2r-952/14 — Privind încasarea datoriei

Instanţa de fond: Judecătoria Cahul – A. Ciubotaru Dosarul nr.2r-952/14 Instanţa de apel: CA Bender – M. Antonov, Gr. Druguş, A. Parpalac DECIZIE 08 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele, judecătorul, Svetlana Filincova, Judecătorii Iurie Bejenaru, Maria Ghervas, examinînd recursul declarat de către ÎM OMF „Microinvest” SRL în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de ÎM OMF „Microinvest” SRL împotriva lui Nedelco Grigore, Maior Valeriu, Radu Vasile privind încasarea datoriei, împotriva încheierii Curţii de Apel Bender din 16 iulie 2014, prin care s-a respins cererea de repunere în termen a apelului înaintat de ÎM OMF „Microinvest” SRL, CONSTATĂ: La 11 mai 2010 ÎM OMF „Microinvest” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Nedelco Grigore, Maior Valeriu, Radu Vasile privind încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii ÎM OMF „Microinvest” SRL a indicat că în temeiul contractului de împrumut cu dobîndă nr. CHAP – 21.09 din 09 februarie 2009 Nedelco Grigore a primit cu împrumut suma de 45.000 lei, cu o dobîndă de 29% anual şi scadenţa finală la 10 februarie 2010. În scopul garantării restituirii împrumutului şi a tuturor plăţilor aferente acestuia, în pct. 2.4.1 al contractului sus-menţionat a fost prevăzută clauza de fidejusiune, prin care Maior Valeriu şi Radu Vasile s-au obligat să execute integral obligaţia în caz de neexecutare a obligaţiei de către debitorul de bază. În cadrul examinării cauzei reclamantul a înaintat cerere de modificare a pretenţiilor, prin care a indicat că din suma împrumutului de către Nedelco Grigore s-a restituit 5.000 lei, solicitînd încasarea în mod solidar de la Nedelco Grigore, Maior Valeriu şi Radu Vasile datoria în sumă de 66.524,75 lei şi compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 14 decembrie 2012, s-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de către ÎM OMF „Microinvest” SRL. S-a încasat de la Nedelco Grigore în beneficiul ÎM OMF „Microinvest” SRL suma de 66.524, 75 lei în contul rambursării împrumutului şi plăţilor aferente conform contractului de împrumut nr. CH AP – 21.09 din 09 februarie 2009, cheltuielile de judecată în mărime de 2.145 lei cu titlu de taxa de stat. S-a respins ca fiind neîntemeiate pretenţiile ÎM OMF „Microinvest” SRL privind încasarea de la Maior Valeriu şi Radu Vasile a datoriei la contractul de împrumut nr. CH AP – 21.09 din 09 februarie 2009. (f.d. 117, 219-220 vol. I). La 24 decembrie 2012 Judecătoria Cahul a adoptat hotărîre suplimentară prin care s-a încasat de la Nedelco Grigore în beneficiul lui Maior Valeriu suma de 2.400 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică suportate în legătură cu prezentul litigiu.

S-a încasat de la Nedelco Grigore în beneficiul lui Radu Vasile suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică suportate în legătură cu prezentul litigiu (f.d. 120 – 121 vol. I). Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, ÎM OMF „Microinvest” SRL a declarat cerere de apel, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Cahul din 14 decembrie 2012 (f.d. 128 vol. I) şi hotărîrii suplimentare din 24 decembrie 2012 (f.d. 134 - 135 vol. I). Prin încheierea Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 28 martie 2013, s-a strămutat pricina civilă la acţiunea ÎM OMF „Microinvest” SRL pentru examinarea cererii de apel în Curtea de Apel Comrat (f.d.

141 – 142 vol. I). Curtea de Apel Comrat prin încheierea din 17 decembrie 2013 a respins cererea ÎM OMF „Microinvest” SRL privind repunerea în termenul de declarare a apelului şi a restituit apelul (f.d. 186 – 187, 191 – 192 vol. I). Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 17 decembrie 2013 s-a admis cererea de apel înaintată de către ÎM OMF „Microinvest” SRL şi s-a casat hotărîrea suplimentară a instanţei de fond din 24 decembrie 2012 (f.d. 188-190, 193 – 194 vol. I). La 14 ianuarie 2014 ÎM OMF „Microinvest” SRL a înaintat cerere de recurs, solicitînd casarea încheierii instanţei de apel din 17 decembrie 2013 (f.d. 201-202 vol. I). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie prin decizia din 28 martie 2013 a admis recursul declarat de ÎM OMF „Microinvest” SRL, a casat încheierea Curţii de Apel Comrat din 17 decembrie 2013, cu remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Bender (f.d.

210 – 213 vol. I). Prin încheierea Curţii de Apel Bender din 16 iulie 2014 s-a respins cererea de repunere în termen a apelului declarat de către ÎM OMF „Microinvest” SRL cu restituirea cererii de apel (f.d. 240-241 vol. I). La 11 august 2014 ÎM OMF „Microinvest” SRL a declarat cerere de recurs, solicitînd casarea încheierii Curţii de Apel Bender din 16 iulie 2014. În motivarea recursului înaintat ÎM OMF „Microinvest” SRL a invocat că încheierea instanţei de apel este neîntemeiată, fiind examinată superficial, ignorîndu-se 2 argumentele invocate de recurent din conţinutul cărora nu rezultă conformarea termenului în cadrul căruia se depune apelul. Examinînd argumentele invocate în recurs în raport cu actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul declarat urmează a fi respins.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC RM instanţa de recurs, după ce judecă recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Din materialele dosarului s-a constatat cu certitudine că prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 14 decembrie 2012 acţiunea a fost admisă. La 20 februarie 2013 reprezentantul apelantului ÎM OMF „Microinvest” SRL a depus cerere de apel împotriva hotărîrii primei instanţe. Prin încheierea instanţei de apel din 16 iulie 2014 a fost respinsă cererea ÎM OMF „Microinvest” SRL de repunere în termen a cererii de apel, fiind restituit apelul. După cum denotă actele cauzei şi anume din procesul-verbal al şedinţei de judecată din 14 decembrie 2012 apelantul ÎM OMF „Microinvest” SRL a fost prezent în şedinţa de judecată şi în aceeaşi zi a fost emisă hotărîrea şi pronunţat dispozitivul hotărîrii.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) CPC termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. Potrivit art. 369 alin. (1) lit. b) CPC instanţa de apel restituie printr-o încheiere cererea, dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că instanţa de apel corect a ajuns la concluzia privind respingerea cererii de repunere în termenul de declarare a apelului cu dispunerea restituirii cererii de apel, din următoarele considerente.

Recurentul a depus cererea de apel la 20 februarie 2013 cu încălcarea termenului imperativ de 30 de zile prevăzut expres de lege în acest sens şi fără a indica careva motive întemeiate, care să justifice omiterea termenului. În conformitate cu art. 116 alin. (1) CPC persoanele care din motive întemeiate au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). Avînd în vedere argumentele instanţei de apel privind respingerea cererii de repunere în termen a apelului, instanţa de recurs conchide că la cazul dedus judecăţii, soluţia instanţei de apel este corectă şi întemeiată.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie notează că la caz, soluţia instanţei de apel este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că, 3 prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea căilor de atac ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

Prin urmare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO, recurentul ÎM OMF „Microinvest” SRL trebuia să întreprindă toate măsurile necesare de a proteja drepturile sale de acces la instanţă (Van Harn versus Germany, nr.7557/03 din 1109.2007), şi de a contesta în termenul legal hotărîrea primei instanţe, fapt însă ignorat de acesta, ce a generat omiterea termenului prescris la depunerea apelului. La materialele dosarului nu sînt prezentate probe care ar demonstra imposibilitatea lui de a declara apelul în termen.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar temeiurile invocate în cererea de recurs sînt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către ÎM OMF „Microinvest” SRL şi de a menţine încheierea Curţii de Apel Bender din 16 iulie 2014. Reieşind din cele expuse, în baza art. 427 lit. a) CPC RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de ÎM OMF „Microinvest” SRL. Se menţin încheierea Curţii de Apel Bender din 16 iulie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de ÎM OMF „Microinvest” SRL împotriva lui Nedelco Grigore, Maior Valeriu, Radu Vasile privind încasarea datoriei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele, judecătorul, Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Maria Ghervas 4