2ra-2719/14 — Privind reoaratrea prejudiciului

Dosarul nr. 2ra-2719/14 Instanţa de fond: Judecătoria Străşeni (judecător: V. Lazari) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (judecători: N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 05 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedinte, judecător Svetlana Novac Judecători: Maria Ghervas Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Procuratura Generală a RM împotriva deciziei din data de 28 mai 2014 a Curții de Apel Chişinău, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Meriacri Tudor şi David Veaceslav împotriva Ministerului Justiţiei al RM şi Procuraturii Generale a RM privind repararea prejudiciului moral şi material cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală şi ale procuraturii, c o n s t a t ă : La data de 20 noiembrie 2014 reclamanţii - Meriacri Tudor şi David Veaceslav au depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM şi Procuraturii Generale a RM cu privire la repararea prejudiciului moral şi material cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală şi ale procuraturii.

În motivarea acţiunii au indicat că, la data de 30 iunie 2012 aproximativ la orele 18.00 la propunerea consăteanului Creţu Igor, au mers împreună la canalele de ameliorare din lunca rîului Bîc situate în apropierea s. Pănăşeşti cu scopul de a prinde peşte. În timpul pescuitului, proprietarul GŢ „Tudor Chiriac”-Tudor Chiriac i-a avertizat că canalele de ameliorare aparţin lui şi este interzis pescuitul, la care reclamanţii au reproşat că nu ştiau despre acest fapt, ba chiar cunoşteau că aceste terenuri sunt publice, dar dacă Tudor Chiriac va insista, ei vor pleca. La insistența lui Tudor Chiriac, reclamanţii i-au transmis 3 peşti din cei 7 prinşi şi au plecat. Pe faptul dat a fost pornită urmărirea penală în baza art.187 alin.(2), lit.”b” Cod penal, iar la 02.10.2012 reclamanţii au fost recunoscuţi în calitate de bănuiţi.

Mai indică recurenţii că la data de 03.10.2012 apărătorul bănuiţilor a solicitat organului de urmărire penală ridicarea şi anexarea la materialele cauzei a actelor ce ar confirma apartenenţa canalelor de ameliorare, însă nu a primit careva răspuns, din care motiv la data de 17.10.2012 s-a adresat cu o cerere la Inspecţia Ecologică 1 Străşeni, care a confirmat precum că canalele în cauză aparţin Unităţii Administrativ- teritoriale Străşeni. Însă acest fapt nu a împiedicat la punerea sub învinuire a reclamanţilor Meriacri Tudor şi David Veaceslav la data de 27.12.2012 cu aplicarea măsurii preventive sub formă de obligare de a nu părăsi ţara.

Prin încheierea judecătorului de instrucţie din 28.01.2013, a fost admisă cererea apărătorului cu privire la accelerarea urmăririi penale cu adoptarea unei soluţii în conformitate cu prevederile art. 291 CPP, iar la 07.02.2013 a fost emisă ordonanţa cu privire la scoaterea de sub urmărire penală a reclamanţilor şi încetarea procesului penal, care prin ordonanţa procurorului raionului Străşeni din 18.02.2013 a fost recunoscută neîntemeiată şi ilegală cu reluarea urmăririi penale. La 29.03.2013 procurorul în procuratura Străşeni-Ion Teţcu a emis ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală a reclamanţilor şi încetarea urmăririi penale.

Astfel, reclamanţii Meriacri Tudor şi David Veaceslav consideră că prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală, Procuraturii raionului Străşeni le-a fost cauzat prejudiciu material în sumă de 3518 lei fiecăruia, compus din 3500 lei pentru asistenţa juridică pe parcursul urmăririi penale şi 18 lei pentru deplasările la organele de drept pe parcursul urmăririi penale. Totodată, dat fiind faptul că reclamanţii au fost puşi sub învinuire ilegal, în cadrul urmăririi penale li s-a stabilit restricţie în deplasare prin aplicarea măsurii preventive în formă de obligarea de a nu părăsi ţara, cît şi le-a fost defăimată nejustificat onoarea şi demnitatea în faţa consătenilor, solicită, întru repararea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală, încasarea sumei de 10000 lei pentru fiecare.

Prin hotărîrea din 26 februarie 2014 a judecătoriei Străşeni, acţiunea a fost admisă parţial şi s-a dispus: încasarea de la bugetul de Stat prin intermediul Ministerului Justiţiei al RM în beneficiul lui Meriacri Tudor în contul reparării prejudiciului material suma de 3516 (trei mii cinci sute şaisprezece) lei 80 bani şi în contul reparării prejudiciului moral suma de 3000 (trei mii) lei; s-a încasat de la bugetul de Stat prin intermediul Ministerului Justiţiei al RM în beneficiul lui David Veaceslav în contul reparării prejudiciului material suma de 3516 (trei mii cinci sute şaisprezece) lei 80 bani şi în contul reparării prejudiciului moral suma de 3000 (trei mii) lei; a fost obligată Procuratura Generală să prezinte scuze oficiale în numele statului, în formă scrisă lui Meriacre Tudor şi David Veaceslav, care au fost supuşi neîntemeiat urmăririi penale.

