2ra-2569/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă: G. Colev dosarul nr. 2ra-2569/14 instanţa de apel: Gh. Eni, N. Bondarenco, V. Movilă ÎNCHEIERE 24 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova, Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Societatea cu Răspunderea Limitată „Gagauz-Gaz”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Gagauz-Gaz” împotriva lui Aricov Nicolai, privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 06 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspunderea Limitată „Gagauz-Gaz”, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Comrat din 21 iunie 2013, c o n s t a t ă La data de 15 mai 2008 SRL „Gagauz-Gaz” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Aricov Nicolai, prin care pretinde încasarea datoriei pentru gazele naturale consumate, la suma 1703 lei 60 bani, şi încasarea cheltuielilor pentru plata taxei de stat în cuantum de 270 lei.

În motivarea pretenţiilor sale, reclamantul SRL „Gagauz-Gaz” a indicat în cererea de chemare în judecată, că la 05.08.2000 între reclamantul furnizor şi pîrîtul consumator al gazului natural Aricov Nicolae, domiciliat în or. Comrat, str. Dobrovolschi, nr. 27, a fost încheiat contractul de furnizare a gazelor nr.4690. Conform pct.2.4 din contract este prevăzută obligaţiunea consumatorului de gaz natural de a efectua lunar plăţi pentru gazul natural consumat. Această obligaţiune consumatorul o efectua periodic, dar nu pentru întreaga cantitate de gaz natural consumat. La 01.05.2008 Aricov Nicolai avea datoria pentru gazul natural consumat în sumă de 1703 lei 60 bani. La 13.05.2003 pîrîtului i-a fost trimisă pretenţia de stingere a datoriei, care a fost lăsată de pîrît fără a fi satisfăcută.

În drept pretenţia reclamantului este întemeiată pe prevederile art. 227, 514, 572 Cod civil, art.7 alin.(1), 83, 166, 167 Cod de procedură civilă. Prin cererea de concretizare a pretenţiilor, depusă la 11.06.2013 /f.d.153 vol. II/, reclamantul SRL „Gagauz-Gaz” şi-a precizat pretenţiile sale faţă de pîrîtul Aricov Nicolai, indicînd că pretinde încasarea sumei 1420 lei 48 bani în contul datoriei pentru gazele consumate. În cererea de concretizare reclamantul a invocat, că iniţial în cererea din 15.05.2008 a indicat ca datoria pîrîtului constituie 1703,60 lei, iar la 27.05.2008 pîrîtul a achitat o parte din datorie, în mărime de 283,12 lei. Această sumă a fost calculată conform indicaţiilor contorului pentru luna aprilie 2008. Pînă în prezent pîrîtul lunar achită toate plăţile calculate, în afară de suma datoriei de 1420,48 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Comrat din 11.06.2013, a fost admisă renunţarea parţială a reclamantului SRL „Gagauz-Gaz" de la pretenţia încasării datoriei în mărime de 283,12 lei, şi în această parte a pretenţiei procesul a fost încetat în temeiul art.265 lit.c) Cod de procedură civilă, /f.d.155 vol. II/. Litigiul în cauză a fost obiect de studiu în mai multe instanţe judecătoreşti. Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 21 iunie 2013, acţiunea reclamantului SRL „Gagauz-Gaz” împotriva pîrîtului Aricov Nicolai privind încasarea datoriei pentru gazul natural consumat în sumă de 1420,48 lei, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Concomitent s-a hotărît încasarea de la reclamantul SRL „Gagauz- Gaz” în beneficiul pîrîtului Aricov Nicolai a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.760 lei.

La 22 iulie 2013 reclamantul SRL „Gagauz-Gaz” a depus cerere de apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Comrat din 21 iunie 2013, prin care solicită casarea integrală a hotărîrii menţionate, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care să fie încasată de la Aricov Nicolai suma datoriei pentru gazele naturale consumate 1.420,48 lei, şi compensarea cheltuielilor de judecată. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 06 martie 2014 a fost respins apelul declarat de SRL „Gagauz-Gaz”, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Comrat din 21 iunie 2013. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, prima instanţă corect a stabilit circumstanţele faptice ale litigiului dat, a apreciat probele conform prevederilor art. 130 CPC şi a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată, cu respectarea normelor de drept material şi procesual.

