2ra-2621/14 — Partajarea bunului imobil

Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-2621/14 Judecător: C.Vîrlan Curtea de Apel Chişinău Judecători: D.manole, E.Fistican, N.Traciuc Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 05 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Blajen Natalia, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Blajen Natalia împotriva Mariei Fărcăşan privind partajarea bunurilor imobile, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2014, CONSTATĂ : La 26.10.2009, Blajen Natalia a depus cerere de chemare în judecată împotriva Mariei Fărcăşan privind partajarea bunurilor imobile.

În motivarea acţiunii, reclamanta a invocat că imobilul compus din teren aferent casei de locuit, casă de locuit individuală şi construcţii accesorii, situat în mun. Chişinău, str. C. Brîncoveanu, 41, constituie proprietate comună a lui Fărcăşan Nicolae ½ cotă parte şi a Nataliei Blajen cu ½ cotă parte. Susţine reclamanta Blajen Natalia că deţine dreptul de proprietate comună în baza titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr. 0100407.110 din 03 martie 2001, înregistrat la 28 martie 2010, devenind astfel şi proprietar a ½ cotă parte din imobilul ce constituie teren aferent casei de locuit cu suprafaţa totală de 0,047 ha.

Dreptul de proprietate comună în proporţie de ½ din casa de locuit individuală înregistrată şi construcţiile respective îl deţine în baza certificatului de moştenitor nr. 1-1350 din 26 mai 1997, înregistrat la 27 aprilie 1999. Deoarece nu au convenit la o înţelegere comună cu succesorul lui Fărcăşan Nicolae - Maria Fărcăşan, după modificarea cerinţelor din acţiune a solicitat împărţirea în natură a bunului imobil (teren) cu suprafaţa totală de 0,047 ha, înregistrat în Registrul bunurilor imobile cu nr. cadastral 0100407.110 în drept cu proprietate comună a cîte ½ cote părţi pe numele Nataliei Blajen şi Mariei Fărcăşan cu delimitarea în natură în modul recomandat prin raportul de expertiză nr. 1400 din 03 iunie 2010. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 16 noiembrie 2012, acţiunea Nataliei Blajen a fost respinsă, fiind dispusă încasarea din contul acesteia în beneficiul statului a taxei de stat suplimentare în sumă de 9 812 lei. 1 În motivarea hotărîrii, instanţa de fond a invocat prevederile art. 28 din Legea privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie nr. 163 din 09.07.2010, art. 41 şi 42 din Legea privind principiile urbanismului şi amenajării teritoriului nr. 335 din 17.05.1996, art. 18 alin. (1) şi 21 alin. (3) al Legii privind calitatea în construcţii nr. 721 din 02.02.1996, menţionînd în acest sens că raportul de expertiză nr. 1400 din 03.06.2010 nu corespunde cerinţelor legale şi instanţa nu-şi poate întemeia soluţia pe acest raport.

Astfel, instanţa de fond a conchis că la imobilul litigios sunt atestate mai multe lucrări, construcţii, desfiinţări, efectuate neautorizat, iar raportul de expertiză invocat de reclamantă nu poate fi luat în vedere, deoarece el propune varianta de partajare cu construcţii neautorizate, iar părţile nu au efectuat darea în exploatare a construcţiilor şi nu au purces la legalizarea lor. La 09.01.2013, Blajen Natalia a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 16 noiembrie 2012 şi pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea apelului, apelanta a invocat că imobilul în litigiu nu este o construcţie neautorizat.

Conform extrasului din Registrul bunurilor imobile din 01.06.2012, casa de locuit, amplasată pe str. Brîncoveanu, 41, mun. Chişinău, este înregistrată în Registrul bunurilor imobile încă din 20.05.1999 cu nr. cadastral 0100407110. Indică că la materialele dosarului sunt anexate planul geometric al imobilului în litigiu, întocmit la data de 10.05.2012 şi planul de amplasament al construcţiilor şi amenajărilor, de asemenea întocmit la data de 10.05.2012 şi că ambele acte au fost recepţionate de către OCT Chişinău la data de 12.06.2012. Toate schimbările în imobilul în litigiu menţionate în hotărîrea primei instanţe au fost legalizate oficial de către OCT Chişinău la data de 12.06.2012. Actul de inspectare nr.0100/12/53616 din 03 mai 2012 a fost întocmit cu mult timp înaintea legalizării modificărilor efectuate.

Astfel susţine apelanta că, după data de 12.06.2012, instanţa nu a avut motive pentru a invoca că toate schimbările susmenţionate nu au fost legalizate. Susţine că în cererea de chemare în judecată a cerut nu numai împărţirea în natură a bunului imobil (casă de locuit individuală şi construcţii accesorii), dar şi împărţirea în natură a bunului imobil (teren), însă instanţa, nu s-a pronunţat cu privire la această cerere. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2014, a fost respins apelul declarat de Blajen Natalia şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 16 noiembrie 2012. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului.

Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. În acest sens, instanţa de apel a statuat că potrivit Recomandării nr. 7 a Curţii Supreme de Justiţie din 01.11.2012, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra unor construcţii construite neautorizat este vădit contrară legii.

La fel a menţionat că, contrar argumentelor apelantei precum că imobilul în litigiu nu este o construcţie construită neautorizat, deoarece casa de locuit a fost înregistrată în registrul bunurilor imobile, la capitolul construcţii neautorizate se pune în discuţie 2 replanificările efectuate fără autorizaţie, acestea nefiind incluse în registrul bunurilor imobile, iar argumentele apelantei precum că toate schimbările în imobilul în litigiu menţionate în hotărîrea primei instanţe au fost legalizate oficial de către OCT Chişinău la data de 12.06.2012, nu pot fi luate în consideraţie, întrucît nu au fost prezentate probe în acest sens, iar faptul că planul geometric al imobilului în litigiu, înocmit la 10.05.2012 şi planul de amplasament al construcţiilor şi amenajărilor, întocmit la 10.05.2012, au fost recepţionate de către OCT Chişinău la 12.06.2012, nu constituie temei de a considera că schimbările efectuate în imobilul în litigiu au fost legalizate.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 07.05.2014, Blajen Natalia a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2014 şi remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de apel În argumentarea recursului recurenta a invocat aplicarea eronată a normelor de drept procedural, interpretarea eronată a legii, precum şi că concluziile instanţei de apel expuse în hotărîre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Astfel, recurenta a reiterat argumentele de fapt expuse şi în cererea de apel. La 28.08.2014, avocatul Zadorojnîi Andrei în interesele lui Fărcăşan Maria a depus referinţă pe marginea recursului declarat de Blajen Natalia, solicitînd declararea acestuia ca inadmisibilă.

Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Blajen Natalia a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide temeinicia lui, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC al RM, instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit reţine că la adoptarea deciziei contestate nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii în fond, situaţie ce impune rejudecarea cauzei, or, din acest motiv, instanţa de recurs este în imposibilitate de a se expune privitor la corectitudinea aplicării normelor de drept material, atunci cînd fondul a fost cercetat superficial. În conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă, precum şi verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate.

Potrivit materialelor cauzei, reclamanta Blajen Natalia a solicitat în instanţa de judecată partajarea bunurilor imobile proprietate comună situate în mun. Chişinău, str. C.Brîncoveanu, 41: casa de locuit cu construcţiile accesorii şi terenul aferent, prin delimitarea lor în natură în modul recomandat prin raportul de expertiză 3 nr.1400 din 03 iunie 2010, deoarece cu coproprietară Fărcăşan Maria nu au ajuns la o înţelegere în acest sens. Instanţa de fond a respins acţiunea, iar instanţa de apel a menţinut această hotărîre, din motiv că la imobil sun efectuate replanificări neautorizate, care urmează a fi mai întîi legalizate şi ulterior partajate. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit consideră ilegală decizia instanţei de apel pornind de la următoarele.

În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut că, în raportul de expertiză nr.1400 din 03.06.2010, a fost efectuată partajarea conform planului cadastral întocmit de către OCT la 04.09.2009, însă în procesul-verbal de imposibilitate de a întocmi raport de expertiză nr.1021 din 16.05.2011 a fost prezentat planul, efectuat de OCT la data de 09.08.2010, unde este actualizată informaţia concretă cu privire la întreg imobil. La fel a reţinut că experţii au menţionat faptul că valoarea de piaţă şi variantele de partajare a imobilului în litigiu vor putea fi determinate numai după înregistrarea la OCT a replanificărilor efectuate fără autorizaţie în imobilul şi după prezentarea unui alt plan cadastral actualizat.

Or, aceste circumstanţeau fost cunoscute expertului şi în timpul efectuării expertizei nr.1400 din 03.06.2010 şi sunt menţionate în raportul de expertiză (f.d. 68-77). În acelaşi timp, expertul a indicat că la propunerea variantei de partajare a imobilului, nu se vor lua în considerare replanificările efectuate. Astfel, Colegiul constată că toate replanificările interioare, menţionate atît în raportul de expertiză nr.1400 din 03.06.2010 cît şi în procesul-verbal de imposibilitate de a întocmi raport de expertiză nr.1021 din 16.05.2011, au fost efectuate de către intimata Fărcăşan Maria, iar refuzul acesteia de a legaliza replanificările executate, lezează dreptul recurentei la valorificarea dreptului său de proprietate, care este un drept fundamental protejat atît de Constituţia RM şi legislaţia internă, cît şi de Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Totodată, instanţa de recurs mai reţine că, în varianta propusă în raportul de expertiză nr.1400 din 03.06.2010, încăperile unde au fost efectuate replanificări interioare, i se atribuie intimatei. Mai mult ca atît, la materialele dosarului sunt anexate planul geometric al imobilului în litigiu şi planul de amplasament al construcţiilor şi amenajărilor, întocmite la 10.05.2012 (f.d. 123, 124), ambele acte fiind înregistrate de către OCT Chişinău la 12.06.2012. Prin urmare, Colegiul conchide că toate schimbările în imobilul în litigiu sunt evidenţiate la organul cadastral, iar actul de inspectare nr.0100/12/53616 din 03 mai 2012 a fost întocmit anterior înregistrării modificărilor efectuate. Astfel, respingerea demersului de către instanţa de apel privind dispunerea efectuării unei expertize judiciare repetate, poate fi apreciată ca o îngrădire a dreptului de administrare a probelor determinante pentru justa soluţionare a litigiului.

În acest sens, potrivit dispoziţiilor art. 373 CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă. În limitele apelului, instanţa de apel verifică 4 circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces. În cazul în care motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanţa de apel se pronunţă în fond, numai în temeiul celor invocate în primă instanţă.

Instanţa de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanţe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei. În consecinţă, instanţa de recurs conchide că, instanţa de apel, care are atribuţii de dezvoltare devolutivă a fondului cazului la judecarea apelului, nu a constatat şi elucidat toate aceste circumstanţe importante pentru soluţionarea pricinii în fond, şi, ca urmare, a pronunţat o soluţie ilegală. Astfel, fiind prezente motivele de casare a deciziei, prevăzute de art. 432 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit va admite recursul declarat, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

La rejudecarea pricinii, instanţa urmează să ţină cont de omisiunile indicate în prezenta decizie, să verifice toate circumstanţele ce prezintă importanţă pentru soluţionarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate aspectele, complet si obiectiv, conform exigenţelor art. 130 CPC, probele administrate în dosar şi, în dependenţă de situaţia stabilită, să adopte o hotarîre legală şi întemeiată. Ţinînd cont de cele indicate, conform art. 445 alin. (1) lit. c) al Codului de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECI DE: Se admite recursul declarat de Blajen Natalia. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2014, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Blajen Natalia împotriva Mariei Fărcăşan privind partajarea bunurilor imobile şi remite cauza la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău într-un alt complet.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Valentina Clevadî Iuliana Oprea 5