2ra-409/14 — Anularea contractului de vînzare-cumpărare

prima instanţă – S. Procopciuc dosarul nr. 2ra-409/14 instanţa de apel – N. Craiu, L. Bulgac, A. Minciuna ÎNCHEIERE 22 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea Mixtă Organizaţia de Microfinanţare „Microinvest” Societate cu Răspundere Limitată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii Comerciale „Orconscom” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Oleg Rusu cu privire la declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 septembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Întreprinderea Mixtă Organizaţia de Microfinanţare „Microinvest” Societate cu Răspundere Limitată şi menţinută hotărârea Judecătoriei Orhei din 26 iulie 2012, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 20 ianuarie 2010, SC „Orconscom” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Oleg Rusu cu privire la declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare.

În motivarea acţiunii a indicat că prin contractul de împrumut nr. ORSM-98.08 din 25 septembrie 2008 SRL „Microinvest” s-a obligat să acorde SC „Orconscom” SRL credit în sumă de 21800 Euro şi întru asigurarea executării în timp a obligaţiilor faţă de OMF „Microinvest” SRL au fost gajate bunuri imobile, precum terenul pentru construcţii nr. cadastral 6401208.134, construcţia „Clădire administrativă” nr. cadastral 640128.134.01, construcţia „garaj” nr. cadastral 6401208.134.02 şi construcţia „depozit” nr. cadastral 6401208.134.03. Menţionează că a fost stabilit graficul de rambursare pentru contractul de împrumut. Afirmă că la 20 mai 2010 Oficiul de Executare Orhei în vederea executării titlului executoriu nr. 2e-4619/2010 emis de Judecătoria Economică a transmis în posesia ÎM OMF „Microinvest” SRL bunurile ce au aparţinut cu drept de proprietate SC „Orconscom” SRL.

Indică că la 12 ianuarie 2011 administratorul deplasându-se la ÎM OMF „Microinvest” SRL pentru a fi achitată datoria rămasă, însă a fost informat că a fost pierdut dreptul asupra bunurilor, proprietar al acestora deja fiind Oleg Rusu. Mai indică că în baza raportului de evaluare din 19 septembrie 2008 executat de SC „Conestim” valoare de piaţă a bunului ipotecat a fost stabilită în mărime de 57600 Euro. Menţionează că există şi raportul de evaluare nr. 133 din 16 iunie 2010 emis de OCT Orhei cu suma de 1050084 lei. Solicită anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între ÎM OMF „Microinvest” SRL şi Oleg Rusu. Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 26 iulie 2012 acţiunea a fost admisă, anulat contractul de vânzare-cumpărare a bunurilor încheiat între ÎM OMF „Microinvest” SRL şi Oleg Rusu şi încasat de la Oleg Rusu în beneficiul statului taxa de stat de în sumă de 7900 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Orhei din 03 august 2012 a fost dispusă corectarea erorii comise în dispozitivul hotărârii primei instanţe şi înlocuirea sintagmei „hotărârea este definitivă dar cu drept de recurs la Curtea de Apel în termen de 15 zile” cu sintagma: - „hotărârea cu drept de apel în Curtea de Apel în termen de 20 zile prin intermediul Judecătoriei Orhei”. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 septembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către ÎM OMF „Microinvest” SRL şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 27 noiembrie 2013, ÎM OMF „Microinvest” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului şi casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile judecătoreşti, considerându-le neîntemeiate. Menţionează că a luat act de decizia motivată a instanţei de apel la 30 septembrie 2013, fapt ce se confirmă prin înregistrările în registrul corespondenţei de intrare a companiei. Consideră că decizia recurată nu corespunde tuturor normelor de drept şi nu răspunde în mod sigur şi expres la toate obiecţiile formulate de recurent în procesul examinării cererii de apel, astfel fiind încălcate norme de drept material şi de drept procedural. De asemenea, consideră că circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin şi instanţele ierarhic inferioare au ignorat aprecierea argumentelor aduse în favoarea legalităţii contractului de vânzare- cumpărare.

Invocă că atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel nu a dat apreciere nici acţiunilor recurentului (în calitatea sa de creditor ipotecar), care a acţionat în strictă conformitate cu legislaţia: a evaluat bunul la o companie de evaluare licenţiată, a publicat zeci de anunţuri de vânzare pe o perioadă de 7 luni, începând cu suma de 20000 Euro, suma mai mare decât evaluarea şi a prezentat în şedinţă dovada acestor publicaţii, a organizat licitaţie publică şi a prezentat în şedinţă dovada acestei publicaţii, a organizat tender şi a prezentat în şedinţă dovada acestei publicaţii şi doar după aceste acţiuni, a vândut bunul prin negocieri directe, pe motivul neînregistrării la licitaţie şi tender a potenţialilor cumpărători.

Afirmă că circumstanţe importante pentru soluţionarea pricinii, pe care instanţele le consideră constatate, nu au fost dovedite cu probe veridice şi suficiente. Consideră că intimatul nu a întemeiat juridic solicitarea sa, nu a indicat legea pe care se bazează pretenţia sa, iar instanţele de judecată nu au motivat constatarea faptului că preţul imobilului intenţionat a fost diminuat cu suma de 11700 Euro. Susţine că concluziile primei instanţe şi instanţei de apel sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că decizia instanţei de apel din 18 septembrie 2013 a fost expediată în adresa recurentului la 23 septembrie 2013, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire nr. 602 din 23 septembrie 2013 (f. d. 187), însă careva date despre recepţionarea acesteia la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 27 noiembrie 2013 în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de ÎM OMF „Microinvest” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Or, nici argumentul recurentului precum că instanţele nu au dat apreciere faptului că societatea a acţionat în strictă conformitate cu legislaţia şi a întreprins măsuri corespunzătoare în vederea înstrăinării bunurilor ipotecate, inclusiv prin publicarea a zeci de anunţuri de vânzare a imobilului pe parcurs a 7 luni, organizarea licitaţiei publice şi a tenderelor, care nu s-au soldat cu succes poate fi reţinut, deoarece acesta poartă un caracter declarativ, la materialele dosarului nefiind anexate probe care ar confirma afirmaţiile date.

Astfel fiind, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de ÎM OMF „Microinvest” SRL, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎM OMF „Microinvest” SRL ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Întreprinderea Mixtă Organizaţia de Microfinanţare „Microinvest” Societate cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov