3ra-1412/14 — Privind contestarea actului administrativ

Instanţa de fond: Judecătoria Cahul – D-. Bosîi Dosarul nr. 3ra-1412/14 Instanţa de apel: CA Cahul – G.Vavrin, I. Dănăilă, T. Dimitriadi ÎNCHEIERE 05 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Svetlana Novac, Judecători: Oleg Sternioală, Maria Ghervas, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către SRL „Tehnocomplex” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către SRL „Tehnocomplex” împotriva Direcţiei Teritoriale Cahul a Inspecţiei Financiare din subordinea Ministerului Finanţelor privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 08 iulie 2014, prin care s-a admis apelul declarat de Inspecţia Financiară din subordinea Ministerului Finanţelor, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Cahul din 27 martie 2014, s-a pronunţat o nouă hotărîre prin care s-a respins acţiunea, CONSTATĂ: La 03 mai 2013 SRL „Tehnocomplex” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Direcţiei Teritoriale Cahul a Inspecţiei Financiare din subordinea Ministerului Finanţelor prin care a solicitat anularea hotărîrii nr. 27-15/11-81 din 14 august 2012 şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că la 15 februarie 2011 a încheiat cu Primăria s. Baimaclia, r-nul Cantemir contractul de antrepriză nr. 20 privind executarea lucrărilor de reconstrucţie a sistemei de încălzire la Liceul teoretic „M. Eminescu” din s. Baimaclia. Materialele, necesare pentru executarea lucrărilor de reconstrucţie a sistemului de încălzire procurate de către Primăria s. Baimaclia în sumă de 112.157,20 lei, au fost păstrate la depozitul arendat de către SRL „Fetnecvin” pe adresa mun. Chişinău, str. M. Manole, 6/2. La solicitarea Primăriei, SRL „Tehnocomplex” a transportat materialele date de la depozitul amplasat în mun. Chişinău, str. M. Manole, 6/2 la Liceul „M. Eminescu” s. Baimaclia şi a executat lucrări de reconstrucţie a sistemei de încălzire conform contractului de antrepriză nr. 20 din 15 februarie 2011 în sumă de 98.527 lei.

1 Cheltuielile de transportare a materialelor au fost incluse în procesele – verbale de recepţie în mărime de 10% de la costul materialelor în sumă de 9.346,43 lei conform scrisorii nr. 37-03/10 din 03 martie 2010 şi scrisorii informative – normative nr. 757 din 07 aprilie 2010 cu privire la determinarea valorii obiectivelor de construcţii şi decontări pentru lucrările de antrepriză executate începînd cu 01 mai 2010, aprobată de Ministerul Dezvoltării şi Construcţiilor.

În perioada 12 – 13 iulie 2013 Direcţia Teritorială Cahul a Inspecţiei Financiare din subordinea Ministerului Finanţelor a efectuat control reconvenţional la SRL „Tehnocomplex” privind relaţiile economico – financiare cu Primăria s. Baimaclia, r- nul Cantemir în perioada 01 ianuarie 2009 – 31 decembrie 2011, întocmind actul de control din 13 iulie 2012. Urmare a rezultatelor controlului, şeful Direcţiei Teritoriale Inspectare Financiare Cahul la 14 august 2012 a adoptat hotărîrea cu privire la aplicarea sancţiunilor economice nr. 27-15/11-81, în care s-a indicat că cheltuielile pentru transportarea materialelor folosite la executarea lucrărilor de reconstrucţie a sistemei de încălzire la Liceul teoretic „M.

Eminescu” din s. Baimaclia în sumă de 9.346,73 lei nu au fost suportate de către agentul economic şi includerea lor în devizul de cheltuieli a fost considerat ca venit ilicit. Reclamantul consideră că sancţiunile economice au fost aplicate ilegal, deoarece el a suportat aceste cheltuieli de transportare a materialelor, fapt confirmat prin scrisoarea Primăriei s. Baimaclia, contractul nr. 20 din 15 februarie 2012, scrisoare informativă – normativă nr. 757 din 07 aprilie 2010 cu privire la determinarea valorii obiectivelor de construcţii şi decontări pentru lucrările de antrepriză executate începînd cu 01 mai 2010, aprobată de Ministerul Dezvoltării şi Construcţiilor, scrisoarea Primăriei s. Baimaclia nr. 37-03/10 din 03 martie 2010. Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 27 martie 2014 cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Tehnocomplex” a fost admisă.

