3ra-796/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: M.Buşuleac nr.3ra-796/14 instanţa de apel: G.Vavrin, I.Dănăilă, T:Dimitriadi ÎNCHEIERE 09 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Schif-1”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „ Schif-1” împotriva Primăriei şi Consiliului oraşului Cahul cu privire la modificarea autorizaţiei de activitate, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 20 martie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Primăria şi Consiliul oraşului Cahul, casată hotărîrea Judecătoriei Cahul din 24 ianuarie 2014 şi emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii c o n s t a t ă La 30 septembrie 2013 SRL „Schif-1” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei şi Consiliului or.

Cahul cu privire la modificarea autorizaţiei de activitate. În motivarea acţiunii a invocat că, la 15 aprilie 2013 s-a adresat Primarului or.Cahul cu cerere, prin care a solicitat modificarea autorizaţiei de activitate pe suprafaţa de 216 m.p., ce îi aparţine pe adresa M.Eminescu 43/2 şi pe care o utilizează prin instalarea unor termopane pe perioada de iarnă. Prin răspunsul primarului or.Cahul a fost informat că comasarea suprafeţelor solicitate nu este posibilă, din considerentul, că taxa dată se numeşte „taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială”, iar efectuarea modificării taxei date nu este de competenţa comisiei Primăriei. La 03 iunie 2013 s-a adresat cu o cerere prealabilă, prin care a indicat că la cererea din 15 aprilie 2013 au fost confundate noţiunile, iar ei au solicitat nu modificarea taxei, ci modificarea suprafeţei pe care activează, adică a înlocui în autorizaţia nr.666 suprafaţa de 58,4 m.p.

cu suprafaţa de 216 m.p., pentru care a anexat documentele respective. La 06 iunie 2013, reclamantul a primit răspuns în care a fost indicat că, la cererea cu privire la modificările suprafeţei din autorizaţia de funcţionare, prin comasarea suprafeţelor cafenelei şi a terasei acoperite, nu se poate efectua din considerentul că, taxa dată se achită pentru fiecare unitate comercială. Ambele suprafeţe aparţin diferitor unităţi comerciale (cafenea, terasă) pentru care nu au fost prezentate proiectul amplasării cafenelei şi schema de amenajare a terasei. Pentru efectuarea comasării suprafeţelor solicitate, de asemenea, se solicită prezentarea proiectului reconstrucţiei obiectului prin indicarea măsurilor reactualizate, că suprafaţa indicată în cerere aparţine unei unităţi comerciale.

Mai susţine că la 17 iulie 2013, a înaintat o altă cerere Primarului or.Cahul la care a anexat planul cadastral al etajului nr.1 de pe str.M.Eminescu 43/2, unde este amplasată terasă, însă, prin răspunsul din 30 august 2013 i-a fost comunicat că cererea a fost examinată la şedinţa comisiei pentru autorizarea dreptului de comercializare şi activitate în sfera alimentaţiei publice din 23 august 2013, şi că nu se va efectua nici o modificare în suprafaţa indicată în autorizaţia de funcţionare a cafenelei, şi nu se va elibera autorizaţia pentru terasă, pînă nu se va prezenta setul de documente de amplasare şi înregistrare a terasei pe terenul privat de pe str.M.Eminescu 43/2. Consideră reclamantul că pîrîtul neîntemeiat i-a refuzat cererea, or, toate documentele solicitate au fost prezentate.

Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 24 ianuarie 2014, acţiunea a fost admisă, fiind obligat Consiliul orăşenesc Cahul să modifice autorizaţia de activitate pe suprafaţa de 216 m.p. de pe adresa M.Eminescu 43/2 ce aparţine SRL „Schif-1”. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 20 martie 2014 a fost admis apelul declarat de către Primăria şi Consiliul oraşului Cahul, casată hotărîrea Judecătoriei Cahul din 24 ianuarie 2014 şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost respinsă. La 16 mai 2014, SRL „Schif-1” a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 20 martie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a indicat dezacordul cu decizia instanţei de apel, invocînd că instanţa de apel nu a luat în consideraţie că societatea activează din 2011 avînd deja o autorizaţie de activitate de 58 m.p.

pe un teren proprietate privată cu o suprafaţă de 216 m.p. Ba mai mult, doar în cazul în care pe suprafaţa de 216 m.p., ar fi fost construit o altă unitate comercială sub o altă denumire, atunci recurentul era obligat să prezinte documentele prevăzute de Legea cu privire la comerţul interior nr.231 din 23 septembrie 2010, pe care practic le-a prezentat cînd a înregistrat cafeneaua. Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Schif-1” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către SRL „Schif-1” în esenţa lor sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Schif-1” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Schif-1” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat