2ra-2674/14 — Încasarea datoriei salariale şi a penalităţilor

prima instanţă : V. Lupu dosarul nr. 2ra-2674/14 instanţa de apel : I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi, DECIZIE 05 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac, Petru Moraru Ion Corolevschi, Oleg Sternioală examinând recursul declarat de către Caracaş Ivan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Caracaş Ivan împotriva Primăriei s. Hîrceşti r. Ungheni cu privire la încasarea datoriei salariale şi a penalităţilor, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 08 mai 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Primăria s. Hîrceşti r. Ungheni şi casată hotărârea Judecătoriei Ungheni din 24 decembrie 2013, cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată înaintată de Caracaş Ivan împotriva Primăriei s. Hîrceşti r. Ungheni cu privire la încasarea datoriei salariale şi a penalităţilor a fost scoasă de pe rol, c o n s t a t ă: La 21 octombrie 2013. Caracas Ivan s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere de chemare în judecată nominalizată.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că prin ordinul nr. 164. în baza contractului individual de muncă nr. 3/1 din 30 decembrie 2007. încheiat între el şi Primăria satului Hîrceşti, r-nul Ungheni, a fost angajat în calitate de pădurar la pădurea ce se află în gestionarea Primăriei satului Hîrceşti, r-nul Ungheni, pe o perioadă nedeterminată de timp. Menţionează că după alegerile locale din 2011 noul primar fără vre-un oarecare motiv întemeiat şi fără a-1 elibera din funcţie, l-a înlăturat de la executarea obligaţiunilor de serviciu, dispunând îndeplinirea funcţiei în locul său unui alt cetăţean. În toată această perioadă de timp el nu a fost remunerat, cu toate că vina sa în neexecutarea obligaţiunilor de serviciu nu este.

Consideră că, dacă angajatorul nu era satisfăcut de atârnarea sa faţă de îndeplinirea obligaţiunilor, era în drept din motive întemeiate să-l concedieze cu 1 achitarea salariului şi eliberarea în termen a carnetului de muncă, oferindu-i posibilitatea de a se angaja la o altă muncă. Precizează reclamantul că s-a adresat către angajator de mai multe ori de a soluţiona în cadrul legal litigiul, dar până în prezent litigiul nu a fost soluţionat, de aceea consideră, că el are dreptul de a cere achitarea salariului pentru perioada de timp neplătită, începând cu luna septembrie 2011. Indică reclamantul că, conform certificatului Primăriei Hîrceşti. salariul de funcţie a pădurarului a fost în 2011 până în luna mai 2011-610 lei, din iunie 2011 până în mai 2012-710 lei, din luna iunie 2012 până în mai 2013 -810 lei, din luna iunie 2013 până în prezent -910 lei.

Susţine reclamantul Caracaş Ivan că astfel, datoria salariată a pârâtului faţă de el este de 19650 lei. Invocă reclamantul că, angajatorul neîntemeiat i-a reţinut plata salariului şi de aceea conform art. 330 pct. 3 Codul Muncii al RM, Primăria satului Hîrceşti, r- nul Ungheni este obligată să-i achite suplimentar pentru fiecare zi de întârziere câte 0,1% din suma neachitată la timp, ceea ce la moment constituie 7860 lei. Prin cererea din data de 24 decembrie 2013 (f. d. 17), reprezentantul reclamantului a solicitat majorarea cuantumului pretenţiilor şi anume a plăţii suplimentare ca urmare a reţinerii salariului. Plata suplimentară indicată în cererea de chemare în judecată fiind calculată până la data de 04 octombrie 2013, prin cererea suplimentară reclamantul solicită încasarea restanţei salariale în sumă de 22380 lei şi a penalităţii în mărime de 9906 lei.

iar în total suma 32286 lei. Prin hotărârea judecătoriei Ungheni din 24 decembrie 2013 acţiunea a fost admisă. S-a încasat de la Primăria satului Hîrceşti r. Ungheni în beneficiul lui Caracaş Ivan datoria în sumă de 32286,00 (treizeci şi două mii două sute optzeci şi şase) lei şi în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 968 (nouă sute şaizeci şi opt) lei 58 bani. Împotriva hotărârii instanţei de fond, la data de 13 ianuarie 2014 Primăria satului Hîrceşti r-nul Ungheni a înaintat apel nemotivat împotriva hotărârii judecătoriei Ungheni din 24 decembrie 2013, solicitînd admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii contestate, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care cererea depusă de către Caracaş Ivan împotriva Primarei Hîrceşti r-nul Ungheni cu privire la încasarea sumei să fie respinsă.

Ulterior, la data de 06 februarie 2014 Primăria satului Hîrceşti r-nul Ungheni a înaintat apel motivat împotriva hotărârii judecătoriei Ungheni din 24 decembrie 2013 solicitînd admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii contestate, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care cererea depusă de către Caracaş Ivan împotriva Primăriei Hîrceşti r-nul Ungheni cu privire la încasarea sumei să fie respinsă integral. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 08 mai 2014, a fost admis apelul declarat de către Primăria s. Hîrceşti r-nul Ungheni, s-a casat integral hotărârea 2 Judecătoriei Ungheni din 24 decembrie 2013, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care cererea de chemare în judecată înaintată de Caracaş Ivan împotriva Primăriei s. Hîrceşti r. Ungheni cu privire la încasarea datoriei salariale şi a penalităţilor a fost scoasă de pe rol.

La 09 iulie 2014, Caracaş Ivan a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 08 mai 2014 şi menţinerea hotărârii instanţei de fond. În motivarea recursului, recurentul, Caracaş Ivan a invocat că consideră decizia neîntemeiată,ilegală şi pasibil de a fi casată,cu pronunţarea unei noi hotărâri deoarece instanţa de apel eronat a aplicat art. 267 lit.”a” CPC al RM imputând necesitatea soluţionării prealabile a pricinii pe cale extrajudiciară, ori pentru încasarea datoriilor salariale aceste căi nu sunt obligatorii, fapt recunoscut de însăşi instanţă în partea descriptivă a deciziei.

În special, invocă recurentul că, obligaţia de a achita suplimentar salariului reţinut, penalităţi este un drept ce i se cuvine salariatului iar potrivit art. 355 alin .l pct. „b” CM al RM salariatul are dreptul de a se adresa nemijlocit în instanţa de judecată nu numai exclusiv când obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale,după cum afirmă instanţa,ci şi de altă natură,ce i se cuvin ultimului. Mai indică recurentul că instanţa nu a avut dreptul legal de a scoate de pe rol acţiunea. În referinţa înaintată la data de 04 septembrie 2014, Primăria com. Hîrceşti a indicat că consideră recursul înaintat de către Caracaş Ivan neîntemeiat, lipsit de un suport juridic pertinent, care are drept scop, doar inducerea în eroare a instanţei de recurs şi care urmează a fi declarat inadmisibil.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, judecând recursul în limitele prevăzute de lege, consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. Conform art. 445 alin. (1), lit. c) CPC instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Conform art. 442 alin. (1) CPC, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, pe baza actelor din dosar, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi.

Conform art. 432 alin. (2) lit. c) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească a interpretat în mod eronat legea. Din materiale dosarului s-a stabilit că Caracaş Ivan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei s. Hîrceşti r. Ungheni cu privire la încasarea datoriei salariale şi a penalităţilor. Instanţele de judecată au emis hotărârile sus indicate. Analizând materialele dosarului Colegiul ajunge la concluzia că instanţa de 3 apel a interpretat în mod eronat legea.

Se consideră litigii individuale de muncă divergenţele dintre salariat şi angajator privind: a) încheierea contractului individual de muncă; b) executarea, modificarea şi suspendarea contractului individual de muncă; c) încetarea şi nulitatea, parţială sau totală, a contractului individual de muncă; d) plata despăgubirilor în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor de către una din părţile contractului individual de muncă; e) rezultatele concursului; f) anularea ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărîrii) de angajare în serviciu, emis conform art.65 alin.(1); g) neeliberarea în termen a carnetului de muncă, înscrierile incorecte efectuate în acesta; h) alte probleme ce decurg din raporturile individuale de muncă.

În conformitate cu art. 355 CM al RM, cererea privind soluţionarea litigiului individual de muncă se depune în instanţa de judecată… în termen de 3 ani de la data apariţiei dreptului respectiv al salariatului, în situaţia în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale sau de altă natură, ce i se cuvin salariatului. Instanţa de judecată va convoca părţile litigiului în timp de 10 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii. Instanţa de judecată va examina cererea de soluţionare a litigiului individual de muncă în termen de cel mult 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia şi va emite o hotărîre cu drept de atac conform Codului de procedură civilă. Din materialele dosarului rezultă că instanţa de apel a scos cererea de pe rol în temeiul art. 267 lit. a) CPC,invocând că reclamantul nu a respectat procedura prevăzută prin lege sau prin contractul părţilor, de soluţionare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară.

Conform art. 332 CM al RM, cererea scrisă a salariatului privind repararea prejudiciului material şi celui moral se prezintă angajatorului. Angajatorul este obligat să înregistreze cererea respectivă, s-o examineze şi să emită ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) corespunzător în termen de 10 zile calendaristice din ziua înregistrării acesteia, aducându-l la cunoştinţă salariatului sub semnătură. Dacă salariatul nu este de acord cu ordinul (dispoziţia, decizia, hotărârea) angajatorului sau dacă ordinul (dispoziţia, decizia, hotărârea) nu a fost emis în termenul prevăzut la alin.(1), salariatul este în drept să se adreseze cu o cerere în instanţa de judecată pentru soluţionarea litigiului individual de muncă apărut (titlul XII).

S-a menţionat deja că în temeiul alin. (1) lit. b) art. 355 CM al RM cererea privind soluţionarea litigiului individual de muncă se depune în instanţa de judecată: în termen de 3 ani de la data apariţiei dreptului respectiv al salariatului, în situaţia în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale sau de altă 4 natură, ce i se cuvin salariatului. La caz, se constată că prin cererea de chemare în judecată înaintată către Primăria s. Hîrceşti r-nul Ungheni Caracaş Ivan pretinde în mod exclusiv plata unor drepturi salariale sau de altă natură ce i se cuvin în calitate de salariat.

În asemenea circumstanţe, instanţa de recurs conchide că instanţa de apel nu a ţinut cont de prevederile legale, deoarece la caz legislaţia nu prevede necesitatea respectării procedurii prealabile, or conform art. 355 alin. (1) lit. b) CM al RM, cererea privind soluţionarea litigiului individual de muncă se depune în instanţa de judecată: în termen de 3 ani de la data apariţiei dreptului respectiv al salariatului, în situaţia în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale sau de altă natură, ce i se cuvin salariatului. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că, instanţa de apel eronat a aplicat art. 267 lit.”a” CPC al RM imputând necesitatea soluţionării prealabile a pricinii pe cale extrajudiciară, ori pentru încasarea datoriilor salariale aceste căi nu sunt obligatorii.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că decizia instanţei de apel este emisă cu încălcarea normelor de drept procedural şi din motiv că eroarea comisă nu poate fi corectată de instanţa de recurs, decizia instanţei de apel urmează a fi casată integral cu restituirea pricinii în instanţa de apel pentru judecarea apelului, la Curtea de Apel Bălț i. În conformitate cu art.445 al.(1) lit.c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către Caracaş Ivan. Se casează integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 08 mai 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Caracaş Ivan împotriva Primăriei s. Hîrceşti r. Ungheni cu privire la încasarea datoriei salariale şi a penalităţilor, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Bălţi, pentru judecarea apelului.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Petru Moraru Ion Corolevschi Oleg Sternioală 5