- Dosarul nr.
- 2ra-2989/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 5 noiembrie 2014
- Părțile
- SRL Microinvest vs Mandraburca Vasile
- Pe scurt
- Temeiurile declararii recursului
2ra-2989/14 — Privind executarea silită a dreptului de gaj
Dosarul nr. 2ra-2989/14 Prima instanţă: Judecătoria Floreşti (judecător: A. Toderaş) Instanţa de apel: Curtea de Apel Bălţi (jud: T. Duca, A. Albu, D. Puşca)
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA
ÎNCHEIERE Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ 05 noiembrie 2014 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în următoarea componenţă: Președinte, judecător Svetlana Novac Judecătorii: Maria Ghervas Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Mandraburcă Vasile împotriva deciziei din 06 mai 2014 a Curţii de Apel Bălţi, adoptate în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de ÎM OMF „Microinvest” SRL împotriva lui Mandraburcă Vasile privind transmiterea în posesiune a bunurilor gajate și la cererea de chemare în judecată înaintată de către Mandraburcă Vasile către ÎM OMF „Microinvest” SRL, AEÎ „Vanuli-Com”, intervenient accesoriu Mandraburcă Lilia privind declararea nulităţii contractului de împrumut cu destinaţie specială, c o n s t a t ă : La 01.09.2010, ÎM OMF „Microinvest” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Mandraburcă Vasile privind transmiterea în posesiune a bunurilor gajate.
În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la data de 27.07.2009 între ÎM OMF „Microinvest” SRL şi AEÎ „Vanuli-Com” a fost încheiat contractul de împrumut nr. BLAC-A-15.09 cu destinaţie specială. Conform acestui contract AEÎ „Vanuli-Com” a primit un împrumut în sumă de 685005,83 lei cu dobîndă de 25% anual, pentru un termen de 77 luni.
În scopul garantării restituirii împrumutului, plăţii dobînzii şi altor sume aferente împrumutului, la data de 25 august 2009 cu debitorul ipotecar – Mandraburcă Vasile a fost încheiat contract de ipotecă, prin care au fost ipotecate bunurile, şi anume : casa de locuit cu nr. cadastral 4515113.117.01 cu suprafaţa totală de 165,4 m.p.; teren cu aferent nr. cadastral 4515113.117, cu suprafaţa totală de 0,2671 ha; construcţie accesorie cu nr. cadastral 4515113.117.02, cu suprafaţa totală de 16,9 m.p.; construcţie accesorie cu nr. cadastral 4515113.117.03, cu suprafaţa totală de 11,2 m.p.; construcţie accesorie cu nr. cadastral 4515113.117.04, cu suprafaţa totală de 14,2 m.p.; construcţie accesorie cu nr. cadastral 4515113.117.05, cu suprafaţa totală de 14,1 m.p.; construcţie accesorie cu nr. cadastral 4515113.117.06, cu suprafaţa totală de 19,2 m.p.; construcţie accesorie cu nr. cadastral 4515113.117.07, cu suprafaţa totală de 17,7 m.p.; construcţie accesorie cu nr. cadastral 4515113.117.08, cu suprafaţa totală de 59,8 m.p.
, toate bunurile fiind situate în sat. Caşunca raionul Floreşti. Menţionează reclamantul că AEÎ „Vanuli-Com” nu a respectat graficul de rambursare şi a înregistrat în repetate ori datorii la tranşele împrumutului şi la dobînda aferentă, iar despre acest fapt AEÎ „Vanuli-Com” a fost înştiinţată prin telefon şi prin scrisori cu aviz, însă fără nici un rezultat. Afirmă reclamantul că în scopul soluţionării extrajudiciare a litigiului a solicitat de la pîrît şi copîrît transmiterea benevolă a bunurilor ipotecate, cu scopul vînzării lor, în condiţiile legii şi a achitării datoriilor faţă de reclamant, însă AEÎ „Vanuli-Com” şi Mandraburcă Vasile au refuzat transmiterea benevolă a ipotecii, fapt ce l-a determinat pe reclamantul de a se adresa în instanţa de judecată.
Pe parcursul examinării cauzei, la data de 09.06.2011, Mandraburcă Vasile a înaintat o cerere de chemare în judecată împotriva ÎM OMF „Microinvest” SRL, AEÎ „Vanuli-Com”, intervenient accesoriu Mandraburcă Lilia privind declararea nulităţii contractului de împrumut cu destinaţie specială. Drept temei a acţiunii formulate, Mandraburcă Vasile a invocat că la 27.07.2009 între ÎM OMF „Microinvest” SRL, care a acţionat în calitate de împrumutător, pe de o parte şi AEÎ „Valuni-Com” care a acţionat în calitate de împrumutat, pe de altă parte, s-a încheiat un contract de împrumut cu destinaţie specială cu dobîndă nr. BLAC-A-15.09, conform căruia împrumutătorul a acordat un împrumut sub formă de mijloce băneşti cu dobîndă, în sumă de 685005,83 lei, iar împrumutatul s-a obligat să utilizeze împrumutul conform destinaţiei indicate în articolul 2.2.
din contract şi să-l restituie conform graficului de rambursare a împrumutului. Conform articolului 2.2. a contractului indicat mai sus s-a stabilit că suma totală a împrumutului este destinată pentru refinanţare, în scopul stingerii integrale a obligaţiei născute în temeiul contractelor de împrumut nr. BLVC-A-11.08 şi nr. BLVC-A-22.08, în sumă de 685005.83 lei. Consideră reclamantul că, contractul de împrumut menţionat mai sus s-a încheiat cu încălcarea normelor imperative a legislaţiei în vigoare a art. 867 Cod civil. Astfel, prin contractul de împrumut din 27.07.2009 ÎM OMF „Microinvest” SRL nu a transmis către AEÎ „Vanuli-Com” careva sume de bani. Obiectul contractului constituie suma de 685005.83 lei, care reprezintă datoria AEÎ „Vanuli-Com” către ÎM OMF „Microinvest” SRL, la data încheierii contractului, formată conform altor contracte de împrumut nr. BLVC-A-11.08 şi nr. BLVC-A-22.08.
În cazul dat, ÎM OMF „Microinvest” SRL nu trebuia să încheie un contract fictiv de împrumut, ci să aplice dispoziţiile legislaţiei civile în vigoare în cazul în care o parte nu-şi onorează la timp obligaţiunile civile în vigoare sau să formeze un nou grafic de rambursare a sumelor restante conform contractelor de împrumut deja încheiate. Astfel, luîndu-se în consideraţie faptul că contractul de împrumut este un contract translativ de proprietate, împrumutătorul trebuia să transmită real şi nu doar formal suma împrumutului, ceea ce nu s-a executat conform contractului de împrumut contestat. Menţionează că, contractul de împrumut cu destinaţie specială cu dobîndă nr. BLVC-A-15.09 din 27.07.2009 urmează a fi declarat nul, deoarece contractul dat este lovit de nulitate absolută, la fel urmează a fi declarate nule cu efect retroactiv şi toate 2 actele juridice încheiate ulterior în termenul acestui contract.
Prin încheierea din 30 octombrie 2012 a judecătoriei Floreşti cererile înaintate de ÎM OMF „Microinvest” SRL şi Mandraburcă Vasile au fost conexate într-un singur proces (f.d. 157 vol.I). Prin hotărârea din 19 iunie 2013a judecătoriei Floreşti, acţiunea ÎM OMF „Microinvest” SRL a fost admisă integral, iar acţiunea lui Mandraburcă Vasile a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărârea emisă, Mandraburcă Vasile a depus apel, solicitând casarea hotărârii contestate, pronunţarea unei noi hotărârii de respingere a acţiunii înaintate de ÎM OMF „Microinvest” SRL şi de admitere integrală a acţiunii înaintate de către Mandraburcă Vasile. Prin decizia din 06 mai 2014 a Curţii de Apel Bălţi, apelul depus de Mandraburcă Vasile a fost respins şi menţinută hotărîrea din 19 iunie 2013 a judecătoriei Floreşti.
La 23 iulie 2014, Mandraburcă Vasile a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea deciziei din 06 mai 2014 a Curţii de Apel Bălţi, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, pe care o consideră neîntemeiată şi pasibilă de a fi casată, fiind aplicate în mod eronat normele de drept material şi de drept procesual. În susţinerea acestei concluzii, recurentul a menţionat că pe parcursul examinării cauzei în instanţa de apel, la data de 06.05.2014, avocatul Alexandrul Havrun în interesele lui Mandraburcă Vasile a depus o cerere în cancelaria instanţei, prin care a indicat că renunţă la exercitarea apărării subsemnatului şi totodată, a solicitat acordarea unui termen de a avea posibilitate recurentul să-şi găsească un alt avocat.
Însă, instanţa de apel a ignorat cererea înaintată, examinînd cauza în lipsa acestuia. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de Mandraburcă Vasile, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. 3 Prin urmare, argumentele invocate în cererea de recurs nu pot constitui temei de admitere a acesteia, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Mandraburcă Vasile ca fiind inadmisibil. In conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Mandraburcă Vasile împotriva deciziei din 06 mai 2014 a Curţii de Apel Bălţi.
Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Svetlana Novac Judecătorii: Maria Ghervas Oleg Sternioală 4