2ra-2660/14 — Anularea ordinului şi încasarea prejudiciului moral.

Dosar nr. 2ra-2660/14 Instanţa de fond: Judecătoria Botanica, mun. Chişinău Judecător: Nicolae Şova Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: Mariana Anton Ana Panov Iurie Cotruţă Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie

Î NC HEIERE

05 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii: Dumitru Mardari şi Vera Macinskaia examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Pelivan Oleg, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Pelivan Oleg împotriva SA „Franzeluţa” privind anularea ordinului şi încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2014 prin care apelul declarat de Pelivan Oleg a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 18decembrie 2013, ACONSTATAT : La 22 august 2013 Pelivan Oleg a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva SA „Franzeluţa” privind anularea ordinului şi încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 08 iulie 2009 a fost angajat la Fabrica de pîine nr. 3 în calitate de completător-mărfuri în baza contractului de muncă nr.93-01-06/262 din 07 iulie 2009 şi conform ordinului nr. 128-p din 06 iulie 2009 şi a demisionat la 14 noiembrie 2012 în baza ordinului nr. 53-p din 14 noiembrie 2012. Susţine reclamanta că, pe întreaga perioadă de activitate şi-a onorat obligaţiunile de serviciu conştiincios şi în termenii stabiliţi, munca prestată fiind de calitate înaltă, 1 încălcări ale disciplinei de muncă nu au fost atestate, iar conducerea subdiviziunii efectua regulat inventarierea bunurilor primite în gestiune de către subdiviziune şi permanent reprezentanţii administraţiei erau la curent cu starea lucrurilor la acest capitol.

A mai indicat reclamantul că, după demisionarea din funcţie a Olgăi Latîcevscaia, care a activat în funcţia de şef serviciul expediţie, comisia de inventariere a depistat un neajuns de navete „Euro” în sumă de 37769,42 lei, lucru care până la acel moment nu se făcea, iar casarea navetelor în conformitate cu normativele în vigoare nu se realiza. Reclamantul a menţionat că, după depunerea explicaţiilor referitoare la prejudiciul cauzat i s-a cerut depunerea unei cereri privind transferul în funcţia de completator mărfuri, deşi se afla în concediu medical, iar despre transfer a aflat la 14 noiembrie 2012, când şi-a primit carnetul de muncă, dată la care i-a fost adus la cunoştinţă şi ordinul nr.494 din 13.11.2012 privind reţinerea din salariu a sumei de 5420,27 lei, pe care îl consideră ilegal şi nefondat, deoarece aceste pierderi sunt în conformitate cu art.334 alin.(2) Codul muncii.

Consideră reclamantul că, fiind inexplicabil faptul că din 25 de colaboratori ai subdiviziunii, doar 8 au fost enumeraţi în ordinul contestat. Solicită reclamantul anularea ca ilegal pct. 1 al ordinului nr. 494 din 13 noiembrie 2012 cu efectele juridice aferente. Încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a prejudiciului moral în mărime de 10000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 18 decembrie 2013 acţiunea înaintată de Pelivan Oleg împotriva SA „Franzeluţa” privind anularea ordinului şi încasarea prejudiciului moral, a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2014, apelul declarat de Pelivan Oleg a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 18decembrie 2013. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 01 iulie 2014, Pelivan Oleg a contestat-o cu recurs, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă. În motivarea recursului, a indicat că, atît decizia instanţei de apel, cît şi hotărîrea primei instanţe au fost adoptate cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Totodată, mai invocă recurentul că, instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a pricinii. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 CPC, care statuiază expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.. Din actele pricinii se constată cu certitudine că, copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 06 iunie 2014, iar recursul a fost declarat la 01 iulie 2014. 2 Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 CPC, instanţa de recurs consideră că recursul a fost declarat în termen. Referinţa înaintată de SA “Franzeluţa”, la cererea de recurs declarată de Pelivan Oleg, a parvenit în adresa Curţii Supreme de Justiţie la 09 septembrie 2014. Examimnd temeiurile recursului, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de Pelivan Oleg, este inadmisibil.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat, nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Mai mult de cît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă in cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 CPC şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag.l al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios 3 Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Pelivan Oleg, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justitie, DISPUNE: Recursul declarat de Pelivan Oleg, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Vera Macinskaia 4