Astfel, s-a stabilit că, SRL „Gagauz-Gaz” şi Aricov Nicolai sunt în relaţii contractule. Aricov Nicolai este consumator al gazului natural furnizat de SRL „Gagauz-Gaz” conform contractului nr.4690 din 05.08.2000 /f.d.2/. În cererea de chemare în judecată şi calculele anexate se pretinde că pîrîtul Aricov Nicolai ar fi avut datorii la suma 1420 lei 48 bani, inclusiv: 229,5 lei pentru luna decembrie 2007, 445,42 lei pentru ianuarie 2008, 442,44 lei – februarie 2008, 293,08 lei - martie 2008, 2 datorii care sunt calculate pe baza facturilor emise unilateral de către furnizorul SRL „Gagauz-Gaz”.

Intimatul Aricov Nicolai s-a opus acestei datorii, a solicitat efectuarea expertizei judiciare-contabile, şi prin acest mijloc de probă se atestă inexistenţa a careva datorii ale consumatorului Aricov Nicolai faţă de SRL „Gagauz-Gaz” pentru perioada decembrie 2007 - martie 2008. Potrivit raportului de expertiză judiciar-contabilă din 12.03.2011 /f.d.46-72 vol. II/, factura spre plată cu suma 2887,67 lei, emisă în luna februarie 2004, inclusiv soldul plăţilor anterioare a fost eronat calculat, iar suma ce urma să fie indicată în factura pentru luna februarie 2004, inclusiv soldul plăţilor anterioare, constituie 1394,13 lei, ulterior această sumă a fost achitată integral conform chitanţelor nr.148 din 04.03.2004, nr.12 din 08.07.2004 şi nr.19 din 11.09.2004.

Instanţa de apel a menţionat că concluzia raportului de expertiză este convingătoare, iar critica acestui raport de expertiză din partea reprezentantului apelantului, expusă în prima instanţă, nu este una constructivă, or expertul a formulat concluzia din documentele primare contabile prezentate de însăşi reclamantul SRL „Gagauz-Gaz”, şi nu poate fi luată în calcul doar afirmaţia orală a reprezentantului reclamantului că datoria s-ar fi format pînă la luna februarie 2004. Confirmarea datoriei la gazele naturale consumate nu poate fi distinctă de confirmarea volumului gazelor consumate într-o anumită perioadă. La 26 iunie 2014 Societatea cu Răspunderea Limitată „Gagauz-Gaz”, a contestat cu recurs decizia Curţii de Apel Cahul din 06 martie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului recurentul a indicat următoarele încălcări: - Atît instanţa de fond cît şi instanţa de apel, n-au aplicat corect normele de drept material. - Consideră că, instanţa de apel nu era în drept să examineze cauza în lipsa reprezentantului recurentului, pe motivul că acesta era în concediu de boală. - Se arată că instanţele judecătoreşti ierarhic inferioare incorect au pus la baza soluţiilor sale raportul de expertiză judiciar-contabilă din 12.03.2011, fără a lua în consideraţie prevederile art.586 Cod civil. Consideră că expertul nu a răspuns la un şir de întrebări necesare pentru soluţionarea justă a cauzei. La 14 august 2014 Nicolai Achirov prin intermediul cancelariei a depus o referinţă, invocînd dezacordul cu recursul declarat de Societatea cu Răspunderea Limitată „Gagauz-Gaz”, solicitînd respingerea acestuia, cu menţinerea hotărîrii contestate.

3 Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Gagauz-Gaz”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Gagauz-Gaz”, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în 4 speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Societatea cu Răspunderea Limitată „Gagauz-Gaz” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Gagauz-Gaz”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 5