2ra-2456-14 — Transmiterea în posesiune a ipotecii

Prin hotărârea judecătoriei Rîşcani din 18 iulie 2013 acţiunea s-a admis, s-a transmis silit, pentru vînzarea în condiţiile legii, în scopul stingerii datoriei AEÎ „Prut Văratic” faţă de ÎM OMF „Microinvest” SRL, conform contractului de împrumut BLAC-A-26.09 din 27 decembrie 2009, din proprietatea lui Brînza Pantelei, locuitor al satului Văratic, raionul Rîşcani în posesia ÎM OMF „Microinvest” SRL, cu sediul în mun.Chişinău, str. Puşkin, 16 bunurile gajate – teren pentru construcţie, cu suprafaţa de 0,1216 m.p., nr. cadastral 7160201.205, casa de locuit individuală, cu suprafaţa de 94,0 m.p., nr. cadastral 7160201.205.01, construcţie accesorie, cu suprafaţa de 61,0 m.p., nr. cadastral 7160201.205.02, construcţie accesorie, cu suprafaţa de 17,2 m.p., nr. cadastral 7160201.205.03, construcţie accesorie, cu suprafaţa de 14,0 m.p., nr. cadastral 7160201.205.04, construcţie accesorie, cu suprafaţa de 28,50 m.p., nr.cadastral 7160201.205.05, construcţie accesorie, cu suprafaţa de 17,30 m.p., nr. cadastral 7160201.205.06, construcţie accesorie, cu suprafaţa de 8,70 m.p., 1 nr. cadastral 7160201.205.07, bunuri amplasate în satul Văratic, raionul Rîşcani. S-au evacuat toate persoanele şi bunurile acestora din bunurile menţionate, fără acordarea altui spaţiu locativ. S-a încasat de la Brânza Pantelei în folosul ÎM OMF „Microinvest” SRL cheltuielile de judecată în sumă de 750 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 16 ianuarie 2014 s-a respins apelul declarat de Brînza Pantelei şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe.

La 02 martie 2014 Brînza Pantelei a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 16 ianuarie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului a indicat, că instanţa de apel a interpretat în mod eronat normele de drept material.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind interpretarea eronată de către instanţa de apel a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine, că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind 2 posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Astfel, instanţa de recurs notează, că recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995)

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Brînza Pantelei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Brînza Pantelei împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 16 ianuarie 2014. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 3