2ra-3143/14 — Restituirea posesiei

dosarul nr.2ra-3143/14 prima instanţă: L. Brînza instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 30 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Fraţman Aurelia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Fraţman Aurelia către Grajdean Oleg, intervenient accesoriu Primăria mun. Chişinău, cu privire la restituirea posesiei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Fraţman Aurelia şi menţinută hotărârea judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 18 decembrie 2013, de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă: La 21 ianuarie 2013, reclamanta Fraţman Aurelia, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Grajdean Oleg cu privire la obligarea acestuia de a restitui şura situată pe str. Mateevici nr. 30 lit. 1 nr. 40, pe planul de amplasament al construcţiilor întocmit de OCT mun. Chişinău pe care l-a ocupat ilegal şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, la data de 09 august 2006 a cumpărat apartamentul nr. 5 de pe str. Mateevici nr. 30 mun. Chişinău. Odată cu procurarea apartamentului a menţionat că a intrat în posesia şurei lit. 1 nr. 04 pe planul de amplasament al construcţiilor întocmit de OCT mun.

Chişinău. Menţionează că apartamentul nr. 5 de pe str. Mateevici nr. 30 se încălzeşte cu lemne şi cărbuni şi şura dată o folosea pentru a depozita lemne şi cărbuni, materiale de construcţie, etc. Precizează reclamanta că, în luna august a anului trecut, revenind de peste hotare, a găsit uşa spartă, lacătul schimbat iar bunurile depozitate lipseau. Indică reclamanta că, a aflat de la vecini că persoana care a ocupat şura ilegal este pârâtul, Grajdean Oleg şi a adresat o plângere comisariatului de poliţie al sect. Centru, la care nu a primit încă răspuns. Faptul posesiunii şurii în litigiu din anul 2006 se demonstrează prin confirmarea scrisă de către ÎMGFL nr. 8. Astfel, reclamanta Fraţman Aurelia a solicitat obligarea pârâtului, Grajdean Oleg să-i restituie şura situată pe str. Mateevici nr. 30 lit. 1 nr. 04, pe care a ocupat-o ilegal.

Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 04 iulie 2013 a fost admis demersul reprezentantului reclamantei Fraţman Aurelia, avocatul Ion Balan şi a fost atras în calitate de intervenient accesoriu de partea reclamantei Primăria mun. Chişinău în procesul în cauză. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 18 decembrie 2013 s-a respins ca fiind neîntemeiată de chemare în judecată înaintată de către Fraţman Aurelia către Grajdean Oleg, intervenient accesoriu Primăria mun. Chişinău, cu privire la restituirea posesiei. La 20 decembrie 2013, cu respectarea termenului legal de atac prevăzut la art. 362 CPC, Fraţman Aurelia, reprezentată de avocatul Ion Balan a declarat apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărârii instanţei de fond şi emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie admisă cererea de chemare în judecată depusă de Fraţman Aurelia către Grajdean Oleg, intervenient accesoriu Primăria mun.

Chişinău privind restituirea posesiei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2014, a fost respins apelul declarat de către Fraţman Aurelia reprezentată de avocatul Ion Balan şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 18 decembrie 2013, de respingere a acţiunii. La 21 august 2014, Fraţman Aurelia a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2014 solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2014, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat recurenta că consideră decizia instanţei de apel emisă cu interpretarea eronată a normei de drept. În special, indică recurenta că, potrivit art. 876 din Codul Civil RM contractul de locaţiune a unui bun imobil pe un termen ce depăşeşte 3 ani trebuie înscris în registrul bunurilor imobile.

Nerespectarea acestei reguli are ca efect inopozabilitatea contractului faţa de terţ. Mai susţine recurenta ca eronate concluziile instanţei de apel de a considera întemeiată concluzia primei instanţe potrivit căreia faptul posesiunii de către Fraţman Aurelia în perioada pretinsă, a şurei lit. 1-04 din str. Mateevici nr. 30 mun. Chişinău, în şedinţa de judecată nu şi-au găsit confirmarea. Precizează recurenta că, instanţa de apel nu a indicat pe ce probe şi-a întemeiat concluziile respective. Examinând cererea de recurs declarată de Fraţman Aurelia, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărîri instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel, s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Fraţman Aurelia ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Fraţman Aurelia se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă