2r-965/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă: V. Sîrbu dosarul nr. 2r-965/14 instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă DECIZIE 05 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Gheorghe Diviza, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii mixte „Rotalin Gaz Trading” societate cu răspundere limitată împotriva lui Gheorghe Diviza cu privire la încasarea datoriei şi la cererea reconvenţională a lui Gheorghe Diviza împotriva Întreprinderii mixte „Rotalin Gaz Trading” societate cu răspundere limitată cu privire la obligarea conectării la conducta de gaze şi repararea prejudiciului material şi moral, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 16 iulie 2014, prin care a fost restituită cererea de apel depusă de către Gheorghe Diviza, c o n s t a t ă: La 30 iulie 2013, ÎM „Rotalin Gaz Trading” SRL a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Gheorghe Diviza cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 15 ianuarie 2007, între ÎM „Rotalin Gaz Trading” şi Gheorghe Diviza a fost încheiat contractul de furnizare a gazelor naturale consumatorului casnic nr. 1796. Menţionează că conform pct. 1 din contractul enunţat, obiectul contractului este furnizarea gazelor naturale la locul de consum şi reglementarea relaţiilor dintre furnizor şi consumatorul casnic privind condiţiile de furnizare şi de consum, facturarea şi plata pentru volumele de gaze naturale consumate, însă pârâtul nu a achitat plata pentru gazele naturale primite. Susţine că conform datelor contabile, datoria pârâtului pe 30 iulie 2013 constituie 8437,39 lei. Afirmă că conform art. 5 lit. c ) din contractul menţionat, consumatorul este obligat să achite integral plata pentru gazele naturale consumate pînă la data limită indicată în factură.

Invocă că pârâtul a încălcat prevederile contractuale şi ale Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea gazelor naturale, aprobat prin Hotărârea ANRE nr. 415 din 25 mai 2011, întârziind executarea obligaţiei pecuniare de achitare la timp a preţului gazelor naturale consumate. Prin urmare, solicită încasarea de la pârât a datoriei în sumă de 8437,39 lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 282,84 lei şi a taxei de stat în sumă de 397 lei. La 03 octombrie 2013, Gheorghe Diviza a depus împotriva ÎM „Rotalin Gaz Traning” SRL cu privire la obligarea conectării la conducta de gaze şi repararea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii reconvenţionale pârâtul a indicat că el deţine în proprietate o casă individuală din str. G. Malarciuc,3, or.

Hînceşti. Menţionează că o perioadă de timp, în această casă locuieşte familia fiicei sale, Georgeta Diviza, ginerele Valeriu Brînzan şi 3 copii. Susţine că în perioada sezonului rece din anii 2012-2013, familia fiicei sale a consumat gaz în sumă de 12000 lei. Pentru consumul de gaz au fost achitate facturile corespunzătoare, dar la 15 mai 2013, s-a constituit o datorie în sumă de 8437,39 lei din cauza situaţiei financiare grele, deoarece ginerele său nu era angajat în cîmpul muncii. Afirmă că la 26 martie 2013, ginerele său a depus la ÎM „Rotalin Gaz Traning” SRL o cerere, prin care a solicitat eşalonarea achitării datoriei existente la moment, însă ultima nu a reacţionat în nici un mod. Concomitent, în luna martie, ginerele său a intenţionat să achite suma de 3500 lei în contul datoriei, însă a primit refuz, solicitându-se achitarea integrală a datoriei.

Invocă că în luna aprilie 2013, în contradicţie cu prevederile Hotărârii Guvernului RM nr. 191 din 19 februarie 2002, reclamanta a deconectat locuinţa de la conducta de gaze. Mai invocă că la sfârşitul lunii iunie 2013, fiica sa a încercat să mai achite încă suma de 1500 lei, dar reclamanta a refuzat. Menţionează că el nu s-a eschivat de la achitarea datoriei. Suma datoriei solicitate de către reclamantă este exagerată şi nu corespunde realităţii. Consideră că prin acţiunile sale ilegale, exprimate prin deconectarea nejustificată de la conducta de gaz şi refuzul de a încasa banii în contul datoriei, reclamanta i-a cauzat lui şi familiei sale prejudicii morale. Prin urmare, solicită obligarea reclamantei de a conecta locuinţa din str. G.Malarciuc,3, or.

Hînceşti la conducta de gaz şi încasarea de la reclamantă a sumei de 6000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral. Ulterior, Gheorghe Diviza a depus o cerere reconvenţională suplimentară, prin care a solicitat încasarea de la reclamantă a sumei de 2540 lei, în vederea reparării prejudiciului material şi obligarea reclamantei de a conecta gratuit casa de locuit din str. G. Malarciuc,3, or. Hînceşti la conducta de gaze. Prin hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 08 noiembrie 2013 acţiunea iniţială a fost admisă parţial şi a fost încasat de la Gheorghe Diviza în beneficiul ÎM „Rotalin Gaz Trading” SRL datoria în sumă de 8437,39 lei, dobânda de întârziere în sumă de 282,84 lei şi taxa de stat în sumă de 262 lei.

În rest acţiunea ca fiind neîntemeiată. Acţiunea reconvenţională a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2014 nu a fost dat curs cererii de apel depusă de către Gheorghe Diviza, fiindu-i acordat un termen pînă la 05 martie 2014 pentru prezentarea apelului motivat şi a dovezii de plată a taxei de stat în sumă de 197 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2014 nu a fost dat curs cererii de apel depusă de către Gheorghe Diviza, fiindu-i acordat un termen pînă la 16 iulie 2014 pentru prezentarea apelului motivat. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 16 iulie 2014 a fost restituită cererea de apel depusă de către Gheorghe Diviza.

La 31 iulie 2014, Gheorghe Diviza a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a încheierii instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare. Recurentul Gheorghe Diviza, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu încheierea instanţei de apel, deoarece la 16 iulie 2014, avocatul său era plecat peste hotarele ţării la tratament, informând instanţa de apel despre acest fapt prin cererea de amânare a şedinţei, iar el, cunoscând despre acest fapt, nu s-a prezentat în şedinţa de judecată din 16 iulie 2014. Menţionează că luând în consideraţie cele invocate şi faptul că prima instanţă a respins acţiunea sa reconvenţională şi a admis acţiunea iniţială a intimatei, consideră că doar o decizie a instanţei de apel corectă, legală şi în favoarea sa ar putea remedia situaţia existentă.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet de 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

După cum denotă actele cauzei, la 05 decembrie 2013, Gheorghe Diviza a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Hînceşti din 08 noiembrie 2013, însă fără a achita taxa de stat la depunerea apelului în conformitate cu art. 364 alin. (1) CPC, care direct indică că cererea de apel se depune în scris la instanţa judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei de stat în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condiţiile legii şi fără a indica motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul în conformitate cu art. 365 alin. (1) lit. d) CPC, care prevede că în cererea de apel se indică motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul.

Este cert şi faptul că prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2014 nu a fost dat curs cererii de apel depusă de către Gheorghe Diviza şi a fost acordat acestuia un termen pînă la 05 martie 2014 pentru prezentarea cererii de apel cu indicarea motivelor de fapt şi de drept şi a dovezii de plată a taxei de stat în sumă de 197 lei, fiindu-i explicat că în caz contrar, cererea de apel nu va considerată depusă şi va fi restituită. Din materialele dosarului rezultă că în termenul stabilit, Gheorghe Diviza a prezentat doar dovada de plată a taxei de stat şi a solicitat amânarea şedinţei de judecată, deoarece a fost bolnav şi nu a avut posibilitate să înlăture toate neajunsurile. Prin încheierea protocolară din 05 martie 2014 instanţa de apel a amânat şedinţa de judecată pentru 16 aprilie 2014. Ulterior, Gheorghe Diviza a mai depus o cerere, prin care a solicitat amânarea şedinţei de judecată pentru a-şi angaja un avocat.

Prin încheierea protocolară din 16 aprilie 2014 instanţa de apel a amânat şedinţa de judecată pentru 28 mai 2014. De asemenea, din materialele dosarului rezultă că la 28 mai 2014, Gheorghe Diviza nu a prezentat cererea de apel cu indicarea motivelor de fapt şi de drept, însă în şedinţa de judecată a instanţei de apel s-a prezentat reprezentantul acestuia, avocatul Dumitru Cazacu, care a solicitat acordarea unui termen pentru prezentarea cererii de apel cu indicarea motivelor de fapt şi de drept. Prin încheierea din 28 mai 2014 instanţa de apel nu a dat curs cererii de apel şi a acordat lui Gheorghe Diviza un termen rezonabil pînă la 16 iulie 2014 pentru lichidarea neajunsurilor şi depunerea cererii de apel cu indicarea motivelor de fapt şi de drept.

La 05 iulie 2014, reprezentantul lui Gheorghe Diviza, avocatul Dumitru Cazacu a făcut cunoştinţă cu materialele dosarului, iar la 11 iulie 2014, Biroul asociat de avocaţi Botanica mun. Chişinău a depus o cerere, prin care a solicitat amânarea şedinţei de judecată, deoarece avocatul Dumitru Cazacu nu are posibilitate de a se prezenta în şedinţa de judecată din motiv că a plecat peste hotarele ţării, nefiind depusă cererea de apel cu indicarea motivelor de fapt şi de drept. În conformitate cu art. 56 alin. (3) CPC, participanţii la proces sunt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă.

În conformitate cu art. 61 CPC, părţile sunt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. În caz de înaintare cu rea-credinţă a unor cereri vădit neîntemeiate de contestare a unui înscris sau a semnăturii de pe înscris, de formulare a unei cereri de amânare a procesului sau de strămutare a pricinii, de obţinere de către reclamantul căruia i s-a respins acţiunea a unor măsuri de asigurare prin care pârâtul a fost păgubit, dacă prin aceste acţiuni s-a cauzat amânarea (suspendarea) judecării pricinii sau tergiversarea executării actului judiciar, partea vinovată poate fi obligată de instanţă, la cererea părţii interesate, la plata unei despăgubiri.

În conformitate cu art. 206 alin. (5) CPC, neprezentarea în şedinţă de judecată a reprezentantului sau a unui alt participant la proces nu împiedică examinarea pricinii. La solicitarea întemeiată a participantului la proces, instanţa poate amâna o singură dată judecarea pricinii din cauza neprezentării motivate a reprezentantului acestuia.

Cu referire la prevederile legale enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrative al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel corect a concluzionat că reprezentantul recurentului s-a folosit cu rea-credinţă de drepturile sale şi prin acţiunile acestuia se urmăreşte tergiversarea examinării apelului şi prin urmare, temeinic şi legal a restituit cererea de apel depusă de către Gheorghe Diviza, deoarece în termenul stabilit, acesta nu a prezentat cererea de apel cu indicarea motivelor de fapt şi de drept, fapt ce atrage consecinţele dispoziţiilor art. 369 alin. (1) lit. a) CPC, iar argumentele invocate de către Gheorghe Diviza în acest sens nu pot fi reţinute ca întemeiate.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vederea faptul că încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea instanţei de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Gheorghe Diviza.

Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 16 iulie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii mixte „Rotalin Gaz Trading” societate cu răspundere limitată împotriva lui Gheorghe Diviza cu privire la încasarea datoriei şi la cererea reconvenţională a lui Gheorghe Diviza împotriva Întreprinderii mixte „Rotalin Gaz Trading” societate cu răspundere limitată cu privire la obligarea conectării la conducta de gaze şi repararea prejudiciului material şi moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi