2ra-2686/14 — Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral

prima instanţă: E. Cojocari dosarul nr: 2ra-2686/14 instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican DECIZIE 05 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Ala Cobăneanu examinând recursurile declarate de Gheorghe Romaşcu, Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Romaşcu împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2014 prin care a fost admis apelul declarat de Gheorghe Romaşcu, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 28 februarie 2014 şi pronunţată o nouă hotărâre cu privire la admiterea parţială a acţiunii constată: La 09 decembrie 2013, Gheorghe Romașcu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că începând cu anul 1991 şi până în anul 2003 a activat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, ocupând diferite funcţii, de la poliţist până la comandant de pluton al Regimentului de patrulă şi santinelă „Scut” al Inspectoratului de poliţie al mun.

Chişinău. Relatează că conform deciziei Primăriei mun. Chişinău nr. 18-29-1 din 17 mai 2003, i-a fost repartizat spaţiu locativ din fondul municipal ca colaborator al Regimentului de patrulă şi santinelă „Scut” al Inspectoratului de poliţie al municipiului Chişinău, participant la conflictul militar din Transnistria, atestat cu nr. 1 în lista colaboratorilor Regimentului de patrulă şi santinelă „Scut” (cu soţia, fiica), apartamentul nr. 15, cu 2 camere, suprafaţa locativă 27,2 m. p., din casa nr. 53, din str. Mitropolit G. Bănulescu Bodoni, fiind eliberat ordinul de repartiţie nr. 007386. 1 Indică că prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 iunie 2005 a fost admis apelul declarat de către Manica L., casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 30 martie 2005 şi pronunţată o nouă hotărâre, prin care a fost admisă acţiunea lui Manica L., anulate decizia Primăriei mun. Chişinău nr. 18-29-1 din 17 mai 2003 şi ordinul de repartiţie nr. 007386 eliberat pe numele lui Gheorghe Romaşcu, fiind obligată Primăria mun. Chişinău să atribuie încăperii ocupate de către Manica L. cu doi copii statut de spaţiu cu eliberarea ordinului de repartiţie pe numele lui Manica L. Relevă că acţiunile Primăriei mun. Chişinău privind evacuarea lui Manica L. cu membrii familiei din apartamentul litigios, au fost respinse.

Iar decizia nominalizată a fost menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 24 august 2005. Susţine că în urma adresării către Direcţia Generală Locativ-Comunală şi Amenajare a Consiliului Municipal Chişinău prin răspunsul din 17 iulie 2006, a fost informat că problema locativă este luată la control şi urmează a fi soluţionată pe parcurs, în dependenţă de fondul locativ disponibil, însă cu verificarea repetată a drepturilor privind asigurarea cu spaţiu locativ din fondul de stat, în conformitate cu prevederile Regulamentului cu privire la modul de acordare a încăperilor de locuit în Republica Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 405 din 25 noiembrie 1987. Cu referire la prevederile art. 35 al Legii cu privire la poliţie nr. 416 din 18 decembrie 1990 şi art. art. 13 lit. d), 15 lit. u), 20 pct. 1 al Legii cu privire la veterani consideră că statul este obligat de a-l asigura cu spațiu locativ.

Afirmă că deoarece nu a fost asigurat cu spaţiu locativ conform Legii, a depus o acţiune în instanța de judecată cu privire la recunoaşterea refuzului Primăriei ca ilegal şi obligarea Consiliului mun. Chişinău de a emite o decizie cu privire la repartizarea spaţiului locativ din fondul municipal în corespundere cu legislaţia în vigoare. Relatează că prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2006 acţiunea a fost admisă, recunoscut ilegal refuzul şi obligat Consiliul Municipal Chişinău să soluţioneze cererea lui Gheorghe Romaşcu şi să emită decizia de repartizare a spaţiului locativ din fondul municipal conform normelor locative stabilite. La 22 ianuarie 2007, odată cu intrarea în vigoare a hotărârii respective, s-a adresat către Şeful oficiului de executare a sect.

Centru mun. Chişinău, Primarului general interimar al mun. Chişinău şi Consiliului Municipal Chişinău, solicitând executarea hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2006. Prin încheierea executorului judecătoresc al oficiului de executare Centru al DE MJ RM, D. Manole din 23 ianuarie 2007, s-a stabilit un termen de 10 zile debitorului Consiliului Municipal Chişinău, de a executa benevol cerinţele documentului executoriu. La 24 ianuarie 2007, Consiliul Municipal Chişinău a declarat recurs împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2006, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2006, cu pronunţarea unei noi decizii cu privire la respingerea acţiunii lui Gheorghe Romaşcu.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 21 martie 2007 a fost respins recursul Consiliului Municipal Chişinău şi menţinută hotărârea Curţii de Apel 2 Chişinău din 11 decembrie 2006. Susţine că la 26 aprilie 2007 a depus o cerere către Şeful Oficiului de executare Centru al DE MJ RM, Primarului general interimar al mun. Chişinău şi Consiliului Municipal Chişinău, în care a solicitat executarea hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2006 conform legislaţiei în vigoare, anexând şi actele necesare Prin încheierea executorului judecătoresc Dumitru Manole a Oficiului de executare Centru al DE MJ RM din 16 mai 2007, s-a dispus a primi pentru executare documentul executoriu, hotărârea nr. 3r-49T din 11 decembrie 2006, privind obligarea Consiliului Municipal Chişinău să acorde spaţiu locativ familiei Gheorghe Romaşcu şi a intenta procedura de executare a acestui document executoriu.

A propune debitorului Consiliului Municipal Chişinău ca în termen de 15 zile, de a executa benevol cerinţele documentului executoriu în ce priveşte acordarea spaţiului locativ. Prin răspunsul parvenit de la Direcţia Generală Locativ-Comunală şi Amenajare a Consiliului Municipal Chişinău din 06 februarie 2007, i-a fost comunicat că petiţia privind asigurarea cu spaţiu locativ în baza hotărârii judecătoreşti, a fost examinată, însă cu regret în fondul locativ de stat nu se atestă spaţiu locativ liber, şi la moment nu există alte modalităţi de a soluţiona problema abordată. Mai relevă că s-a adresat cu o cerere către Departamentul de executare a Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova şi Procuraturii Municipiului Chişinău să contribuie conform legislaţiei în vigoare şi competenţei sale la executarea hotărârii judecătoreşti menţionate, însă care a rămas pînă în prezent fără executare.

Invocă faptul că neexecutarea ulterioară a hotărârii în favoarea sa, va încălca dreptul garantat de articolul 6 § 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Cu referire la practica Curţii Europene remarcă că o autoritate de stat nu poate să invoce lipsa fondurilor şi a spaţiului locativ alternativ, ori altfel de motive, ca scuză pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti. La fel şi pronunţarea unei hotărâri care se cunoaşte cu certitudine că nu va fi executată. Fireşte, o întârziere în executarea unei hotărâri ar putea fi justificată de circumstanţe speciale. Dar întârzierea nu poate fi astfel, încât să prejudicieze esenţa dreptului protejat conform articolului 6 § 1 al Convenţiei (Immobiliare Saffi v. Italy [GC], nr. 22774/93, § 74, ECHR 1999-V).

În continuare, reclamantul pretinde că datorită eventualei neexecutării a hotărârii judecătoreşti în favoarea sa, nu poate beneficia de bunurile sale şi, astfel, în consecinţă i se încalcă dreptul la protecţia proprietăţii garantate de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie. Mai face referire reclamantul şi la prevederile art. 70 Cod de executare. La fel, face referire la unele cauze similare speţei şi la jurisprudenţa relevantă a CEDO şi anume: cauza Olaru şi alţii versus Moldova (Cererile nr. 476/07, 22539/05, 17911/08 şi 13136/07), cauzele Moisei versus Moldova (no. 14914/03, §§ 29- 33, 19 decembrie 2006), Tudor-Auto SRL and Triplu-Tudor SRL versus Moldova (nos.

36341/03, 36344/03, şi 30346/05, §§ 57-62, 9 decembrie 2008). Îşi întemeiază acţiunea în baza prevederilor art. 47, 53, 120 Constituţia RM, art. 5, 166, 167 CPC, art. 1416 alin. (1), art. 1422 alin. (1), art. 1423 alin. (1) Cod Civil, art. 6 şi 13 CEDO, Articolul 1 al Protocolului 1 Adiţional la Convenţie, Legea 3 RM nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti.

Solicită admiterea acţiunii, constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2006, menţinută prin decizia Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 21 martie 2007 şi violarea drepturilor reclamantului Gheorghe Romaşcu prevăzute de Articolul 6 şi 13 a Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale şi Articolul 1 al Protocolului 1 Adiţional la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale de către Statul Republica Moldova, încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova (Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova), în beneficiul său suma de 100000 lei cu titlu de prejudiciul moral, pentru neexecutarea hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2006, menţinută prin decizia Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 21 martie 2007, încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova (Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova), în beneficiul său suma de 8409 lei plata pentru chirie (07 august 2013 – 07 noiembrie 2013,

pentru 4 luni de zile -4 luni x 2000 lei lunar = 8000 lei şi plata pentru impozitul achitat lunar în sumă de 409 lei (4 luni x 100 = 400 + 9 lei), în total (8 000 + 409) = 8 409 lei cu titlu de prejudiciu material, încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 28 februarie 2014 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2014 a fost admis apelul declarat de Gheorghe Romaşcu, casată hotărârea primei instanţe şi pronunţată o nouă hotărâre cu privire la admiterea parţială a acţiunii prin care a fost constatată încălcarea dreptului lui Gheorghe Romaşcu la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti irevocabile, încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiţiei al RM, în beneficiul lui Gheorghe Romaşcu prejudiciul material cauzat prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti în sumă de 8409 lei, încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei al RM, în beneficiul lui Gheorghe Romaşcu prejudiciul moral în sumă de 47500 lei.

La 26 iunie 2014, Gheorghe Romaşcu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea în parte sau modificarea deciziei recurate, cu pronunțarea unei noi decizii prin care acţiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o parţial neîntemeiată şi ilegală. Mai invocă încălcarea esenţială şi aplicarea eronată a normelor de drept material, cât şi a normelor de drept procedural, prevăzute de art. 432 CPC, în acest sens făcând referire şi la prevederile art. 5, 7 CPC şi art. 7, 20 al Constituţiei RM. Susţine că pe parcursul unui termen îndelungat, a suportat încordare psihică, retrăiri, stare de stres, circumstanţe legate de suferinţe morale, atât psihice cât şi fizice.

Consideră că instanţa de judecată nu a luat în consideraţie şi importanţa cauzei, care este una de importanţă deosebită, crucială pentru reclamant, deoarece obiectul 4 litigiului asigurarea cu spaţiu locativ, cauzarea în realitate a prejudiciului material şi moral suportat. Afirmă că respingerea acţiunii parţial contravine practicii CEDO menţionate (decizia CEDO din 20 septembrie 2011 Vartic Vasile (12674/07), Ţurcan Ion (130107), Tudoreanu Ion (13339/07), Cerneţchi Elena (13355/07) şi Luniov Elena (13368/07) versus Moldova. În continuare recurentul consideră că instanţa de judecată a interpretat eronat prevederile legale, a încălcat prevederile normelor de drept material şi a normelor de drept procedural, nu a examinat integral şi nici nu a luat în consideraţie toate probele anexate la dosar şi ca rezultat a emis o hotărâre parţial incorectă şi ilegală.

La 02 septembrie 2014, Ministerul Justiţiei al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate sau modificarea acesteia în sensul diminuării sumelor acordate. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o neîntemeiată şi pasibilă de a fi casată. Cu referire la prevederile art. 239, 373 alin. (1), (5) CPC invocă că instanţa de apel verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe eronat a interpretat dreptul material cu privire la repararea prejudiciului prin prisma Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011. În acest sens relevă că instanţa de apel nu a ţinut cont că în anumite situaţii acordarea de satisfacţii materiale nu constituie o regulă.

În materia drepturilor omului o recunoaştere oficială şi publică a violării constituie prin sine o satisfacţie (cauzele Amihalachioae sau Timpul de Dimineaţă). Cu referire la prevederile art. 5 alin. (2) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 indică că instanţa de judecată poate decide că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral.

Cu referire la prevederile art. 63 din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 care stabileşte că dacă poliţistul şi soţia/soţul acestuia nu deţin în proprietate locuinţă în localitatea unde activează, poliţistul are dreptul la spaţiu locativ de serviciu pentru perioada de activitate în localitatea respectivă, care se repartizează în limita disponibilului, în modul stabilit de Ministrul Afacerilor Interne, subliniază că norma de drept în temeiul căreia a fost emisă decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2006 reglementa acordarea spaţiului locativ cu titlu de folosinţă şi posesie, dar nu de dispoziţie. Intervalul de acţiune a dreptului de a dobândi o locuinţă în posesie este direct proporţional cu durata de timp în care persoana îşi desfăşoară activitatea cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Este de opinia că concluziile instanţei precum că intimatului i-a fost cauzat un prejudiciu moral ce urmează a fi recuperat prin acordarea unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat este neîntemeiată, deoarece în cazul dat suntem în prezenţa unei întârzieri de executare a unei hotărâri judecătoreşti, şi nicidecum nu poate fi vorba despre o neexecutare propriu-zisă. Cu referire la jurisprudenţa Curţii Europene (cauzele Panov versus Moldovei şi Curararu versus Moldovei), precum şi jurisprudenţa naţională (deciziile Curţii Supreme de Justiţie în cauzele Hohlov Denis către Ministerul Justiţiei al RM şi Ermurachi Andrei către Ministerul Justiţiei al RM) susţine că suma de 100000 lei solicitată de Gheorghe Romaşcu drept despăgubire pentru prejudiciul moral este vădit exagerată.

5 Afirmă că mărimea despăgubirii trebuie să depindă de comportamentului creditorului şi executorului. Însă, în acelaşi timp, întârzierea executării din motivele menţionate nu poate justifica încasarea unor despăgubiri morale materializate în cuantum bănesc. Totodată, sarcina probării prejudiciului moral nu poate fi pusă pe seama reclamantului şi se apreciază individual pentru fiecare caz, luându-se în consideraţie în mod obligatoriu argumentele ambelor părţi în proces şi excluzându-se pretenţii excesive şi vădit exagerate. Referitor la încasarea prejudiciului moral în mărime de 47500 lei, menţionează că prin noţiunea de prejudiciu moral se înţeleg suferinţele psihice sau fizice cauzate prin acţiuni sau omisiuni care atentează la valorile nepatrimoniale ce aparţin persoanei din momentul naşterii sau la bunurile dobândite prin lege (viaţa, sănătatea, demnitatea şi reputaţia profesională, inviolabilitatea vieţii personale, secretul de familie şi personal).

Ca exemplu, face trimitere la un caz analogic, Grigore Cotovici către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova (decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 septembrie 2013, dosar nr. 2ra-2376/13), care pentru o perioadă de neexecutare de 7 ani a fost acordată suma de 20000 lei. Mai subliniază că contractul de locaţiune prezentat de Gheorghe Romaşcu este înregistrat la Inspectoratul Fiscal de Stat, mun. Chişinău şi sunt anexate ordinele de plată ce atestă plata impozitului pe venit aferent operaţiunilor de predare în posesie şi/sau folosinţă a proprietăţii imobiliare, dar nu există nici o dovadă fermă (ex. recipisă) că suma chiriei în cuantum de 2000 lei este achitată lunar de către locatarul Gheorghe Romaşcu locatorului Tudor Salamalichi.

Consideră că încasarea sumei de 8409 lei cu titlu de prejudiciu material nu poate fi în nici un fel justificată şi această pretenţie ar trebui respinsă. La 02 septembrie 2014, Ministerul Finanţelor al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei recurate şi menţinerea în vigoare a hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată, considerând-o neîntemeiată şi pasibilă casării integrale. Cu referire la prevederile art. 118, 167 CPC indică că la judecarea cauzei în fond, reclamantul a prezentat doar cererea de chemare în judecată, copia buletinului de identitate, copia contractului de locaţiune din 07 august 2013, copia ordinului de încasare a numerarului nr. 57618169, copia ordinului de încasare a numerarului nr. 61069600 şi copia ordinului de încasare a numerarului nr. 57803531, fără a anexa alte materiale care ar susţine pretenţiile.

Cu referire la prevederile art. 372 CPC, consideră că instanţa de apel a administrat probe noi prezentate de reclamant, deşi acesta nu a motivat ce a determinat imposibilitatea prezentării acestora în primă instanţă. Consideră că instanţa de apel nu avea dreptul de administrare a unor probe noi fără a se expune din ce cauză ele nu au fost prezentate în primă instanţă, respectiv toate materialele prezentate în apel urmau a fi obligatoriu restituite, fără a fi anexate la dosar şi examinate. Relevă că instanţa de apel în mod neîntemeiat a admis apelul, cu toate că apelantul nu a indicat care este temeiul prevăzut de art. 386 alin. (1) CPC ce ar interveni la casarea hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 6 28 februarie 2014. Menţionează că potrivit art. 35 al Legea nr. 416 din 18 decembrie 1990 (în redacţia anterioară), colaboratorilor structurilor de poliţie li se acorda spaţiu locativ cu titlu de posesie şi folosinţă, nicidecum de dispoziţie, iar intervalul de acţiune a acestui drept fiind direct proporţional cu durata de activitate în cadrul MAI sau a subdiviziunilor acestuia. Susţine că asigurarea cu spaţiu locativ este o facilitate care produce efecte pe o perioadă determinată care însă nu este prestabilită. Afirmă că deoarece reclamantul la etapa actuală nu mai deţine calitatea necesară pentru a fi asigurat cu spaţiu locativ, autoritatea publică locală nu mai are obligaţia de atribuire a unui spaţiu locativ.

Invocă că instanţa de apel în mod neîntemeiat a constatat încălcarea dreptului reclamantului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi neîntemeiat a adjudecat în beneficiul reclamantului suma de 47500 lei cu titlu de prejudiciu moral şi suma de 8409 lei cu titlu de prejudiciu material. Prin referinţa depusă la 29 septembrie 2014, Gheorghe Romaşcu a solicitat declararea recursurilor Ministerului Justiţiei al RM şi Ministerului Finanţelor al RM ca inadmisibile şi tardive. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei nu rezultă expres data expedierii deciziei redactate de către instanţa de apel în adresa recurenţilor.

Conform fişei de înregistrare a corespondenţei rezultă că Ministerul Justiţiei al RM a recepţionat copia deciziei contestate la 02 iulie 2014 (f. d. 170), fapt susţinut şi de către recurentul Ministerul Finanţelor al RM. Prin urmare, instanţa de recurs atestă că atât recursul declarat de Gheorghe Romaşcu la 26 iunie 2014, cât şi recursurile declarate de Ministerul Justiţiei al RM şi Ministerul Finanţelor al RM la 02 septembrie 2014 împotriva deciziei instanţei de apel din 13 mai 2014, au fost depuse în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul lui Gheorghe Romaşcu neîntemeiat şi care urmează a fi respins, iar recursurile Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova şi Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova urmează a fi admise din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărârea primei instanţe. La caz, se constată că Gheorghe Romaşcu, făcând uz de noul remediu intern, în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, prin acţiunea formulată a solicitat 7 constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi încasarea din bugetul de stat în beneficiul său a prejudiciului material şi prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătoreşti, precum şi cheltuielile de judecată. Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanţă s-a pronunţat în favoarea respingerii acţiunii.

Judecând apelul declarat de Gheorghe Romaşcu, instanţa de apel a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia, admiţându-l şi casând hotărârea primei instanţe a pronunţat o nouă hotărâre prin care a admis parţial acţiunea lui Gherghe Romaşcu, constatând încălcarea dreptului lui Gheorghe Romaşcu la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti irevocabile şi a încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiţiei al RM, în beneficiul lui Gheorghe Romaşcu prejudiciul material cauzat prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti în sumă de 8409 lei şi prejudiciul moral în sumă de 47500 lei.

