2ra-1862/14 — Deposedarea şi transmiterea în posesie a bunului ipotecat

Judecătoria mun. Bălţi Dosarul nr. 2ra-1862/14 Judecător: Dragan Florentina Curtea de Apel Bălţi Judecători: Iulia Grosu, Aliona Corcenco, Dumitru Corovschi Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 11 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Tonu Viorica, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui ÎM OMF „MICROINVEST” SRL către Tonu Viorica privind deposedarea şi transmiterea silită a bunurilor ipotecare, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 23 ianuarie 2014, CONSTATĂ : La data de 10.04.2013 ÎM “OMF Microinvest”SRL a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Tonu Viorica privind deposedarea şi transmiterea silită a bunurilor ipotecate.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, conform contractului de împrumut nr. BLNS41.09 din 01.09.2008, încheiat cu prîrîta Tonu Viorica, i-a acordat ultimei un împrumut în mărime de 237316, 08 lei cu dobîndă de 30,5% anual, pentru un termen de 60 luni. Pentru asigurarea rambursării la timp a împrumutului acordat, plăţii dobînzii şi altor sume aferente împrumutului, la data de 11.06.2010, între reclamant şi pîrîta Tonu Viorica, a fost încheiat contractul de ipotecă. Obiectul contractului constituie un imobil de folosinţă comercială, cu suprafaţa totală de 33,9 m.p., nr.cadastral 030020702401006 situat în mun. Bălţi str. Şmidt, 5, preţ de ipotecă 100 000 lei şi alt imobil de folosinţă comerciaiă, cu suprafaţa totală de 37,3 m.p., nr.cadastral 030020702401007, situat în mun.

Bălţi str. Şmidt, 5, preţ de ipotecă 200 000 lei. În baza calculului datoriilor nerambursate efectuate de ÎM OMF „Microinvest” SRL, suma datoriei totale acumulată de Tonu Viorica, este de 468892, 88 lei. Dat fiind faptul imposibilităţii de rambursare de către pîrît a împrumutului, reclamantul în calitatea sa de creditor ipotecar, a acţionat debitorul ipotecar în instanţa de judecată, solicitînd transmiterea silită a ipotecii. Prin hotărîrea judecătoriei Bălţi din 01.12.2011 s-a hotărît transmiterea bunurilor ipotecate în posesia reclamantului. În anul 2012 a fost înaintat titlul executoriu spre executare silită executorului judecătoresc care a executat documentul executoriu, transmiţînd bunurile imobile creditorului ipotecar.

1 A solicitat reclamantul transmiterea în posesie sa şi a terenurile pe care sunt amplasate bunurile ipotecate, în scopul vînzării lor şi achitării datoriilor faţă de reclamant şi anume, terenul pentru construcţii cu cota parte 20 % cu nr.cadastral 0300207.024 situat în mun.Bălţi str. Şmidt 5 şi teren pentru construcţii cu cota parte 22% cu nr.cadastral 0300207.024 situat în mun. Bălţi str. Şmidt 5. Deasemenea a solicitat reclamantul şi încasarea cheltuielilor de judecată legate de achitarea taxei de stat în mărime de 100 lei. Prin hotărârea judecătoriei Bălţi din 17.09.2013 acţiunea depusă de ÎM “OMF Microinvest”SRL a fost admisă integral.

Astfel, s-a transmis silit din posesia debitorului Tonu Viorica în posesia ÎM “OMF Microinvest”SRL pentru comercializare prin negocieri directe a bunului imibil ipotecat şi anume terenul pentru construcţii, cota parte 20 % cu nr.cadastral 0300207.024 situat în mun.Bălţi str. Şmidt 5 şi terenul pentru construcţii cu cota parte 22% cu nr.cadastral 0300207.024 situat în mun. Bălţi str. Şmidt 5 şi s-a încasat de la Tonu Viorica în folosul ÎM OMF „Microinvest” SRL taxa de stat în mărime de 100 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 17.10.2013, Tonu Viorica a declarat apel nemotivat împotriva hotărîrii judecătoriei Bălţi din 17.09.2013, ulterior, la data de 20.11.2013, a fost depus apelul motivat, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 23 ianuarie 2014, a fost respins apelul declarat de către Tonu Viorica şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 17 septembrie 2013. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

La 23 ianuarie 2014, Tonu Viorica a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 23 ianuarie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 17 septembrie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca nefondată. În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei.

Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

2 Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Tonu Viorica asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Tonu Viorica ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Tonu Viorica, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 23 ianuarie 2014, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui ÎM OMF „Microinvest” SRL împotriva lui Tonu Viorica privind deposedarea şi transmiterea silită a bunurilor ipotecare. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 3