3ra-1330/14 — Anularea deciziei

Dosarul nr. 3ra-1330/14 Prima instanţă: judecătoria Rîşcani mun. Chişinău (jud. Iu. Ţurcan) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. D. Manole, N. Traduc, E. Fistican)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

ÎNCHEIERE Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ 05 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în următoarea componenţă: Preşedintele, judecător Svetlana Novac Judecătorii: Maria Ghervas Oleg Sternioală examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de SRL „Doina Vin” împotriva deciziei din 03 iunie 2014 a Curţii de Apel Chişinău, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Doina Vin” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău privind anularea actelor administrative, c o n s t a t ă : La data de 16 aprilie 2013, SRL „Doina Vin” a înaintat o cerere de chemare în judecată în ordinea contenciosului administrativ împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chişinău privind anularea deciziei nr. 242/2/7 din 30.01.2013 şi nr. 167 din 20.03.2013a IFS mun.Chişinău.

În motivarea acţiunii înaintate, SRL „Doina Vin” a indicat că la 01.10.2012, 02.10.2012, 05.10.2012 şi la 18.10.2012 în adresa SRL „Doina Vin” potrivit facturilor fiscale cu seria PK0016584, PK 0016586, PK 0016590, PK 0016598 de către vânzătorul SRL „PP Revista Vînzare-Cumpărare Auto” a fost livrată marfa în sumă de 294635 lei, inclusiv TVA în mărime de 58927 lei. La data de 30.11.2012, SRL „Doina Vin” a expediat în adresa IFS mun.Chişinău declaraţia privind TVA, forma TVA 06, în care a indicat că pentru luna octombrie 2012 suma totală de procurări a constituit 1620162,26 lei, iar suma TVA aferentă procurărilor a constituit 315336,23 lei. La declaraţia dată a fost anexat şi registrul facturilor fiscale.

La finalul declaraţiei TVA 06, a fost indicat că TVA destinată trecerii în cont în perioada ulterioară este de 318490,23 lei. Însă, TVA spre restituire nu a fost declarat şi nu a fost solicitată restituire. Susţine că la data de 26.12.2012, SRL „Doina Vin” a depus declaraţia privind TVA, forma TVA 06, pentru perioada fiscală luna noiembrie 2012. Diferenţa dintre TVA aferentă livrărilor de marfa şi servicii care urmau a fi achitate la bugetul de stat 1 şi TVA trecută în cont a constituit suma de 173572 lei.

Mai menţionează că în perioada 10.01.2013 - 11.01.2013, colaboratorii Direcţiei control fiscal nr.2 a Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chişinău au efectuat un control fiscal la SRL „Doina Vin” privind verificarea tranzacţiilor economico- financiare a SRL „Doina Vin” cu SRL „PP Revista Vînzare-Cumpărare Auto” şi corectitudinea trecerii în cont de către SRL „Doina Vin” a sumei de 58927 lei cu titlu de TVA reflectate în facturile fiscale seria PK0016584, PK 0016586, PK 0016590, PK 0016598. În urma efectuării controlului fiscal, la data de 11 ianuarie 2013, inspectorii fiscali au întocmit actul de control nr.3-509569. Conform concluziilor inspectorilor fiscali expuse în act, SRL „Doina Vin” nejustificat a trecut în cont suma de 58927 lei TVA aferentă livrării de păcură.

În baza actului de control, la data de 30.01.2013 de către IFS mun. Chişinău a fost adoptată decizia nr. 242/2/7 prin care a fost diminuată suma trecerii în cont a TVA cu 58927 lei şi a fost aplicată o amendă în mărime 1000 lei pentru încălcarea art. 260 alin. (3) Cod fiscal. Însă, încă la data de 24.01.2013, IFS mun. Chişinău, prin decizia sa nr. 13/0 l/T/33 a respins cererea SRL „Doina Vin” din 27.12.2012 privind restituirea TVA din bugetul de stat, aferent livrărilor de marfa impozitate la cota zero, pentru perioada fiscală octombrie- noiembrie 2012. Afirmă că la data de 31.01.2013, SRL „Doina Vin” a depus o declaraţie privind TVA, forma TVA 06, pentru perioada fiscală luna decembrie 2012. În această declaraţie, suma TVA indicată în rubrica „Trecerea în cont” a fost diminuată cu 58927 lei, diminuarea fiind efectuată în conformitate cu decizia nr. 242/2/7 din 30.01.2013 a IFS mun.

Chişinău. Totodată, a fost indicată TVA spre restituire în sumă de 173500 lei, iar suma de 6656 lei, declarată ca TVA destinată trecerii în cont în perioada ulterioară. Menţionează societatea reclamantă că la data de 31.01.2013, SRL „Doina Vin” a depus cerere de restituire a taxei pe valoare adăugată aferentă lunilor decembrie 2012, în sumă de 173500 lei, care prin decizia IFS mun. Chişinău din 06.03.2013 a fost admisă integral. Nefiind de acord cu decizia IFS mun. Chişinău nr. 242/2/7 din 30.01.2013, SRL „Doina Vin” a contestat decizia respectivă la organul emitent, însă, prin decizia IFS mun. Chişinău nr. 167 din 20.03.2013, contestaţia formulată de SRL „Doina Vin” a fost respinsă. Consideră SRL „Doina Vin” că deciziile IFS mun.

