2ra-2983/14 — Excluderea din rîndul membrilor CCL nr. 223 și încasarea cheltuielilor de judecată

Prima instanţă, Jud. Centru mun. Chişinău: jud. V. Efros dosarul nr. 2ra-2983/14 Instanţa de apel, Curtea de Apel Chişinău: jud. L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun ÎNCHEIERE 05 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecător: Ala Cobăneanu Judecători: Dumitru Mardari Vera Macinskaia examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 223, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Denisova împotriva lui Gheorghelaş Oleg şi intervenientului accesoriu Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 223 cu privire la excluderea din rîndul membrilor CCL nr. 223 şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 223 şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 01 noiembrie 2013, c o n s t a t ă La 12 decembrie 2011, Denisova Valentina a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Gheorghelaş Oleg şi intervenientului accesoriu Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 223 cu privire la excluderea din rîndul membrilor CCL nr. 223 şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii civile reclamanta Denisova Valentina a indicat că la 02 august 2005, a fost înregistrată Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 223, fapt ce se confirmă prin copia Statutului CCL nr. 223 şi a deciziei Camerei de Înregistrare de Stat nr. 1005600035628 din 02 august 2005. Menţionează reclamanta că la 19 februarie 2006, prin procesul-verbal al adunării generale a membrilor CCL nr. 223, a fost stabilită o mărime unică a plăţilor pentru organizarea cooperativei în sumă de 1000 lei.

La 23 martie 2006, prin procesul-verbal al Consiliului de conducere al CCL nr. 223, a fost stabilită mărimea cotizaţiilor lunare pentru fiecare membru la organizarea şi întreţinerea CCL nr. 223 în mărime de 130 lei, începînd de la 19 februarie 2006. Iar, conform procesului-verbal al adunării Consiliului CCL nr. 223 din 15 mai 2007, mărimea cotizaţiilor lunare pentru fiecare membru la organizarea şi întreţinerea CCL nr. 223 a fost majorată pînă la 150 lei, începînd de la 16 mai 2007. Invocă reclamanta că Cooperativa prin hotărîrile sale a stabilit obligaţia tuturor membrilor săi de a vărsa plăţile corespunzătoare pentru organizarea şi întreţinerea activităţii Cooperativei, pentru neîndeplinirea cărora potrivit alin. 21 din pct. 3.1 din Statutul CCL nr. 223, pot fi aplicate penalităţi şi sancţiuni stabilite de către organele de conducere, inclusiv, şi pînă la excluderea din Cooperativă.

1 Declară Denisova Valentina că printre membrii CCL nr. 223, care nu au achitat şi nu achită cotizaţiile lunare pentru organizarea şi întreţinerea Cooperativei, figurează şi pîrîtul Gheorghelaş Oleg. Indică reclamanta că atît prin scrisoarea din 25 noiembrie 2010, cît şi cea din 10 octombrie 2011, pîrîtul Gheorghelaş Oleg a fost somat să achite restanţele de plată a cotizaţiilor lunare în mărime de 9 900 lei pentru perioada pînă la 16 octombrie 2010. Însă, pînă în prezent pîrîtul nu şi-a onorat obligaţiunile sale prin achitarea cotizaţiilor datorate. Invocă Denisova Valentina că datoria lui Gheorghelaş Oleg, pentru neplata cotizaţiilor lunare, o constituie în sumă de 11 850 lei, pentru perioada 19 februarie 2006 – 16 noiembrie 2011. Astfel, declară reclamanta că Gheorghelaş Oleg prin acţiunile sale nu respectă şi încalcă atît prevederile Statutare, cît şi legislaţia în vigoare.

De asemenea, menţionează reclamanta că un alt temei de excludere a lui Gheorghelaş Oleg din rîndurile membrilor CCL nr. 223 este acel fapt că acesta activează contrar intereselor celorlalţi membri sau ale cooperativei (pct. 4.9 lit. e) din Statut), şi anume, prin organizarea adunărilor generale cu scopul de a schimba administraţia CCL nr. 223. Cere Denisova Valentina să fie exclus Gheorghelaş Oleg din rîndurile membrilor CCL nr. 223. Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 25 mai 2012, cererea de chemare în judecată a fost scoasă de pe rol în temeiul art. 267 lit. a) şi lit. c) CPC, şi anume, nu a fost respectată procedura de soluţionare prealabilă a pricinii şi cererea a fost depusă de o persoană neîmputernicită.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 august 2012, a fost admis recursul declarat de Denisova Valentina, casată încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 25 mai 2012 şi remisă cauza spre rejudecare la Judecătoria Centru mun. Chişinău, în alt complet de judecători. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 01 noiembrie 2013, acţiunea civilă a fost integral respinsă. A fost încasat din contul Valentinei Denisova în beneficiul lui Gheorghelaş Oleg cheltuielile de judecată în mărime de 1800 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2014, a fost respins apelul declarat de Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 223 şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 01 noiembrie 2013. La 11 august 2014, Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 223 a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea atît a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2014, cît şi a hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 01 noiembrie 2013 cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea civilă să fie integral admisă. În motivarea recursului Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 223 a invocat că nu este de acord atît cu decizia instanţei de apel, cît şi hotărîrea primei instanţe, deoarece instanţele anterioare de judecată nu au elucidat pe deplin toate circumstanţele pricinii, concluziile acestora vin în contradicţie cu circumstanţele pricinii, fapt ce a adus la aplicarea eronată a normelor de drept material.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) şi alin. (2) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei contestate a fost expediată recurentului la 30 mai 2014, fapt ce se confirmă prin scrisoarea instanţei de apel nr. 1171 (f.d. 218). 2 Dat fiind faptul că la actele pricinii nu sunt date cînd recurentul a recepţionat copia deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2014, instanţa de recurs presupune că Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 223, s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen (f.d.

221). La 17 septembrie 2014, Iurie Spînu, acţionînd în interesele intimatului Gheorghelaş Oleg, a depus o referinţă prin care a cerut respingerea recursului declarat de Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 223 cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din13 mai 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 01 noiembrie 2013, pe care le consideră întemeiate şi legale (f.d. 229). Potrivit art. 431 alin. (2) CPC, asupra admisibilităţii recursului decide un complet din 3 judecători. Examinînd temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (4) şi alin. (5) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicare eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Conform art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 223 nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. 3 Mai mult decît atît, argumentele invocate în recurs constituind o reproducere a celor invocat în cererea de chemare în judecată şi cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Reieşind din prevederile art. 440 alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar şi nu temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell c. Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd recursul declarat de către Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 223, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Precum şi, prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „… art.6 §1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei deciziei prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebai şi alţii c. Franţei, Comisiei Europene a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995 nr. 26561/1995). Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 223, ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440, art. art. 269-270 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 223, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecător Ala Cobăneanu Judecători Dumitru Mardari Vera Macinskaia 4