2rac-135/14 — Transmiterea în posesiune a ipotecii

prima instanţă: V.Selevestru dosarul nr.2rac-135/14 instanţa de apel: B.Bîrca M.Moraru, M.Ciugureanu ÎNCHEIERE 06 martie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Iurie Bejenaru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul SRL „Orconscom”, avocatul Radu Sergiu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ÎM OMF „Microinvest” SRL împotriva SRL „Orconscom” cu privire la transmiterea în posesie a bunului ipotecat, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2013 c o n s t a t ă La data de 09 decembrie 2009 ÎM OMF „Microinvest” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Orconscom” cu privire la transmiterea în posesie a bunului ipotecat.

In motivarea acţiunii ÎM OMF „Microinvest” SRL a menţionat că, prin contractul nr. ORSM-98.08 din 25 septembrie 2008 a acordat pârâtului SRL „Orconscom” cu titlu de împrumut suma de 21800 euro cu dobânda anuală de 18% pentru o perioadă de 12 luni. În scopul garantării obligaţiei contractuale pârâtul SRL „Orconscom” a ipotecat prin contractul de ipotecă nr. ORSM 98.0811 în folosul reclamantului bunurile imobile: teren pentru construcţie, clădire administrativă, garaj şi depozit. A indicat că pârâtul SRL „Orconscom” nu-şi execută obligaţiile contractuale de rambursare a împrumutului.

ÎM OMF „Microinvest” SRL solicită transmiterea în posesie a bunurilor ipotecate pentru a fi vândute, inclusiv, terenul pentru construcţie cu suprafaţa totală 1 de 0,4266 ha, nr. cadastral 64012.08.134; construcţie - clădire administrativă cu suprafaţa totală de 150 m.p., nr. cadastral 64120. 134.01; construcţie - garaj cu suprafaţa totală de 143,2 m.p., nr. cadastral 641208.134.02 şi depozitul cu suprafaţa totală de 28,1 m.p., nr. cadastral 641208.134.3, amplasate în or. Orhei, str. Hajdeu Bogdan Petriceicu 2/3, cu evacuarea persoanelor fizice şi juridice de pe lotul de teren şi din construcţiile menţionate. Prin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 15 martie 2010 acţiunea s-a admis.

În scopul stingerii datoriei formate s-a transmis în posesia ÎM OMF „Microinvest” SRL bunurile ipotecate ce aparţin cu drept de proprietate SRL „Orconscom” pentru a fi vândute după cum urmează, terenul pentru construcţie cu suprafaţa totală de 0,4266 ha, nr. cadastral 64012.08.134; construcţie - clădire administrativă cu suprafaţa totală de 150 m.p., nr. cadastral 64120. 134.01; construcţie - garaj cu suprafaţa totală de 143,2 m.p., nr. cadastral 641208.134.02 şi depozitul cu suprafaţa totală de 28,1 m.p., nr. cadastral 641208.134.3 amplasate în or. Orhei, str. Hajdeu Bogdan Petriceicu 2/3, cu evacuarea persoanelor fizice şi juridice de pe lotul de teren şi din construcţiile menţionate. S-a încasat de la SRL „Orconscom” în beneficiul OMF „Microinvest” SRL taxa de stat în sumă de 14147,86 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Economice din 12 aprilie 2011 s-a respins apelul declarat de SRL „Orconscom” şi s-a menţinut hotărârea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 24 noiembrie 2011 s-a admis recursul declarat de SRL „Orconscom”, s-a casat decizia instanţei de apel şi s-a trimis pricina la rejudecare în Judecătoria Orhei. Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 10 august 2012 acţiunea s-a admis. În scopul stingerii datoriei formate s-a transmis în posesia ÎM OMF „Microinvest” SRL bunurile ipotecate ce aparţin cu drept de proprietate SRL „Orconscom” pentru a fi vândute după cum urmează, terenul pentru construcţie cu suprafaţa totală de 0,4266 ha, nr. cadastral 64012.08.134; construcţie - clădire administrativă cu suprafaţa totală de 150 m.p., nr. cadastral 64120. 134.01; construcţie - garaj cu suprafaţa totală de 143,2 m.p., nr. cadastral 641208.134.02 şi depozitul cu suprafaţa totală de 28,1 m.p., nr. cadastral 641208.134.3 amplasate în or.

Orhei, str. Hajdeu Bogdan Petriceicu 2/3, cu evacuarea persoanelor fizice şi juridice de pe lotul de teren şi din construcţiile menţionate. S-a încasat de la SRL „Orconscom” în beneficiul OMF „Microinvest” SRL taxa de stat în sumă de 14147,86 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2013 s-a respins apelul declarat de SRL „Orconscom” şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Orhei din 10 august 2012. La 03 ianuarie 2014 reprezentantul SRL „Orconscom”, avocatul Radu Sergiu a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu remiterea pricinii spre rejudecare în prima instanţă în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat, că recurentul nu a fost citat legal în instanţa de apel, instanţa de apel nu i-a dat posibilitate să încheie cu intimatul tranzacţia de împăcare, instanţele de judecată nu au elucidat pe deplin toate circumstanţele pricinii. 2 Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs că, instanţele de judecată nu au elucidat pe deplin toate circumstanţele pricinii nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal, iar instanţa de apel corect a raportat normele de drept aplicate la 3 circumstanţele de fapt ale pricinii civile în cauză. Circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu.

Nu pot fi reţinute nici argumentele recurentului, că nu a fost citat legal în instanţa de apel, or instanţa de apel a citat recurentul SRL „Orconscom” la adresa menţionată de ambele părţi în proces şi în extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice (f.d.12), conformându-se prevederilor art. 102 alin. (6) Cod de procedură civilă, însă citaţia nu a fost înmânată recurentului din cauza că SRL „Orconscom” şi-a schimbat adresa(f.d.190-191). Mai mult ca atât, instanţa de apel a expediat citaţie şi la adresa directorului general SRL „Orconscom”, Coşciug Vladimir indicată în cererea de apel, însă corespondenţa nu s-a înmânat din cauza că adresatul nu este cunoscut şi nu este indicată adresa concretă (f.d.

178). O altă adresă de aflare a recurentului sau careva informaţii despre schimbarea adresei acestuia nu a fost prezentată instanţei de judecată, iar în conformitate cu art. 107 Cod de procedură civilă, dacă îşi schimbă domiciliul sau sediul după pornirea procesului, partea sau reprezentantul este obligat să comunice instanţei, prin cerere, noua adresă, iar părţii adverse prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă se depune la dosar o dată cu cererea. În lipsa unei astfel de comunicări, citaţia sau înştiinţarea se trimite la ultima adresă cunoscută instanţei şi se consideră înmânată chiar dacă destinatarul nu mai locuieşte acolo.

Astfel, instanţa de recurs conchide, că recurentul abuzează de dreptul la un proces echitabil, care totodată este garantat ambelor părţi în proces, iar prelungirea unei proceduri pentru căutarea uneia dintre părţi se foloseşte cu rea-credinţă de drepturile sale procedurale, poate aduce atingere drepturilor fundamentale ale celeilalte părţi, or potrivit articolului 56 alin. (3) Cod de procedură civilă, participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă.

Nu pot fi reţinute nici argumentele invocate în recurs că, instanţa de apel nu i-a dat posibilitate să încheie cu intimatul tranzacţia de împăcare, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal, or potrivit materialelor dosarului, procesul civil în pricina în cauză s-a intentat din 09 decembrie 2009, fiind trimisă şi la rejudecare şi amânată de multiple ori inclusiv şi la cererea recurentului. Astfel, instanţa de recurs ajunge la concluzia, că recurentul doar încearcă să tergiverseze examinarea pricinii, or pe tot parcursul judecării pricinii şi până în prezent a avut posibilitatea reală de a încheia cu intimatul tranzacţia de împăcare. Aşa dar, instanţa de recurs notează, că recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel, toate argumentele invocare în cererea de recurs fiind similare celor invocate în cererea de apel şi cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere cuvenită.

Or, recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în 4 fapt, iar în conformitate cu art. 440 Cod de procedură civilă, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul deduce, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţele au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele recurentului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul SRL „Orconscom”, avocatul Radu Sergiu ca inadmisibil. În conformitate cu art.432, art.433, art.440 CPC, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de reprezentantul SRL „Orconscom”, avocatul Radu Sergiu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru 5