special, invocă recurenta că de către instanţa de apel a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului şi a libertăţilor fundamentale, ce prezumă o hotărâre şi decizie motivată.

Indică recurentul, că concluziile primei instanţe sunt în contradicţie cu circumstanţele cauzei. În acest sens, indică recurentul că la data de 14 aprilie 2012, ÎI “Bosîi Tatiana” a dat cu împrumut Danielei Bujor suma de 4880 lei. cu condiţia achitării în termen de 1 lună, adică până la data de 14 mai 2012. Împrumutul dat a fost legiferat prin recipisă semnată de către aceasta la data de 14 aprilie 2012. Cu referire la cele menţionate, indică recurentul, că conform art. 867 alin. (1) Cod civil, prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date.

în sensul norme citate, este de înţeles că contractul de împrumut reprezintă o înţelegere (acord) conform căreia împrumutătorul se obligă să dea în proprietate împrumutatului bani sau alte bunuri fungibile, iar ultimul se obligă să restituie aceiaşi sumă de bani sa-u bunuri de acelaşi gen. calitate sau cantitate. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Instanţa de recurs, reiterează în acest sens, că potrivit art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Prin urmare, nici cel din urma argument şi nici cele indicate mai sus, nu se încadrează în prevederile sus-citate. Într-o altă ordine de idei, examinînd argumentelor potrivit cărora au fost încălcate normele de drept material, Colegiul consideră că instanţa de apel a elucidat pe deplin circumstanţele cauzei formulîndu-şi opinia corelativ cu prevederile legislaţiei relevante speţei. În temeiul celor menţionate, Colegiul nu poate reţine argumentele indicate de către recurent în vederea admiterii cererii de recurs.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel s-au pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎI „Bosîi Tatiana,, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Întreprinzătorul Individual „ Bosîi Tatiana ”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Dumitru Mardari Oleg Sternioală