2r-916/13 — Transmiterea în posesie a bunurilor gajate

Dosarul nr.2r-916/13 Curtea de Apel Bălţi Judecători: T.Duca, A.Albu, S.Procopciuc Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 04 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Ion Corolevschi şi Iuliana Oprea examinînd recursurile declarate de Mandraburcă Vasile, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a ÎM OMF „Microinvest” SRL către Mandraburcă Vasile privind transmiterea în posesie a bunurilor gajate şi acţiunea lui Mandraburcă Vasile către ÎM OMF „Microinvest” SRL, interveninet accesoriu Mandraburcă Lilia, privind declararea nulităţii contractului de împrumut, împotriva încheierilor Curţii de Apel Bălţi din 24 septembrie 2013 şi 15 octombrie 2013, CONSTATĂ: La 01.09.2010 reclamanta ÎM OMF „Microinvest” SRL s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Mandraburcă Vasile privind transmiterea în posesie a bunurilor gajate prin contractul de ipotecă din 25.08.2009.

La 09.06.2011 Mandraburcă Vasile a înaintat cerere de chemare în judecată către ÎM OMF „Microinvest” SRL, interveninet accesoriu Mandraburcă Lilia, privind declararea nulităţii contractului de împrumut cu destinaţie specială cu dobîndă nr. BLAC-A-15.09 din 27.07.2009 şi a contractului de ipotecă din 25.08.2009. Prin încheierea Judecătoriei Floreşti din 30.10.2012, acţiunile civile în cauză au fost conexate într-un singur proces. Prin hotărîrea Judecătoriei Floreşti din 19 iunie 2013, acţiunea înaintată de ÎM OMF „Microinvest” SRL a fost admisă, air acţiunea lui Mandraburcă Vasile a fost respinsă. La 17.07.2013 Mandraburcă Vasile a depus cerere de apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii Judecătoriei Floreşti din 19 iunie 2013 şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii înaintate de ÎM OMF „Microinvest” SRL şi admitrerea acţiunii sale.

Totodată a solicitat şi scutirea de la plata taxei de stat. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 24 septembrie 2013, a fost respinsă cerinţa de scutire de la plata taxei de stat, nu s-a dat curs cererii de apel depusă de Mandraburcă Vasile şi s-a acordat apelantului termen pentru achitarea taxei de stat în mărime de 922 lei pînă la 15.10.2013. 1 Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 15.10.2013 apelantului i-a fost restituită cererea de apel cu toate anexele. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a constatat că apelantul nu s-a conformat indicaţiilor instanţei din 24.09.2013, aplicînd în acest sens prevederile art. 369 alin. (1) lit. a) CPC. Nefiind de acord cu încheierile din 24.09.2013 şi 15.10.2013, Mandraburcă Vasile le-a contestat-o cu recurs la 17.10.2013 şi respectiv 31.10.2013, solicitînd casarea lor şi restituirea cauzei la examinare în instanţa de apel.

În susţinerea cererii de recurs înaintate împotriva încheierii din 24.09.2013, recurentul a invocat că nu a avut posibilitate să prezinte probele care justifică cerinţa de scutitre de la plata taxei de stat, deoarece instanţa de apel a examinat-o în lipsa sa, deşi a solicitat amînarea acestei şedinţe. Referitor la recursul declarat împotriva încheierii din 15.10.2013, Mandraburcă Vasile a susţinut că instanţa de apel eronat a restituit apelul, deoarece încheierea din 24.09.2013 a contestat-o în termen şi cauza urma a fi expediată în instanţa de recurs. La fel, susţine că la 10.10.2013 a achitat taxa de stat în mărime de 922 lei, anexînd în acest sens copia bonului de plată.

Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recursuri, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul declarat împotriva încheierii din 24.09.2013 neîntemeiat, iar împotriva încheierii din 15.10.2013 întemeiat şi pasibil de a fi admis din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Încheierea recurată din 24.09.2013 este adoptate în conformitate cu normele de drept procedural şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor cauzei – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că încheierea recurată din 24.09.2013 este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural care reglementează acţiunile instanţei la acea fază a procesului, pornind de la următoarele. Potrivit art. 368 alin. (1) CPC, dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor. Astfel, Colegiul constată că apelantul la depunerea apelului împotriva hotărîrii Judecătoriei Floreşti din 19.06.2013 nu a achitat taxa de stat.

Potrivit art. 85 alin. (4) CPC, în funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică poate fi scutită de judecător (de instanţa judecătorească) de plata taxei de stat sau de plata unei părţi a ei. Astfel, legea sus enunţată, admite cazuri în care instanţa judecătorească, în funcţie de condiţiile unui participant la proces, este în drept să scutească de plata taxei de stat participantul care se încadrează în cazurile enumerate de art. 85 CPC. În speţă, apelantul a depus cererea de apel fără a achita taxa de stat, dar a solicitat scutirea de la plata taxei de stat din considerentul imposibilităţii achitării acesteia ca consecinţă a stării financiare precare.

2 La caz, Colegiul constată că instanţa de apel corect a conchis că apelantul, înaintînd cererea de apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, a solicitat scutirea de la plata taxei de stat, însă nu a anexat careva înscrisuri probatoare în acest sens. În acelaşi timp, Colegiul menţionează că, avînd la bază prevederile art. 85 alin. (4) CPC, instanţa de judecată dispune exclusiv de dreptul de a scuti de la plata taxei de stat, iar uzarea de acest drept este la latitudinea instanţei, fiind legată doar de motivele şi probele invocate de solicitant în acest sens. Astfel, faptul că instanţa de apel nu a admis cerinţa apelantului de scutire a plăţii taxei de stat, nu poate fi apreciată ca încălcare a prevederilor legale, cu atît mai mult că acestă soluţie conţine la bază motive întemeiate.

Pornind de la prevederile normelor de drept menţionate, Colegiul conchide că instanţa de apel corect nu a admis cerinţa de scutire a plăţii taxei de stat şi nu a dat curs cererii de apel, or, apelantul nu s-a conformat dispoziţiilor legale ce reglementează procedura de contestare cu apel. Referitor la contestarea încheierii din 15.10.2013, Colegiul reţine următoarele. În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituid pricina spre rejudecare. La adoptarea încheierii recurate instanţa de apel a aplicat prevederile art. 369 alin. (1) CPC, adică a restituit cererea de apel, deoarece apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin.(1) CPC.

Însă, dreptul la o cale de atac este consfinţit şi în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, într-o jurisprudenţa constantă Înalta Curte a reiterat că articolul 6 §1 din Convenţie nu garantează dreptul la apel asupra unei hotărîri de primă instanţă. Cu toate acestea, atunci cînd dreptul intern prevede un drept la apel, atunci procedura respectivă va fi examinată ca o extensiune a procesului de judecată şi, prin urmare, va constitui un drept garantat de articolul 6 din Convenţie. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Verificînd legalitatea încheierii recurate prin prisma înscrisurilor anexate la recurs, Colegiul atestă că, la depunerea cererii de recurs, recurentul Madraburcă Vasile a anexat ordinul de achitare a taxei de stat în mărime de 922 lei (f.d. 250). Mai mult ca atît, taxa de stat a fost achitată la 10.10.2013, adică în termenul oferit de instanţa de apel prin încheierea din 24.09.2013. Pornind de la circumstanţele menţionate supra, instanţa de recurs constată netemeinicia motivelor invocate de recurent în cererea de recurs declarată împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 24.09.2013.

Totodată, Colegiul conchide asupra necesităţii casării încheierii Curţii de Apel Bălţi din 15.10.2013, prin care a fost restituită cererea de apel apelantului, pentru a nu admite încălcarea dreptului la o cale de atac şi pentru a evita orice atingere adusă însăşi substanţei dreptului la un tribunal şi cauza urmează a fi restituită la Curtea de Apel Bălţi pentru examinarea apelului depus de Mandraburcă Vasile în fond.

3 Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) şi b) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Mandraburca Vasile împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 24 septembrie 2013. Se admite recursul declarat de Mandraburca Vasile împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 15 octombrie 2013. Se casează încheierea Curţii de Apel Bălţi din 15 octombrie 2013 şi se remite cauza la Curtea de Apel Bălţi pentru examinarea apelului depus de Mandraburca Vasile în fond. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 4