In restul sumei acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia din data de 28 mai 2014 a Curții de Apel Chişinău au fost respinse apelurile declarate de Ministerul Justiţie şi Procuratura Generală cu menţinerea hotărîrii din 26 februarie 2014 a judecătoriei Străşeni. La data de 16 iulie 2014 recurentul - Procuratura Generală a RM a depus recurs împotriva deciziei din data de 28 mai 2014 a Curții de Apel Chişinău. În motivarea recursului s-a indicat că, instanţele inferioare din oficiu şi-au depăşit limitele examinării cererii reclamanţilor Meriacre Tudor şi David Veaceslav, obligînd Procurorul General al Republicii Moldova să prezinte scuze oficiale în numele statului, în formă scrisă lui Meriacre Tudor şi David Veaceslav, fapt inadmisibil potrivit legislaţiei procesual civile.

2 Consideră recurentul că Colegiul civil al Curţii de Apel Chişină prin decizia sa din 28 mai 2014 menţinînd hotărîrea judecătoriei Străşeni din 26.02.2014 în parte a emis o soluţie contrar prevederilor art. 12 alin. (4) al Legii nr. 1545/98, care stabileşte explicit termenul de 15 zile, înăuntrul căruia procurorul care a condus / exercitat / urmărirea penală sau procurorul ierarhic superior aduc scuze oficiale persoanei în privinţa căreia a fost adoptate ordonanţe de scoatere de sub urmărire penală cu încetarea procesului penal. Acest termen, fiind un termen de decădere, se calculează din momentul apariţiei dreptului subiectiv la repararea prejudiciului, adică în speţă - din data adoptării ordonanţei de încetare a dosarului penal (prin analogia aplicării art. 6 lit. b) din Legea nr. 1545/98).

Astfel, ordonanţa de încetare a urmării penale a devenit irevocabilă odată cu adoptarea de către procurorul în Procuratura Străşeni, Ion Teţcu din 29.03.2013. Prin urmare, scuzele oficiale ale procurorului urmau a fi aduse reclamanţilor Meriacre Tudor şi David Veaceslav în termen de 15 zile, calculate din data de 29.03.2013, şi nici de cum la înaintarea de către reclamanţii Meriacre Tudor şi David Veaceslav a acţiunii civile în acest sens în instanţa de judecată doar la data de 20.11.2014, practic peste 7 luni de zile . Indică recurentul că Legea nr. 1545/98 nu stabileşte drept obligaţie pusă în sarcina procurorului de a aduce scuze oficiale ex oficio persoanei în privinţa căreia a fost adoptată ordonanţa de scoatere de sub urmărire penale şi încetarea procesului penal pe motive de reabilitare.

Această prerogativă, este exercitată exclusiv la solicitarea persoanei reabilitate, în termen de 15 zile de la data devenirii irevocabile a ordonanţei de scoatere de sub urmăririi penale şi încetarea procesului penal. Reclamanţii nu şi-au exercitat dreptul în termen de 15 zile de la data rămânerii irevocabile a ordonanţei de scoaterea de sub urmării penale şi încetarea procesului penal, această pretenţie urma a fi respinsă, iar instanţa de judecată nu a luat în consideraţie această normă legală la admiterea unei cerinţe ne solicitate de reclamanţii Meriacre Tudor şi David Veaceslav. Solicită ca instanţa de recurs să nu admită obligarea Procuraturii Generale să aducă scuze publice. Or, o asemenea cerinţa n-a fost invocată de către reclamanţii Meriacre Tudor şi David Veaceslav în cererea de chemare în instanţa de judecată.

Iar dacă s-ă admitem că ar fi fost invocată o asemenea cerere, dînşii n-au respectat termenul de adresare stipulat la art. 12 alin. (4) al Legii nr. 1545/98 din 25.02.1998. La data de 03 septembrie 2014 Ministerul Justiţiei a depus recurs împotriva deciziei din data de 28 mai 2014 a Curții de Apel Chişinău. În motivarea recursului a indicat că decizia Curţii de Apel este neîntemeiată şi pasibilă de a fi casată, deoarece a interpretat eronat normele de drept material. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, în raport cu materialele cauzei, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care 3 acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de Procuratura Generală a RM, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în cererea de recurs nu pot constitui temei de admitere a acesteia, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Procuratura Generală a RM ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se recunosc inadmisibile recursurile declarate de Procuratura Generală și Ministerul Justiției împotriva deciziei din data de 28 mai 2014 a Curții de Apel Chişinău.

Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Svetlana Novac Judecătorii: Maria Ghervas Oleg Sternioală 4