2ra-3390/14 — Încasarea sumei

prima instanţă –N. Veleva dosarul nr. 2ra-3390/14 instanţa de apel – G. Vavrin, T. Dimitriadi, I. Dănăilă ÎNCHEIERE 10 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către SRL „Cahul - Gaz”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SRL „Cahul-Gaz” împotriva lui Niculiţă Ion cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 01 iulie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Niculiţă Ion şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Cahul din 25 februarie 2014 c o n s t a t ă La 13 iunie 2013 SRL „Cahul-Gaz” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Niculiţă Ion cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 18 mai 2011 SRL „Cahul- Gaz”, ca furnizor, a încheiat cu pîrîtul contract de furnizare a gazelor naturale la locul de consum din or. Cahul str. Stroescu 18/a. Conform contractului dat, furnizorul s-a obligat de a presta servicii de furnizare a gazelor naturale, iar consumatorul s-a obligat de a asigura integritatea echipamentului de măsurare şi a sigiliilor aplicate. La 29 octombrie 2012 reprezentanţii reclamantului verificînd contorul de gaz au presupus că sigiliul uzinei producătoare nu este integru, din care cauză acesta a fost demontat şi înmînat pîrîtului pentru prezentarea la comisia specializată, la care s-a decis efectuarea unei expertize independente.

La 23 noiembrie 2012 CEI „Cexin” examinînd integritatea echipamentului de măsurare, a constatat că sigiliul uzinei producătoare a fost tăiat, mecanismul de evidenţă a fost dezmembrat, fiind schimbată poziţia discului, după ce mecanismul de evidenţă a fost asamblat la loc cu aplicarea unui alt sigiliu. Conform p. 113 al Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea gazelor naturale, consumatorul final este responsabil de integritatea echipamentului de măsurare şi a sigiliilor aplicate. La data de 14 februarie 2013 comisia de constatare a faptelor de consum fraudulos a gazelor naturale, examinînd rezultatele expertizei în prezenţa lui Niculiţă Ion, a decis calcularea consumului fraudulos conform sistemului pauşal şi stabilită suma de 26550 lei, care urma a fi achitată pînă la 01 martie 2013. La fel, s-a decis ca pîrîtul din cont propriu să cumpere echipamentul de măsurare a gazelor naturale.

Deoarece Niculiţă Ion nu a achitat în mod benevol suma, cere reclamantul încasarea de la pîrît a costului gazelor naturale consumate în mod fraudulos în sumă de 26550 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 797 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 25 februarie 2014, a fost admisă acţiunea şi a fost dispusă încasarea de la Niculiţă Ion în beneficiul SRL „Cahul-Gaz” suma pentru consumul fraudulos de gaze naturale în mărime de 26550 lei şi cheltuielile de judecată de 797 lei. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 01 iulie 2014, a fost respins apelul declarat de către Niculiţă Ion şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Cahul din 25 februarie 2014. La 03 octombrie 2014 Niculiţă Ion a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat că, instanţele la adoptarea hotărîrilor nu au dat apreciere faptului că recurentul şi membrii familiei lui nu au intervenit în vreun mod în dezmembrarea, schimbarea sau modificarea mecanismului de calcul al contorului, or de acest drept dispunînd doar furnizorul. La fel, a fost lipsit de dreptul de participa la efectuarea expertizei, de a formula întrebări expertului şi de a alege instituţia la care expertiza urma a fi efectuată. Nu poate surveni răspunderea materială a consumatorului pentru consumul fraudulos de gaze naturale, deoarece în privinţa acestuia nu a fost adoptată vreo decizie de sancţionare administrativă pentru folosirea neautorizată în scop de profit a gazelor naturale.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Niculiţă Ion nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Niculiţă Ion, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Niculiţă Ion ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul lui Niculiţă Ion se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat