2ra-2239/14 — Repararea prejudiciului material și moral

prima instanță: V.Boico dosarul nr.2ra-2239/14 instanța de apel: N.Cernat, A.Pahopol A.Gavrilița DECIZIE 06 august 2014 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Ala Cobăneanu, Oleg Sternioală Ion Corolevschi, Maria Ghervas examinând recursul declarat de către Bogaci Victor, în cauza civilă la acțiunea înaintată de către Bogaci Victor împotriva Ministerului Justiției privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, și repararea prejudiciului material și moral cauzat, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 18 februarie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Bogaci Victor, casată parțial hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 17 mai 2013 și emisă o nouă hotărâre în această parte prin care acţiunea a fost admisă, a c o n s t a t a t: La 23.11.2012 reclamantul Bogaci Victor a înaintat acțiune împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești din 01.12.2011, și repararea prejudiciului cauzat. Reclamantul a indicat că la 27.05.2011 s-a adresat în instanță cu acțiune în contencios administrativ împotriva SA „Apă Canal Chişinău” privind obligarea eliberării răspunsului la petiție şi încasarea prejudiciului moral, care la 01.12.2011 a fost admisă parțial prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chișinău, iar prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24.05.2012 a fost menținută. În motivarea acţiunii, reclamantul a solicitat instanţei de judecată stabilirea încălcării dreptului la examinarea dosarului administrativ în termen rezonabil, încălcarea dreptului la executarea hotărârii în termen rezonabil şi încasarea compensației pagubelor materiale şi morale în mărime de 10000 lei. La 17.05.2013, reclamantul a solicitat în ședința de judecată a primei instanțe încasarea din contul pârâtului doar a prejudiciului moral în mărime de 10000 lei (f.d.48 verso). În confirmarea cerințelor, reclamantul a prezentat ca probe: copia titlului executoriu emis de Judecătoria Rîşcani nr.3 c/a-392/11 din 01.12.2011; copia cererii de recurs din 10.12.2011; copia deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24.05.2012 prin care se constată că a fost menținută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău; copia scrisorii de însoțire prin care se constată că reclamantului Bogaci Victor i-a fost expediat copia încheierii, deciziei și hotărârii pentru a lua cunoștință. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 17.05.2013, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 18.02.2014, a fost admis apelul declarat de către Bogaci Victor, casată parțial hotărârea primei instanțe din 17.05.2013 în partea în care s-a respins acțiunea privind încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și emisă o nouă hotărâre în această parte prin care acţiunea a fost admisă. S-a constat încălcarea termenului rezonabil la executarea hotărârii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 01.12.2011. În rest, hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinăudin 17.05.2013 a fost menținută. La 16.05.2014, Bogaci Victor a declarat recurs prin care a solicitat admiterea recursului, casarea parțială a deciziei instanței de apel din 18.02.2014, în partea respingerii prejudiciului moral, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acestei pretenții. În susținerea recursului a invocat că au fost încălcate normele de drept material și a invocat în acest sens: Legea nr.87 din 21.04.2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești; art.192 CPC; art.22,23 din Legea contenciosului administrativ; art.4,7,8,16 din Constituția RM; art.6,13,41 CEDO, precum și jurisprudența CtEDO.

Consideră că instanța de apel, deși a admis acțiunea privind constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești din 01.12.2011, totuși nu s-a pronunțat asupra prejudiciului moral ce urmează a fi încasat ca efect al dreptului la executare încălcat, deci nu a admis această pretenție neîntemeiat. La 17.05.2014, a declarat recurs și Ministerul Justiției prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel din 18.02.2014 și menținerea hotărârii primei instanțe din 17.05.2013 prin care acțiunea a fost respinsă. În susținerea recursului a invocat art.432 alin.(2), lit.c) și alin. (4) CPC, precum că instanța de apel a apreciat arbitrar probele și a aplicat eronat normele de drept material urmare interpretării eronate a legii speciale și anume Legea nr.87 din 21.04.2011.

Menționează, că prezenta acțiune a fost depusă peste termenul stabilit la art.3 alin.(2) din Legea nr.87 din 21.04.2011, iar reclamantul nu a solicitat repunerea în termen şi nu a prezentat motive justificate. Prin urmare, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin toate împrejurările care au importanță pentru soluționarea pricinii în fond, nu a apreciat obiectiv, sub toate aspectele probele din dosar aplicând incorect normele dreptului material. Mai mult, recurentul menționează că în argumentarea deciziei contestate instanța de apel a făcut referire la art.32 din Legea contenciosului administrativ, nr.793 din 10.02.2000, fapt inadmisibil, deoarece conform art.21 Cod de Executare, unica persoană autorizată să efectueze executarea silită a documentelor executorii este executorul judecătoresc, iar efectuarea actelor de executare silită de către alte persoane atrage răspunderea prevăzută de lege.

Relevă, că Bogaci Victor nu s-a adresat executorului judecătoresc pentru executarea titlului executoriu eliberat în baza hotărâri Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 01.12.2011. Mai menționează, că potrivit jurisprudenței CtEDO, statul nu are nicio culpă în neexecutarea hotărârii judecătorești în cazul când executarea acesteia implică un fapt personal al unei persoane fizice sau juridice asupra căreia statul nu deține controlul (cauza Fociac contra României, § 78). 2 Conform art. 434 alin.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile declarate în termen, deoarece scrisoarea privind expedierea copiei deciziei instanței de apel a fost recepționată de recurenți pentru cunoștință la 17.03.2014.

În conformitate cu art.444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea participanților la proces. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să mențină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanțe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Potrivit art.445 alin.(1) lit.b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parțial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră întemeiat recursul declarat de către Bogaci Victor, ce urmează a fi admis, și respins recursul declarat de Ministerul Justiție ca neîntemeiat.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a ajuns la această concluzie reieșind din normele de drept aplicabile și circumstanțele prezentei cauze civile.

În raport cu normele de drept aplicabile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că potrivit art.2 alin.(1) din Legea nr.87 din 21.04.2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești: (1) Orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesuală civilă.

(2) Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului (denumită în continuare reclamant). (3) Prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti se repară indiferent de vinovăţia instanţei de judecată, a organului de urmărire penală, a organului responsabil de executarea hotărârilor judecătoreşti sau a instituţiei de stat debitoare.

(6) Mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti se stabileşte de instanţa de judecată în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de pretenţiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanţei de judecată şi a 3 autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant.

Totodată, în conformitate cu prevederile art.6 alin.(1) din CEDO, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă şi imparțială, instituită de lege, care va hotărî, fie asupra încălcării drepturilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. În raport cu circumstanțele prezentei cauze civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că Bogaci Victor a înaintat acțiune împotriva SA „Apă-Canal Chişinău" privind recunoaşterea încălcării drepturilor, obligarea executării hotărârii, obligarea eliberării răspunsului la petiție şi încasarea prejudiciului moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 01.12.2011, această acțiune a fost admisă parțial, fiind încasat de la SA „Apă-Canal Chişinău" în beneficiul lui Bogaci Victor prejudiciul moral în mărime de 200 lei, ca rezultat al răspunsului tardiv la petiție, în rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24.05.2012, s-a menținut hotărârea primei instanțe din 01.12.2011, însă a fost executată aproape peste jumătate de an. În acest context, Bogaci Victor a înaintat acțiune împotriva Ministerului Justiției, privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești din 01.12.2011, și repararea prejudiciului moral în mărime de 10000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 17.05.2013, acțiune a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18.02.2014, a fost casată parțial hotărârea primei instanțe din 17.05.2013, fiind constatată încălcarea termenului rezonabil la executarea hotărârii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 01.12.2011, în rest hotărârea primei instanțe fiind menținută, deci fără să-i fie compensat apelantului prejudiciul moral suportat. Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârilor judecătorești în raport cu aspectele relatate, adică reieșind din normele de drept aplicabile și circumstanțele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că prima instanță a respins acțiunea neîntemeiat, iar instanța de apel just a admis-o parțial, dar neîntemeiat nu a acordat apelantului prejudiciul moral suportat.

Or, întârzierea cu 6 luni a executării hotărârii judecătorești pronunțate în favoarea lui Bogaci Victor la 01.12.2011 și menținută la 24.05.2012, privind recunoaşterea încălcării drepturilor, obligarea executării, obligarea eliberării răspunsului la petiție şi încasarea prejudiciului moral, din contul pârâtului SA „Apă- Canal”, l-a privat pe acesta de beneficiile hotărârii judecătorești respective, deci a fost încălcat dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești în sensul Legii nr. 87 din 21.04.2011.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că potrivit jurisprudenței CtEDO şi anume Hotărârea CtEDO din 29.11.2005, la cererea nr.15840/02, Griţco vs Moldova, Curtea a reamintit că dreptul la o instanță, garantat de articolul 6 §1, ar fi iluzoriu dacă sistemul de drept al unui Stat Contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească irevocabilă şi obligatorie să rămână neexecutată în detrimentul unei părți. 4 Executarea unei hotărâri pronunțate de orice instanță trebuie, prin urmare, privită ca o parte integrantă a „procesului" în sensul articolului 6 (a se vedea Hornsby vs Greece, hotărâre din 19.03.1997, Reports 1997-11, p.510, §40 şi Burdov vs Russia nr.59498/00, §34, 07.05.2002).

Or, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi întârziată nejustificat (a se vedea Immobiliare Saffi vs Italy [GC], nr.22774/93, CEDO 1999-V, §66, executarea căreia cerea autorităţilor de stat luarea unor acțiuni concrete). Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că aplicabilitatea constatărilor CtEDO în pricina dată, are o importanță deosebită, având în vedere faptul că, la caz, debitor este statul. Reieșind din cele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recurentul Bogaci Victor trebuie să beneficieze de prejudiciul moral în urma constatării de către instanța de judecată a încălcării termenului rezonabil la executarea hotărârii Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 01.12.2011. Or, prin decizia din 18.02.2014, deși instanța de apel a constatat încălcarea termenului rezonabil la executarea hotărârii, totuși nu a acordat apelantului prejudiciul moral, motivând precum că ținând cont de durata încălcării și de faptul că hotărârea nominalizată în favoarea reclamantului a fost executată mai bine de jumătate de an, consideră că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral, ajungând neîntemeiat la concluzia respingerii prejudiciului moral solicitat de către Bogaci Victor. Totodată, în privința prejudiciului moral, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că suma de 10000 lei solicitată de către Bogaci Victor este exagerată, deoarece nu este proporțională în raport cu caracterul/gravitatea reală a suferințelor morale suportate.

Or, la determinarea cuantumului prejudiciului moral urmează să se respecte criteriul echității, care presupune că despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să fie juste, raționale şi echitabile, nicidecum exagerate, adică trebuie stabilite în așa fel încât să asigure efectiv o compensare suficientă a prejudiciului moral cauzat, fiind menținut astfel echilibrul între daunele efectiv pricinuite şi suma acordată. În contextul actelor normative și a circumstanțelor elucidate în prezenta cauză, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că este întemeiată pretenția privind încasarea prejudiciului moral suportat de către Bogaci Victor, solicitată în baza Legii nr.87 din 21.04.2011.

Din considerentele menționate, având în vedere faptul că instanța de apel just a admis acțiunea parțial, însă neîntemeiat nu a acordat apelantului prejudiciul moral, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Bogaci Victor și a respinge recursul declarat de Ministerul Justiției, de a casa parțial decizia instanței de apel în partea respingerii cerințelor privind repararea prejudiciului moral, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acestei pretenții parțial. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.a) și b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de Ministerul Justiției, ca neîntemeiat.

5 Se admite ca întemeiat recursul declarat de către Bogaci Victor. Se casează parțial decizia Curţii de Apel Chișinău din 18 februarie 2014, în partea respingerii cerințelor privind încasarea prejudiciului moral, cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri de admitere a acestei pretenții parțial. Se încasează din bugetul de stat al Republicii Moldova prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Bogaci Victor prejudiciul moral în mărime de 200 (două sute) lei. În rest, se menține decizia Curţii de Apel Chișinău din 18 februarie 2014, în cauza civilă la acțiunea înaintată de către Bogaci Victor împotriva Ministerului Justiției privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, și repararea prejudiciului material și moral cauzat.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Ala Cobăneanu Oleg Sternioală Ion Corolevschi Maria Ghervas 6