Chişinău nr. 242/2/7 din 30.01.2013 şi nr. 167 din 20.03.2013 sunt ilegale, deoarece au fost ignorate prevederile art. 117 alin. (1) Cod fiscal. Declară faptul că responsabilitatea ducerii evidenţei contabile veridice şi a eliberării facturilor fiscale cumpărătorului, o duce vânzătorul, adică SRL „PP Revista Vînzare-Cumpărare Auto”, iar SRL „Doina Vin” nu a avut posibilitatea de a verifica în timpul primirii facturii fiscale cine are dreptul de a semna factura şi cui îi aparţine semnătura de pe factura fiscală din partea vânzătorului. Suplimentar a indicat că IFS mun. Chişinău nu a indicat care anume informaţie din declaraţia privind TVA, forma TVA 06 din 30.11.2012 este neautentică. SRL „Doina Vin” a introdus în declaraţia privind TVA din 30.11.2012 doar acea informaţie care a fost introdusă în facturile fiscale litigioase.

Prin hotărîrea din 31 octombrie 2013 a judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău, acţiunea înaintată de SRL „Doina Vin” a fost admisă; s-a anulat decizia IFS mun. 2 Chişinău nr. 242/2/7 din 30.01.2013 şi decizia IFS mun. Chişinău nr. 167 din 20.03.2013. Prin decizia din 03 iunie 2014 a Curţii de Apel Chişinău s-a admis apelul depus de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, s-a casat hotărîrea primei instanţe şi s- a emis o hotărîre nouă prin care a fost respinsă acţiunea înaintată de SRL „Doina Vin”. La data de 25 august 2014 SRL „Doina Vin” a declarat recurs împotriva deciziei din 03 iunie 2014 a Curţii de Apel Chişinău, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În argumentarea recursului, a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi pasibilă casării. Menţionează că în conformitate cu prevederile art.117 alin.(1) al Codului fiscal, responsabilitatea ducerii evidenţei contabile veridice şi a eliberării facturii fiscale cumpărătorului, în cazul de faţă - SRL „Doina Vin” o duce vânzătorul, adică SRL „PP Revista Vînzare-Cumpărare Auto”. Mai mult ca atît, potrivit facturilor fiscale cu seria PK nr. 0016584, PK nr. 0016586, PK nr. 0016590 şi PK nr. 0016598 se confirmă că cumpărătorul a primit marfa. Însă, marfa dată a fost livrată de SRL „PP Revista Vînzare-Cumpărare Auto”, care şi era responsabil să prezinte facturile fiscale îndeplinite în corespundere cu art.117, alin.(2) al Cod fiscal şi să însoţească mijlocul de transport în conformitate cu art.1171 alin.(1) al Cod fiscal.

A mai invocat SRL „Doina Vin” că nu a avut posibilitate de a verifica în timpul primirii facturii fiscale cine are dreptul de a semna această factură şi cui îi aparţine semnătura de pe factura fiscală din partea vînzătorului. De asemenea, nu era posibil de verificat şi autenticitatea amprentei ştampilei aplicate pe facturile fiscale. Astfel, în cazurile cînd este primită marfa, fiind însoţită de factură fiscală, nu este nici un temei de a pune la îndoială corectitudinea întocmirii facturii. Consideră recurentul că prin fraza indicată în alin. 5 a paginii a doua din decizia nr. 167 a IFS mun. Chişinău din 22.03.2013 este cert faptul că IFS mun.

Chişinău neîntemeiat şi ilegal a trecut responsabilitatea pentru achitarea la bugetul de stat a TVA în sumă de 58927 lei de la SRL „PP Revista Vînzare-Cumpărare Auto” la SRL „Doina Vin ”. În opinia recurentului, această responsabilitate fiind pusă în sarcina SRL „Doina Vin ” şi de către Curtea de Apel Chişinău, este ilegală şi contrar practicii aplicate atît de către Curtea Supremă de Justiţie, cît şi de practica CEDO, pronunţată în cauza Bulves AD vs Bulgaria, care este direct aplicabilă în sistemul de drept al Republicii Moldova, avînd forţă constituţională şi supra legislativă, care în esenţă se reduc la aceia că Organele Fiscale nu pot să transmită responsabilitatea plăţii TVA de la vînzător la cumpărător.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de 3 drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat.

Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art.386 alin.(1) lit.b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art.432 CPC aplicabil recursului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art.432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 CPC.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţa de apel a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către SRL „Doina Vin”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de SRL „Doina Vin” împotriva deciziei din 03 iunie 2014 a Curţii de Apel Chişinău. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele, judecător Svetlana Novac Judecătorii: Maria Ghervas Oleg Sternioală 4