2ra-2658/14 — Restabilirea în funcţie ş.a.

prima instanţă:S. Dimitriu dosarul nr.2ra-2658/14 instanţa de apel: M.Ciugureanu B.Bîrca, S.Arnăut ÎNCHEIERE 30 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Conţevici Oleg, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Conţevici Oleg împotriva SRL „Miadora-Com” privind restabilirea în funcţie, încasarea salariului restant, repararea prejudiciului material şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2014 c o n s t a t ă La data de 06 iunie 2013 Conţevici Oleg a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Miadora-Com” şi a solicitat restabilirea în funcţia de electrician la SRL „Miadora-Com”, încasarea salariului pentru perioada 13 martie 2013 pînă la data restabilirii sale în funcţie, reeşind din salariul lunar 5000 de lei şi încasarea cheltuielilor legate de asistenţă juridică în sumă de 3000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 18 noiembrie 2013 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2014 s-a respins apelul declarat de Conţevici Oleg şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. 1 La data de 30 iunie 2014 Conţevici Oleg a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu trimiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. În motivarea recursului a invocat, că instanţele de judecată arbitrar au apreciat probele anexate la materialele pricinii şi eronat au aplicat normele de drept material şi procedural. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: 2 a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs, că instanţele de judecată arbitrar au apreciat probele anexate la materialele pricinii şi eronat au aplicat normele de drept material şi procedural şi nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal.

Circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. Prima instanţă, dar şi instanţa de apel cu certitudine au constatat, că de la data de 11 aprilie 2013 pînă la data de 12 aprilie 2013 recurentul nemotivat nu s-a prezentat la serviciu şi prin urmare ordinul privind concedierea recurentului emis de intimat este legal şi întemeiat, or acesta reflectă situaţia de fapt creată în sediul întreprinderii. Cererea de demisie depusă de recurent nu şi-a produs efectele, deoarece recurentul nu s-a conformat prevederilor legale şi anume art.85 alin.(1) din Codul muncii, care expres stipulează, că salariatul are dreptul la demisie – desfacere a contractului individual de muncă, cu excepţia prevederii alin.(41), din proprie iniţiativă, anunţînd despre aceasta angajatorul, prin cerere scrisă, cu 14 zile calendaristice înainte.

Curgerea termenului menţionat începe în ziua imediat următoare zilei în care a fost înregistrată cererea. Pe motiv, că recurentul nu s-a prezentat la serviciu şi nu se încadrează în temeiurile de demisie imediată, prevăzute la art.85 alin.(2) din Codul muncii, iar angajatorul a rămas fără electrician a dus la situaţia de a-l concedia pe recurent nu din proprie iniţiativă, ci în temeiul art. 86 alin.(1) lit.h) Codul muncii. Astfel, instanţa de recurs notează, că recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, 3 iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Conţevici Oleg ca inadmisibil. În conformitate cu art.432, art.433, art.440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Conţevici Oleg se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 4