3ra-1550/13 — Privind anularea ordinelor de încasare a numeralului şi sistarea calculelor plăţilor pentru energia termică

Instanţa de fond: Judecătoria Buiucani – O. Cojocaru Dosarul nr. 3ra-1550/13 Instanţa de apel: CA Chişinău – N. Cernat, A. Minciuna, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 06 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu, Judecătorii Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, judecînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de către Pîrcălab Maia, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a Maiei Pîrcălab împotriva Societăţii pe Acţiuni „Termocom” şi Întreprinderea Municipală pentru Gestionarea Fondului Locativ nr. 14 privind anularea ordinelor de încasare a numerarului şi sistarea calculelor plăţilor pentru energia termică, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 mai 2013, prin care s-a respins apelul declarat de către Pîrcălab Maia, c o n s t a t ă: La 20 iunie 2012 Pîrcălab Maia a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva SA „Termocom” şi Întreprinderea Municipală pentru Gestionarea Fondului Locativ nr. 14 (în continuare ÎMGFL-14) solicitînd de a anula ordinile de încasare a numerarului pentru perioada octombrie 2011- martie 2012, cu plăţile calculate în sumă de 921,26 lei, de a obliga pîrîţii de a sista în continuare calcularea plăţilor pentru energia termică şi expedierea ordinelor de încasare a numerarului şi de a înlătura 4 ţevi a sistemului de încălzire centralizat,

care trec prin apartamentul ei sau dacă nu este posibil de încasat de la pîrîţi în folosul său lunar plata pentru incomoditatea provocată în mărime de 10 % din costul energiei termice calculate pentru 1 m2 al apartamentului. În motivarea acţiunii, Pîrcălab Maia a invocat că, este proprietara apartamentului nr. 12 din str. Calea Ieşilor 61/6 mun. Chişinău în baza contractului de vînzare- cumpărare din 22 august 2000, care iniţial era încălzit de la sistemul centralizat de energie termică furnizat de către SA „Termocom”, ca în anul 2003 să fie debranşat de la acest sistem şi instalat sistemul autonom de încălzire termică.

Pîrcălab Maia a menţionat că, în perioada anului 2003 pînă în luna septembrie 2011 la adresa sa parveneau ordine de încasare a numerarului pentru energia termică cu suma spre achitare de 0 lei, începînd cu luna octombrie 2011 SA „Termocom” a început să pretindă la piaţă în mărimea stabilită de Hotărîrea Guvernului nr. 707 din 20 septembrie 2011 cu privire la unele măsuri de eficientizare a funcţionării sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică, în mărime procentuală din costul energiei termice calculate pentru consumatorii conectaţi la sistemul de încălzire centralizată.

Consideră Pîrcălab Maia că, SA „Termocom” şi ÎMGFL-14 neîntemeiat eliberează ordinile de încasare pentru energia termică furnizată, dat fiind că nu are careva contracte privind furnizarea agentului termic cu furnizorul sau prestatorul de servicii, neavînd calitatea de consumator, iar în asemenea circumstanţe nu este subiect al Regulamentului nr. 191 din 19 februarie 2002. În cadrul examinării cererii de chemare în judecată, Pîrcălab Maia a concretizat cerinţele solicitînd doar de a anula ordinile de încasare a numerarului pentru perioada octombrie 2011- martie 2012, cu plăţile calculate în sumă de 921,26 lei, de a obliga pîrîţii de a sista în continuare calcularea plăţilor pentru energia termică şi expedierea ordinelor de încasare a numerarului.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani din 11 decembrie 2012, a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca nefondată. Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 23 mai 2013, a respins apelul declarat de către Pîrcălab Maia, a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani din 11 decembrie 2012. La 01 august 2013, Pîrcălab Maia a înaintat cerere de recurs, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 mai 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani din 11 decembrie 2012, cu adoptarea unei decizei prin care să fie admisă integral acţiunea. Drept temei ale recursului înaintat, Pîrcălab Maia a invocat că, atît hotărîrea instanţei de fond cît şi decizia instanţa de apel sînt neîntemeiate şi pasibile de a fi casate.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că, Curtea de Apel Chişinău a pronunţat decizia la 23 mai 2013 şi a fost expediată participanţilor la proces la 29 mai 2013. Cererea de recurs a fost depusă la 01 august 2013, luînd în consideraţie că nu s-a confirmat recepţionarea deciziei, motiv pentru care cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Verificînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de Pîrcălab Maia nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Potrivit prevederilor art. 432 CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. 2 În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, Pîrcălab Maia, nu a făcut referire la nici o normă de drept material sau procedural care ar fi fost încălcată sau aplicată eronat de către instanţele de judecată la examinarea cauzei, argumentele recurentului limitîndu-se la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei în special a admisibilităţii probelor prezentate de părţile şi participanţii la proces.

Călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC al RM şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de Pîrcălab Maia împotriva deciziei instanţei de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC al RM. Potrivit celor expuse, în temeiul art. 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE : Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Pîrcălab Maia, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 mai 2013, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a Maiei Pîrcălab împotriva Societăţii pe Acţiuni „Termocom” şi Întreprinderea Municipală pentru Gestionarea Fondului Locativ nr. 14 privind anularea ordinelor de încasare a numerarului şi sistarea calculelor plăţilor pentru energia termică.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte Iulia Sîrcu Judecător Vera Macinskaia Judecător Ion Vîlcov 3