Conform prevederilor art. 2 alin. (1) şi (2) ale Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta Lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului. Raportând prevederile normei enunţate la circumstanţele speţei, instanţa de recurs constată ca fiind justă soluţia instanţei de apel, care examinând pretenţiile reclamantului prin prisma prevederilor Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 a constatat încălcarea dreptului lui Gheorghe Romaşcu la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti irevocabile.

Aici se va remarca că executarea hotărârii judecătoreşti constituie parte integrantă a procesului, iar Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale la art. 6 § 1 statuează că orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa. Respectiv, cerinţa Convenţiei ca examinarea cauzei să se facă într-un termen rezonabil, trebuie raportată la fiecare caz în parte, luând în considerare durata procedurii, natura pretenţiilor, complexitatea procesului, comportamentul autorităţilor competente şi al părţilor, dificultatea dezbaterilor, aglomerarea rolului instanţei precum şi exercitarea căilor de atac.

Cu referire la perioada ce urmează a fi luată în consideraţie la caz, instanţa de recurs atestă că prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2006 8 Consiliul Municipal Chişinău a fost obligat să soluţioneze cererea lui Gheorghe Romaşcu şi să emită decizia de repartizare a spaţiului locativ din fondul municipal conform normelor locative stabilite (f. d. 83-84). Prin decizia Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 21 martie 2007 a fost respins recursul declarat de Consiliul municipal Chişinău şi menţinută hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2006 (f. d. 82). Prin încheierea nr. 5-447/07-89/07 din 16 mai 2007, executorul judecătoresc Dumitru Manole a primit spre executare documentul executoriu, propunând debitorului, Consiliul mun.

Chişinău de a executa benevol în termen de 15 zile, documentul executoriu în ce priveşte acordarea spaţiului locativ familiei Gheorghe Romaşcu (f. d. 85). Potrivit răspunsului nr. 03-116/29 din 16 ianuarie 2014 se atestă că Primăria mun. Chişinău, examinând demersul Ministerului Justiţiei nr. 10/12156 din 30 decembrie 2013 a informat că la moment executarea hotărârii judecătoreș ti este imposibilă datorită lipsei de spaţiu locativ liber în mun. Chişinău, fapt generat de procesul de privatizare a fondului de locuinţe, ceea ce a redus substanţial imobilul cu destinaţie locativă aflat în proprietate municipală (f. d. 39). Totodată, prin informaţia dată s-a menţionat că Consiliul mun. Chişinău nu dispune nici de mijloace financiare pentru construcţia spaţiului locativ în vederea executării hotărârilor instanţelor de judecată privind asigurarea cu spaţiu locativ a creditorilor urmăritori.

Reieşind din circumstanţele relatate, instanţa de recurs constată că examinând pretenţiile lui Gheorghe Romaşcu cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti prin prisma prevederilor art. 6 § 1 al Convenţiei, cât şi ale Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, instanţa de apel corect a stabilit încălcarea dreptului acestuia la executarea în termen rezonabil a cauzei, reţinând în acest sens că hotărârea judecătorească, devenită irevocabilă la 21 martie 2007 nu a fost executată până la momentul examinării prezentei cauze în ordine de apel. Or, o autoritate de stat nu poate să invoce lipsa fondurilor ca scuză pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, mai mult că întârzierea de executare nu poate fi astfel, încât să prejudicieze esenţa dreptului protejat conform articolului 6 § 1 al Convenţiei (Immobiliare Saffi versus Italy [GC], nr. 22774/93, § 74, ECHR 1999-V).

La acest capitol, se va menţiona şi Hotărârea CEDO din 29 noiembrie 2005, cererea nr. 15840/02 Griţco versus Moldova, în care Curtea reaminteşte, că dreptul la o instanţă, garantat de articolul 6 §1, ar fi iluzoriu dacă sistemul de drept al unui Stat Contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească irevocabilă şi obligatorie să rămână neexecutată în detrimentul unei părţi.

Executarea unei hotărâri pronunţate de orice instanţă trebuie, prin urmare, privită ca o parte integrantă a „procesului” în sensul articolului 6 (a se vedea Hornsby versus Greece, hotărâre din 19 martie 1997, Reports1997-11, p. 510, §40 şi Burdov versus Russia, nr. 59498/00, §34, din 7 mai 2002). Aşa fiind, în speţă este cert că autoritatea responsabilă de executarea hotărârii judecătoreşti, care este statul Republica Moldova, n-a întreprins toate măsurile corespunzătoare în vederea executării hotărârii judecătoreşti irevocabile, ca urmare 9 Gheorghe Romaşcu nu a putut beneficia de succesul obţinut în urma examinării litigiului, care se referea la asigurarea lui şi a familiei sale cu spaţiu locativ conform normelor stabilite de legislaţia în vigoare, fapt ce incontestabil denotă că hotărârea adoptată în favoarea ultimului a rămas neexecutată o perioadă considerabilă de timp.

Comportamentul părţilor. În ceea ce priveşte comportamentul autorităţilor naţionale, se constatată că acestea nu au întreprins careva acţiuni concrete şi măsurile necesare în vederea executării hotărârii judecătoreşti, iar ca rezultat titlul executoriu rămânând neexecutat pînă în prezent. Interesul creditorului. În speţă, instanţa de recurs remarcă faptul că miza pentru creditorul Gheorghe Romaşcu este evidentă, fiind bazată pe o legitimă speranţă, or acesta urmărea exercitarea dreptului său la o locuinţă conform normelor legislaţiei interne, care este un drept inerent şi garantat.

În conexiunea celor relatate, reieşind din perioada neexecutării în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, care s-a constatat a fi una continuă, de caracterul obligaţiei de executare, comportamentul autorităţii însărcinate cu obligaţia executării, precum şi miza (interesul) pentru creditor, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că cerinţa cu privire la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, prevăzută de legislaţia internă, precum şi de articolul 6 § 1 al Convenţiei, nu a fost respectată, împrejurări ce atestă corectitudinea soluţiei instanţei de apel cu privire la constatarea acestei încălcări.

Conform art. 5 alin. (1) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, în urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, instanţa de judecată decide asupra acordării unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum şi a costurilor şi a cheltuielilor de judecată. Potrivit dispoziţiilor art. 1423 alin. (1) Cod civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate.

Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă efect compensatoriu şi nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor şi nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor. Cu referire la prevederile enunţate, reieşind din specificul acţiunii şi în virtutea competenţei sale de a determina mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral în funcţie de cele constatate, instanţa de recurs relevă că instanţa de apel, deşi, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, creând condiţii obiective participanţilor la proces, just a ajuns la concluzia admiterii parţiale a cerinţei cu privire la încasarea prejudiciului moral, suma de 47500 lei încasată în beneficiul lui Gheorghe Romaşcu cu titlu de prejudiciu moral, este una exagerat de 10 mare, care nu este în concordanţă cu nivelul de stres şi frustrare cauzat acestuia ca urmare a neexecutării hotărârii judecătoreşti.

Ca urmare, ţinându-se cont de criteriul echităţii, care presupune că despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să fie juste, raţionale şi echitabile, adică trebuie stabilite în aşa fel, încât să asigure efectiv o compensare suficientă şi nicidecum exagerată a prejudiciului moral cauzat şi ţinând cont de circumstanţele deduse din speţă şi materialul probator anexat la dosar, instanţa de recurs consideră că în cauză sunt motive de a micşora cuantumul prejudiciului moral stabilit de instanţa de apel, suma de 20000 lei constituind un cuantum echitabil compensaţiei pentru prejudiciul moral cauzat ultimului, ca urmare a încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti Conform prevederilor art. 2 alin. (3) şi (6) ale Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti se repară indiferent de vinovăţia instanţei de judecată, a organului de urmărire penală, a organului responsabil de executarea hotărârilor judecătoreşti sau a instituţiei de stat debitoare.

Mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti se stabileşte de instanţa de judecată în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de pretenţiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant. Având în susţinere prevederile normei enunţate, se va reţine ca întemeiată soluţia instanţei de apel cu privire la încasarea în beneficiul lui Gheorghe Romaşcu a sumei de 8000 lei, ce constituie prejudiciul material sub forma plăţii pentru chiria apartamentului.

Or, în confirmarea acestei cerinţe a fost prezentat contractul de locaţiune din 07 august 2013 din care rezultă că Gheorghe Romaşcu a luat în chirie apartamentul nr. 59 din mun. Chişinău str. E. Coca, 33 de la Tudor Salamalichi pe perioada 07 august 2013 – 07 august 2014, la preţul de 2000 lei/lună. Argumentul adus de către Ministerul Justiţiei al RM în dezacordul admiterii acestui capăt de cerinţe este unul lipsit de suport, deoarece contractul menţionat a fost înregistrat la 17 august 2013 la DAF Buiucani cu nr. 88, Tudor Salamalichi achitând şi taxele ce ţin de impozitul pe venit, în temeiul art. 901 alin. (34) Cod fiscal.

În acelaşi timp instanţa de recurs constată ca greşită soluţia instanţei de apel cu privire la încasarea sumei de 409 lei în beneficul lui Gheorghe Romaşcu, or suma dată constituie impozitul pe venit, achitat de către locatorul Tudor Salamalichi, în temeiul art. 901 alin. (34) Cod fiscal, ca impozit aferent operaţiunilor de predare în posesie şi/sau folosinţă a proprietăţii imobiliare, , fapt confirmat prin ordinele de încasare a numerarului nr. 61069600, nr. 57618169, nr. 57803531 ce reflectă achitarea de către locatorul Tudor Salamalichi a impozitului pe venit, respectiv la 19 august 2013, 21 august 2013 şi 09 octombrie 2013 (f. d. 17-19). 11 Ca urmare, aceste sume nu pot fi considerate ca prejudiciu material suportat de către locatarul Gheorghe Romaşcu, pentru a fi încasat în beneficul acestui.

Astfel fiind, în consecinţă, se constată a fi lipsite de suport criticile recurentului Gheorghe Romaşcu aduse în dezacord cu decizia instanţei de apel în partea ce ţine de cuantumul prejudiciului moral, deoarece acestea se combat prin constatările relatate mai sus şi contravin prevederilor reglementate de Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 şi art. 6 § 1 al Convenţiei.

Faţă de cele ce preced şi fiind cert că circumstanţele pricinii au fost constatate de către instanţele de judecată ierarhic inferioare, nefiind necesară verificarea suplimentară a căror-va dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Gheorghe Romaşcu, de a admite recursurile declarate de Ministerul Justiţiei al RM şi Ministerul Finanţelor al RM, de a casa decizia instanţei de apel în partea admiterii pretenţiei lui Gheorghe Romaşcu cu privire la repararea prejudiciului material în sumă de 409 lei şi pronunţarea în această parte a unei noi hotărâri prin care pretenţia dată de respins, de a modifica decizia instanţei de apel în partea prin care a fost încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiţiei al RM, în beneficiul lui Gheorghe Romaşcu prejudiciul moral în sumă de 47500 lei, prin micşorarea sumei date până la 20000 lei, iar în rest decizia instanţei de apel de a menţine.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), b) şi e) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide : Se respinge recursul declarat de Gheorghe Romaşcu. Se admit recursurile declarate de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova.

Se casează parţial decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Romaşcu împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral, în partea admiterii pretenţiei lui Gheorghe Romaşcu cu privire la repararea prejudiciului material în sumă de 409 lei şi se pronunţă în această parte o nouă hotărâre prin care: Se respinge pretenţia lui Gheorghe Romaşcu împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la încasarea sumei de 409 lei cu titlu de prejudiciu material.

Se modifică decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Romaşcu împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral, în partea încasării prejudiciului moral după cum urmează: Se micşorează suma încasată din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, în beneficiul lui Gheorghe Romaşcu cu 12 titlu de prejudiciu moral de la 47500 (patruzeci şi şapte mii cinci sute) lei până la 20000 (douăzeci mii) lei. În rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2014 se menţine.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Ala Cobăneanu 13