S-a anulat hotărîrea Direcţiei Teritoriale Inspectare Financiare Cahul nr. 27-15/11-81 din 14 august 2012 privind sancţiunea financiară de 18.692,86 lei (f.d. 85, 88-89). La 15 aprilie 2014 Inspecţia Financiară din subordinea Ministerului Finanţelor a înaintat cerere de apel, solicitînd casarea hotărîrii instanţei de fond din 27 martie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii (f.d. 94, 102-105). Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 08 iulie 2014 s-a admis apelul declarat de către Inspecţia Financiară din subordinea Ministerului Finanţelor. S-a casat hotărîrea Judecătoriei Cahul din 27 martie 2014, s-a pronunţat o nouă hotărîre prin care s-a respins acţiunea ca neîntemeiată (f.d.

112-125). În argumentarea soluţiei, instanţa de apel a indicat că SRL „Tehnocomplex” a executat lucrările de reparaţie a sistemului de încălzire la liceul „M. Eminescu” din s. Baimaclia, r-nul Cantemir în anul 2010 în lipsa contractului de antrepriză, iar contractul între părţi a fost încheiat pe 15 februarie 2011, în care cheltuieli de transport nu au fost prevăzute (f.d. 5-6). Astfel hotărîrea Direcţiei Teritoriale Cahul a Inspecţiei Financiare din subordinea Ministerului Finanţelor nr. 27-15/11-81 din 14 august 2012 în care s-a indicat că cheltuielile pentru transportarea materialelor folosite la executarea lucrărilor de reconstrucţie a sistemei de încălzire la Liceul teoretic „M. Eminescu” din s. Baimaclia în sumă de 9.346,73 lei nu au fost suportate de către agentul economic şi includerea lor în devizul de cheltuieli 2 a fost considerat ca venit ilicit, este întemeiată şi emisă în conformitate cu legislaţia în vigoare.

La 05 septembrie 2014 SRL „Tehnocomplex” a contestat cu recurs decizia instanţei de apel, prin care a solicitat casarea acesteia şi de a menţine fără modificări hotărîrea instanţei de fond. În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanţa de apel la examinarea cauzei nu a apreciat probele prezentate şi anume costul transportării materialelor conform coeficientului normativ din start a fost inclusă în estimări (smeta) şi în costul total al obiectului de reconstrucţie a liceului teoretic „M. Eminescu” din s. Baimaclia, r-nul Cantemir în mărime de 10% cu valoarea totală de 9346,43 lei din suma materialelor procurate, estimarea (smeta) a fost apreciată de către Comisia de Licenţiere ca cîştigătoare.

Astfel contractul nr. 20 din 15 februarie 2010 a fost încheiat la suma totală a obiectului conform estimării (smetei). De asemenea, procesele – verbale de primire – predare a lucrărilor de reconstrucţie executate, contractul nr. 20 din 15 februarie 2011, facturile fiscale au fost semnate şi ştampilate de către Primăria s. Baimaclia în sumă totală de 98.527,56 lei, inclusiv şi suma cheltuielilor de transport în mărime de 10% din costul materialelor cu valoare de 9.346,43 lei. Materialele au fost transportate de către SRL „Tehnocomplex” la rugămintea Primăriei s. Baimaclia în baza scrisorii nr. 31.03/10 din 03 martie 2010 anexată la materialele cauzei. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă, că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 28 mai 2014 şi a fost expediată părţilor la 02 iunie 2014 (f.d. 159), iar cererea de recurs a fost depusă la 30 iulie 2014, motiv pentru care cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că recursul declarat de SRL „Tehnocomplex” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 3 Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că SRL „Tehnocomplex” nu a făcut referire la nici o normă de drept material sau procedural care ar fi fost încălcată sau aplicată eronat de către instanţele de judecată la examinarea cauzei, argumentele recurentului limitîndu-se la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei în special a admisibilităţii probelor prezentate de părţi şi participanţii la proces.

Călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC al RM şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Conform jurisprudenţei CEDO recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere. La fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri. În recursul declarat de SRL „Tehnocomplex”, asemenea aspecte nu se regăsesc. Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Tehnocomplex” ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE: Cererea de recurs, declarată de către SRL „Tehnocomplex”, se consideră inadmisibilă.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Maria Ghervas 4