3ra-627/14 — Obligarea emiterii actului

Dosarul nr. 3ra-627/14

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

Instanţa de fond: Judecătoria Cahul (judecător : M. Buşuleac) Instanţa de apel: Curtea de Apel Cahul (judecători: G. Varvan, I. Dănăilă, T. Dimitriadi) ÎNCHEIERE Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ 21 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedinte, judecător Svetlana Novac Judecători: Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Chirigiu Ion împotriva deciziei din 12.12.2013 a Curţii de Apel Cahul, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Chirigiu Ion împotriva Consiliului or. Cahul cu privire la obligarea emiterii actului administrativ, c o n s t a t ă : La data de 01 martie 2012 Chirigiu Ion a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului or.

Cahul cu privire la emiterea actului administrativ privind vânzarea surplusului de teren cu suprafaţa de 0,2416 ha, aferent casei de locuit cu nr. cadastral 0701113.337.01, amplasat în or. Cahul, str. Puşkin 92, care îi aparţine cu drept de proprietate. În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că, este proprietarul casei de locuit situat în or. Cahul, str. Puşkin 92. Imobilului dat îi este aferent un surplus de teren cu suprafaţa de 0,2416 ha, care după amplasarea sa nu poate fi format ca un bun imobil cu regim juridic de sine stătător. În urma acestor circumstanţe, reclamantul a înaintat Consiliului or. Cahul cerere privind procurarea acestui teren, aşa cum este aferent bunului imobil ce 1-a primit prin moştenire.

Prin scrisoarea primarului or. Cahul din 30.01.2012 cererea a fost respinsă pe motiv că, terenul este amplasat într-o zonă de agrement şi odihnă. Consideră reclamantul că, informaţia dată este lipsită de temei, deoarece terenul la care pretinde pentru cumpărare, face parte din terenul care a fost procurat împreună cu casa de locuit de către bunelul său, Chirigiu Constantin la 11.09.1932, fiind încheiat un contract de vânzare-cumpărare şi înregistrat potrivit dreptului material care guverna materia în timp. Mai indică că, de la această dată, în consecutivitatea dreptului de proprietate, terenul a fost în posesiunea şi folosinţa atît a predecesorilor, cît şi a reclamantului, prin urmare indiferent de formaţiunile statale care guvernau în teritoriu, impozitele funciare au fost achitate.

Reclamantul solicită, obligarea Consiliului or. Cahul de a emite actul administrativ privind vânzarea surplusului de teren, cu suprafaţa de 0,2416 ha, aferent casei de locuit, cu nr. cadastral 0701113.337.01, situat în or. Cahul, str. Puşkin 92, care îi aparţine cu drept de proprietate. Prin hotărîrea din 25 martie 2013 a judecătoriei Cahul a fost respinsă acţiunea depusă de Chirigiu Ion. La data de 22 aprilie 2013 Chirigiu Ion a depus apel împotriva hotărîrii din 25 martie 2013 a judecătoriei Cahul, solicitînd casarea hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. Prin decizia din 12 decembrie 2013 a Curţii de Apel Cahul a fost respins apelul declarat de Chirigiu Ion şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

La data de 07 februarie 2014 Chirigiu Ion a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea cererii, casarea hotărîrilor judecătoreşti cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie admisă acţiunea. În motivarea recursului recurentul a invocat că, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au emis hotărîri neîntemeiate şi ilegale, din care considerente urmează a fi casate. Astfel, în opinia recurentului, instanţele de judecată au încălcat şi aplicat greşit normele de drept material şi procedural, în consecinţă, concluziile instanţelor expuse în hotărîri, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de către Chirigiu Ion, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în cererea de recurs nu pot constitui temei de admitere a acesteia, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată 2 a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC.

În speţă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Chirigiu Ion ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de către Chirigiu Ion. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală 3