3ra-1477/13 — Eliberarea titlului de proprietate

prima instanţă: I.Cotea dosarul nr. 3ra-1477/13 instanţa de apel: G.Vavrin, T. Dimitriadi, I.Dănăilă ÎNCHEIERE 16 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Stoianova Vera, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Stoianova Vera împotriva Primăriei oraşului Cahul privind obligarea eliberării actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 14 mai 2013 prin care s-a respins apelul declarat de Stoianova Vera şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Cahul din 03 octombrie 2012, c o n s t a t ă La 18 noiembrie 2011 Stoianova Vera s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei oraşului Cahul privind obligarea eliberării actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, la 19 septembrie 2011 a depus cerere la Primăria or. Cahul înregistrată sub nr. 1680 cu privire la transmiterea terenului aferent casei de locuit cu mai multe apartamente privatizate, situată în or. Cahul, str. A. Mateevici 117, în proprietatea comună în diviziune a proprietarilor apartamentelor proporţional suprafeţei privatizate de fiecare, cu eliberarea titlului de proprietate. Indică că, este proprietara apartamentului nr. 14-a a casei de locuit situată pe adresa sus nominalizată şi consideră că are dreptul să obţină titlul de proprietate asupra terenului aferent proporţional suprafeţei privatizate care constituie - 69,4 m2. La 30 noiembrie 2010 prin actul de stabilire a hotarelor sectorului de teren eliberat de către Primăria or.

Cahul a fost stabilit terenul aferent casei de locuit cu suprafaţa totală de 342,95 m. Mai menţionează că, cu cerere prealabilă către Primăria or. Cahul s-a adresat la 24 octombrie 2011, iar la 01 noiembrie 2011 a primit răspunsul înregistrat sub 02/1- 19-3989 prin care Primăria or. Cahul a informat-o că solicitarea sa a fost examinată 1 de comisia funciară, unde s-a propus formarea asociaţiei de coproprietari în condominium. Din conţinutul Legii condominiului în fondul locativ nr. 913 din 30.03.2000, condominiu se formează benevol din iniţiativa proprietarilor de bunuri imobiliare, ceea ce în cazul dat este imposibil, deoarece mulţi proprietari lipsesc de la domiciliu, sunt peste hotarele ţării.

Consideră că formarea condominiului nu este obligatoriu şi primăria nu are dreptul de a impune astfel de condiţii. Susţine recurenta că, în cazul dat casa de locuit nu constituie un bloc cu multe nivele, suprafaţa terenului aferent a fost stabilită de către primărie şi fixată în actul din 30.11.2010 de stabilire a hotarelor sectorului de teren. Prin urmare, consideră că pîrîtul este obligat să transmită în proprietate comună în diviziune terenul aferent, stabilind cota parte reieşind din suprafaţa privatizată de fiecare. Apartamentul ce-i aparţine este privatizat şi suprafaţa privatizării constituie 69,4 m2, iar hotarele terenurilor aferente a apartamentelor au fost stabilite în natură tot de specialiştii Primăriei or.

Cahul. Cere reclamanta, a obliga Primăria oraşului Cahul să elibereze titlul de proprietate asupra terenului aferent apartamentului 14-a situat în or. Cahul, str.A.Mateevici 117. Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 03 octombrie 2012 cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Stoianova Vera a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 14 mai 2013 s-a respins apelul declarat de Stoianova Vera şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Cahul din 03 octombrie 2012. La 12 iulie 2013 Stoianova Vera a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea dispoziţiilor judecătoreşti şi remiterea pricinii la rejudecare în prima instanţă.

În susţinerea recursului s-a invocat că hotărîrile instanţelor de judecată sunt neîntemeiate şi ilegale deoarece nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii şi au fost aplicate şi interpretate eronat normele de drept material. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Stoianova Vera urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

2 În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Stoianova Vera este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele de judecată au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material şi procedural, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art.130 CPC, corect au ajuns la concluzia de a respinge acţiunea pe motiv că atribuirea în proprietate a terenurilor aferente caselor de locuit cu mai multe apartamente privatizate în proprietate comună în diviziune a proprietarilor apartamentelor ţine de competenţa consiliului local şi nu a Primăriei or.

Cahul. 3 Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Stoianova Vera ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Stoianova Vera se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Valentina Clevadî 4