2ra-1819/14 — Recuperarea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: D. Dulgieru dosarul nr. 2ra-1819/14 instanţa de apel: M. Ciugureanu, S. Arnăut, B. Bîrca DECIZIE 17 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Ion Druţă Oleg Sternioală Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Olșanschi Alexandru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Olșanschi Alexandru împotriva Primăriei mun. Chișinău și Pretura sectorului Buiucani mun. Chișinău cu privire la repararea prejudiciului material și moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Olșanschi Alexandru şi menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 01 noiembrie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, c o n s t a t ă : La 21 februarie 2011, Alexandru Olșanschi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Pretura sectorului Buiucani mun. Chișinău cu privire la repararea prejudiciului material și moral. În motivarea acţiunii a indicat, că începînd cu 01 ianuarie 2002, dânsul este proprietarul apartamentului nr.16 din str. Ştefan Neaga 5, mun. Chişinău, care face parte dintr-un bloc cu un singur etaj dar cu mai multe apartamente şi o curte comună, iar până la 01 februarie 2002, apartamentul a aparţinut Svetlanei Dronenco, care în anul 1984 a construit o anexă, fără a avea autorizaţia de construcţie necesară.

Susține că pentru a se încadra în limitele legislației existente, Dronenco Svetlana s-a adresat Preturii sectorului Buiucani, mun. Chişinău, care la 02 iulie 2001 a întocmit procesul-verbal de recepţie finală nr. 315 A şi a eliberat autorizaţia de funcţionare nr. 315 A pentru anexa construită ilegal. Menționează că după legalizarea anexei, Dronenco Svetlana a hotărît să înstrăineze apartamentul nr.16 din str. Ştefan Neaga 5, mun. Chişinău, iar dânsul fiind convins că bunul nu este viciat a decis să-l cumpere, devenind astfel cumpărător de bună-credință. Invocă că legalitatea procesului-verbal şi a autorizaţiei de funcţionare a fost contestată de către Zop Gheorghe, care este proprietarul unei gospodării învecinate cu curtea comună din str. Ştefan Neaga 5, mun.

Chișinău şi nemijlocit cu apartamentul nr.16. 1 Ca urmare, prin hotărîra Curții de Apel Chișinău nr. 3-664/07 din 28 aprilie 2007, menținută prin hotărîrea Curții Supreme de Justiție din 26 decembrie 2007, a fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de către Zop Gheorghe împotriva Primăriei municipiului Chişinău, Preturii sectorului Buiucani, intervenienţi accesorii Olşanschi Alexandru şi Dronenco Svetlana cu privire la contestarea actului administrativ, fiind anulat contractul de vînzare-cumpărare din 01 februarie 2002 încheiat între Olşanschi Alexandru şi Dronenco Svetlana în partea înstrăinării anexei lit. „B4” la apartamentul nr. 16 din str. Ştefan Neaga 5, mun. Chişinău construită neautorizat pe terenul ce aparţine lui Zop Gheorghe și anulat procesul-verbal de recepţie finală nr. 315 din 02 iulie 2001 şi autorizaţia de funcţionare nr.315 „a” emise de Pretura sectorului Buiucani, mun.

Chişinău în cartea anexei „B4” aferentă apartamentului nr.16 din str. Ştefan Neaga 5, temeiul anulării procesului-verbal şi autorizaţiei de funcţionare constituindu-l emiterea acestora contrar prevederilor legale. Afirmă că prin hotărîrile menţionate s-a constatat vina pârâtului, însă au fost prejudiciate drepturile şi interesele sale, și consideră că chiar dacă nu a contestat legalitatea procesului-verbal de recepție finală nr. 315 A și a Autorizației de Funcționare nr. 315 A din 02 iulie 2001, este în drept să pretindă de la pîrît repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat. Indică că vinovăția pîrîtului reiese din faptul că această la momentul legalizării Anexei „B4” nu a verificat dacă această anexă este construită pe terenul ce aparține curții comune din str. Ștefan Neaga 5, mun.

Chișinău, pentru a stabili cu certitudine acest fapt. Relevă că deși, hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 28 aprilie 2007 a devenit executorie încă la data de 26 decembrie 2007, executarea efectivă a acesteia a avut loc doar la data de 05 noiembrie 2010, iar ca rezultat i-a fost demolată 1/3 din locuinţă, în plină iarnă, având 2 copii minori de 6 ani şi respectiv de 1 an.

Astfel, prejudiciul material generat de anularea procesului-verbal şi al autorizaţiei de construcţie emise de către pârât, îl estimează la suma de 30 000 de euro şi 47 783 lei şi 28 de bani lei, dintre care, suma de 25 000 euro reprezintă valoarea cu care s-a diminuat proprietatea sa, iar suma de 47 783 lei şi 28 de bani lei constituie cheltuielile pe care acesta trebuie să le suporte în legătură cu executarea hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 28 aprilie 2007. Totodată, pe lângă prejudiciul material suportat, susţine că dânsul a suferit un grav prejudiciu moral iar unicul remediu, capabil să diminueze cel puţin parţial suferinţele suportate de el și familia sa este acordarea unei despăgubiri pentru repararea prejudiciului moral în mărime de 150 000 lei.

Menţionează că pentru soluționarea amiabilă a conflictului, la 24 decembrie 2010 s-a adresat către pârât cu cerere prealabilă, însă, prin răspunsul nr. 0-759/2/2010 din 20 ianuarie 2011 cererea a fost respinsă. Solicită încasarea din contul Preturii sectorului Buiucani mun. Chișinău despăgubirea materială cauzat în urma demolării anexei „B4” în rezultatul constatării ilegalității procesului-verbal de recepție finală nr. 315 A din 02 iulie 2001 și a autorizației de funcționare nr. 315 A din 02 iulie 2001 în mărime de 30000 euro, repararea prejudiciului material cauzat prin impunerea de a suporta cheltuieli de executare a hotărîrii din 28 aprilie 2007 în mărime de 47783,28 lei și a despăgubirii morale în mărime de 150000 lei.

Prin încheierea protocolară din 02 iunie 2011, a fost atras în proces în calitate de copîrît Consiliul mun. Chișinău (f.d. 70). 2 Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 29 noiembrie 2011 acţiunea a fost admisă parțial şi încasat în mod solidar din contul Primăriei mun. Chișinău și Preturii sectorului Buiucani mun. Chișinău despăgubirea pentru repararea prejudiciului material cauzat în urma demolării anexei „B4” în rezultatul constatării ilegalității procesului-verbal de recepție finală nr. 315 A din 02 iulie 2001 și a autorizației de funcționare nr. 315 A din 02 iulie 2001 în mărime 206211 lei, despăgubirea pentru repararea prejudiciului material cauzat prin executarea hotărîrii din 28 aprilie 2007 în mărime de 47783,28 lei și prejudiciul moral în mărime de 100000 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 04 octombrie 2013, au fost admise apelurile declarate de către Primăria mun. Chișinău și Pretura sectorului Buiucani mun. Chișinău, casată integral hotărîrea primei instanțe și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost respinsă integral ca neîntemeiată. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 20 martie 2013, a fost admis recursul declarat de către Olşanschi Alexandru, reprezentat de către Ștefan Burlaca, casată decizia instanței de apel și restituită pricina spre rejudecare în instanța de apel. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 mai 2013, au fost admise apelurile declarate de către Pretura sectorului Buiucani și Primăria mun. Chișinău, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 29 noiembrie 2011 și restituită pricina aspre rejudecare în prima instanță. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 01 noiembrie 2013, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2014, a fost respins apelul declarat de către Olșanschi Alexandru și menținută hotărârea primei instanțe. La 10 aprilie 2014, Olșanschi Alexandru a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii integral.

În motivarea recursului a invocat că instanțele judecătorești au aplicat tendențios prevederile art. 123 alin. (2) CPC, nu au tratat obiectiv constatările din hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 28 aprilie 2007 și au lăsat fără apreciere argumentele din hotărîrea menționată, care reprezintă argumente decisive în confirmarea rolului și vinovăției intimaților față de emiterea unor acte administrative ilegale de care depinde legalitatea și temeinicia cerințelor înaintate. Astfel, menționează că instanța de apel în decizia emisă nu s-a expus asupra argumentelor cu referire la omisiunea instanței de apel de a se supune constatărilor făcute în hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 28 aprilie 2007, iar în consecință atît prima instanță cît și instanța de apel au încălcat prevederile art. 123 alin. (2) CPC.

Mai susține recurentul că decizia instanței de apel nu conține motivele care determină respingerea cererii de apel, ceea ce contravine prevederilor art. 390 alin. (2) CPC, iar ca urmare încălcările admise de instanța de apel sunt în contradicție cu legislația națională și internațională. Totodată, afirmă recurentul că instanțele judecătorești nu au aplicat legea care urma să fie aplicată și au ignorat prevederile pct. pct. 14-15 al Regulamentului privind autorizarea funcționării și schimbării destinației construcțiilor și amenajărilor aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 306 din 30 martie 2002 care confirmă legătura cauzală dintre el și intimați realizată prin intermediul procesului-verbal de recepție finală nr. 315 A din 02 iulie 2001 și autorizației de funcționare nr. 315 A din 02 iulie 2001, deoarece 3 valabilitatea acestor acte administrative a fost prelungită chiar și după schimbarea proprietarului.

Consideră recurentul că prima instanță neîntemeiat a ignorat prevederile art. art. 1404 alin. (1) Cod civil, deoarece prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 28 aprilie 2007 a fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de către Zop Gheorghe către Primăria municipiului Chişinău, Pretura sectorului Buiucani, intervenienți accesorii Olşanschi Alexandru și Dronenco Svetlana, anulat contractului din 01 februarie 2002, încheiat între Olşanschi Alexandru şi Dronenco Svetlana în partea înstrăinării anexei lit. „B4” la apartamentul nr. 16 din str. Ştefan Neaga 5, mun. Chișinău construită neautorizat pe terenul ce aparţine lui Zop Gheorghe, anulat procesul - verbal de recepţie finală nr. „315a” din 02 iulie 2001 şi a autorizaţiei de funcţionare nr. „315a”, emisă de pretura sectorului Buiucani, Primăria municipiului Chişinău, în partea anexei „B4”, aferentă apartamentului nr. 16 din str. Ştefan neaga 5, mun.

Chișinău, din motiv că au fost emise contrar prevederilor legale. Mai susține recurentul că drept consecinţă al anulării procesului-verbal şi al autorizaţiei de funcţionare, instanţa a dispus anularea contractului de vânzare- cumpărare din 01 februarie 2002 a apartamentului nr. 16 din str. Ştefan Neaga 5, mun. Chișinău încheiat între Olşanschi Alexandru şi Dronenco Svetlana în partea înstrăinării anexei „B4” cu obligarea acestora să demoleze anexa „B4” la apartamentul nr. 16 din str. Ştefan Neaga 5, mun. Chișinău, construită neautorizat pe terenul lui Zop Gheorghe. Insistă recurentul că deoarece a avut în cauza sus-menţionată calitatea de intervenient, iar prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 28 aprilie 2007 s-a constatat vinovăţia intimaţilor, el a fost obligat să suporte consecinţele ilegalităţilor comise de către intimaţi.

Menționează că vinovăţia intimaţilor reiese din faptul că la momentul legalizării Anexei „B4”, aceștia nu au verificat dacă anexa respectivă a fost construită cu certitudine pe terenul ce aparţine curţii comune din strada Ştefan Neaga 5, mun. Chișinău, deoarece în cazul în care ar fi efectuat măsurările necesare ar fi stabilit incontestabil acest fapt. Astfel, având în vedere faptul că prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 28 aprilie 2007, s-a constatat că actele administrative emise de către intimaţi sunt ilegale, este evident faptul că şi vinovăţia pentru ilegalitatea lor aparţine exclusiv intimaţilor, or, în cazul în care intimaţii refuzau să autorizeze Anexa „B4” fostul proprietar Svetlana Dronenco nu ar fi avut posibilitatea să o înstrăineze, fiind nevoită şi chiar obligată să o demoleze, iar pe cale de consecinţă el nu ar fi procurat un imobil litigios.

Afirmă că prejudiciul ce i-a fost cauzat este demonstrat și nu este pus la îndoială de către intimați, iar legătura cauzală dintre anularea actelor administrative şi prejudiciul cauzat este una certă. În context cu referire la prevederile art. 1404 alin.(1) Cod Civil, insistă recurentul că sunt întrunite toate cerinţele pentru angajarea răspunderii intimaţilor în condiţiile normei citate și anume act administrativ ilegal - procesul-verbal de recepţie finală nr. „315a” din 02 iulie 2001 și autorizaţia de funcţionare nr. „315a” din 02 iulie 2001, autoritate publică responsabilă pentru emiterea actului administrativ ilegal – intimaţii și prejudiciu material cauzat ca urmare a demolării anexei „B4” în mărime de 47783 lei şi 28 de bani și prejudiciul moral cauzat ca urmare a executării hotărîrii din 28 aprilie 2007 în mărime de 150 000 lei.

Totodată susține recurentul că instanţa de fond şi cea de apel au greşit atunci când nu au aplicat dispoziţiile Hotărîrii Guvernului nr. 306 din 30 martie 2000 cu privire la 4 Regulamentului privind autorizarea funcţionării şi schimbării destinaţiei construcţiilor şi amenajărilor în coraborare cu prevederile art. 1404 alin. (1) Cod civil, adoptând astfel o hotărâre ilegală, respectiv decizie ilegală, ce urmează a fi casate. În conformitate cu art. 434 alin.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că decizia instanţei de apel din 22 ianuarie 2014, a fost expediată în adresa recurentului la 07 februarie 2014, fapt ce se atestă prin scrisoarea de însoţire, însă date care ar confirma şi recepţionarea acesteia la materialele cauzei lipsesc.

Astfel, instanța de recurs constată că recurentul Olşanschi Alexandru s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 10 aprilie 2014 în termen. Studiind materiale dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea deciziei instanței de apel și hotărârii prime instanțe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, instanța după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe. Înaintând acțiunea în judecată împotriva Primăriei mun. Chișinău și Pretura sectorului Buiucani mun.

Chișinău, Olşanschi Alexandru a solicitat încasarea din contul Primăriei mun. Chișinău și Preturii sectorului Buiucani mun. Chișinău a despăgubirii materiale cauzate în urma demolării anexei „B4” în rezultatul constatării ilegalității procesului-verbal de recepție finală nr. 315 A din 02 iulie 2001 și a autorizației de funcționare nr. 315 A din 02 iulie 2001 în mărime 30000 euro, a despăgubirii materiale cauzate prin executarea hotărârii din 28 aprilie 2007 în mărime de 47783,28 lei și a prejudiciului moral în mărime de 150000 lei. Fiind investită cu judecarea apelului în cauză dată, instanţa de apel, reieşind din temeiurile şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale, stabilind circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii şi având la bază cumulul de probe prezentate de părţi, corect a ajuns la concluzia legalităţii hotărârii primei instanţe, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

În susținerea soluției date instanța de recurs reține materialul probator din care rezultă că prin procesul-verbal de recepție finală din 315 a emis de către Primăria mun. Chișinău la 02 iunie 2011, s-a constat că beneficiarul Svetlana Dronenco a construit la apartamentul nr. 16, situat în mun. Chișinău, str. Ștefan Neaga, 5, anexa lit.” B4” și alte construcții. Prin autorizația de funcționare nr. 315 a din 02 iunie 2001, Pretura Buiucani mun. Chișinău a autorizat funcționarea anexei „B4” la apartamentul nr. 16, situat în mun. Chișinău, str. Ștefan Neaga, 5. Tot actele cauzei denotă că prin contractul de vânzare-cumpărare din 01 februarie 2002 Olşanschi Alexandru a cumpărat de la Dobrogence Svetlana apartamentul nr.16, situat în mun.

Chișinău, str. Ștefan Neaga, 5. Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 28 aprilie 207, au fost anulate procesul-verbal de recepție finală nr. 315 A din 02 iunie 2001 și autorizația de funcționare din 02 iunie 2001, emise de Pretura sectorului Buiucani, mun. Chișinău şi Primăria mun. Chișinău, în partea anexei B4, aferentă apartamentului 16, situat în mun.

Chișinău, str. Ștefan Neaga, 5. 5 Prin aceiaşi hotărîre a fost anulat și contractul de vânzare-cumpărare din 01 februarie 2002 a apartamentului menționat, în partea înstrăinării anexei B4, încheiat între Olşanschi Alexandru şi Dronenco Svetlana, ultimii fiind obligați să demoleze anexa B4, construită neautorizat pe terenul lui Zop Gheorghe, soluţia în sensul enunţat fiind menţinută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 26 decembrie 2007. Este cert şi faptul că la 28 aprilie 2010 titlu executoriu eliberat în temeiul hotărârii Curții de Apel Chișinău din 28 aprilie 2007 a fost executat, fapt confirmat prin procesul- verbal de demolare din 05 noiembrie 2010. Potrivit prevederilor art. 1 alin.(2) din Legea contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept de al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței în contencios administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri se poate adresa instanței de contencios administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru a obține anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce a fost încasată.

Raportând la caz dispozițiile citate se constată că Olşanschi Alexandru nu a fost vătămat într-un careva drept al său, recunoscut de lege, de către autoritățile publice prin actele administrative emise pe numele Svetlanei Dronenco, contestate de Zop Gheorghe și care ulterior au fost anulate. Or, actele cauzei atestă cu certitudine că Olşanschi Alexandru a dobândit dreptul de proprietate asupra anexei „B4” la apartamentul 16, situat în un Chișinău, str. Ștefan Neaga 5, în baza contractului de vânzare-cumpărare din 01 februarie 2012, încheiat cu Dronenco Svetlana, acesta fiind construită neautorizat de către Dronenco Svetlana pe terenul proprietate privată a lui Zop Gheorghe.

Respectiv, prevederile art. 1404 alin.(1) Cod civil nu sunt aplicabile speței, deoarece în sensul normei citate, prejudiciul cauzat printr-un act administrativ ilegal sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri de către o autoritate publică sau de către o persoană cu funcție de răspundere din cadrul ei se repară integral de autoritatea publică persoanei căreia i-a fost cauzat nemijlocit. Pe cînd la caz, după cum a fost menţionat, drepturile şi interesele lui Olşanschi Alexandru nu au fost prejudiciate de către autoritățile administrației publice locale prin actele emise pe numele Svetlanei Dronenco în partea anexei „B4”, aferentă apartamentului 16, situată în mun.

Chișinău str. Ştefan Nega 5, ci prin acțiunile ultimei, care a înstrăinat acest imobil împreună cu anexa „B4”, contractul care în partea dată a fost anulat prin hotărârea Curții de Apel din 28 aprilie 2007, iar Olşanschi Alexandru şi Dronenco Svetlana, fiind obligați să demoleze anexa B4, construită neautorizat pe terenul vare aparţine Zop Gheorghe. Totodată în speţă prezintă relevanţă și dispozițiile art.50 Cod civil (în redacția 1964), care sunt aplicabile speței, şi care invocă că în cazul unei convenții nule fiecare parte este obligată să restituie ceilalți părți tot ce a primit în baza convenției, iar când nu este posibil de a restitui în natură cele primite urmează să plătească valoarea lor în bani, dacă legea nu prevede alte nulități a convenției.

Cu referire la norma enunţată instanţa de recurs constată că instanţele judecătoreşti, examinând pricina just au concluzionat că Olşanschi Alexandru urmează să solicite repararea prejudiciului în mărimea pretinsă de la Dronenco Svetlana în baza actului juridic declarat nul şi nici de cum de la Primăria mun. Chişinău şi Pretura sectorului Buiucani, mun. Chişinău, or, anularea contractului de vînzare-cumpărare din 6 01 februarie 2002, în partea înstrăinării anexei „B4”, încheiat între Olşanschi Alexandru şi Dronenco Svetlana, are ca efect readucerea părţilor la poziţia iniţială.

Iar după cum instituie art. 123 alin. (2) CPC, faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sunt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane. Sunt lipsite de sens şi apreciate critic de instanţa de recurs susţinerile recurentului cu privire la faptul că deşi, instanţele judecătoreşti au reţinut în susţinerea concluziilor sale constatările din hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 28 aprilie 2007, însă nu au reţinut şi alte constatări din aceiaşi hotărîre, care confirmă rolul intimaţilor şi vinovăţia acestora în ceia ce priveşte emiterea unor acte administrative ilegale şi de aprecierea cărora depinde legalitatea şi temeinicia soluţiei judecătoreşti.

Aceasta deoarece instanţele judecătoreşti ierarhic inferioare în prezenta speţă, având în susţinere prevederile art. 123 alin. (2) CPC, a reţinut doar faptele deja stabilite prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 28 aprilie 2007, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 decembrie 2007. Or, chiar prin decizia irevocabilă a Curţii de Apel Chişinău din 28 aprilie 2007, este stabilit că înregistrarea dreptului de proprietate asupra anexei „B4” la apartamentul nr. 16 din str. Ştefan Neaga 5, mun. Chişinău a fost efectuată în temeiul unor documente nule, prin inducerea în eroare a reprezentanților Primăriei despre apartenența dreptului de proprietate asupra terenului, respectiv, Dronenco Svetlana nu putea înstrăina unei alte persoane imobilul construit ilegal și aflat pe terenul unui alt proprietar.

În acestea condiţii, se reţine drept corectă şi menţiunea instanţelor judecătoreşti cu referire la faptul că la caz nu s-au constatat temeiuri legale de a încasa în mod solidar de la Primăria mun. Chișinău şi de la Pretura sectorului Buiucani mun. Chișinău a prejudiciului material în sumă de 206211 lei, cauzat în urma demolării anexei B4 și a prejudiciului material în mărime de 47783,27 lei, cauzat prin executarea hotărârii Curţii de apel din 28 aprilie 2007. În susţinerea concluziei enunţate, instanţa de recurs reţine şi prevederile art. 122 alin. (1) Cod civil, care indică că circumstanțele care conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de probațiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante.

Sub aspectul celor relatate şi prin prisma normelor citate, instanţa de recurs constată corectitudinea concluziilor instanţelor de judecată cu privire la netemeinicia pretenţiei lui Olşanschi Alexandru cu privire la recuperarea prejudiciului material, or reieşind din obligaţia probaţiunii, prevăzută de art. 118 CPC, ultimul nu a adus, în susţinerea cerinţelor sale, probe incontestabile care ar atesta legalitatea pretenţiilor formulate faţă de Primăria mun. Chişinău şi Pretura sectorului Buiucani, mun. Chişinău, precum nu a făcut nici dovada vinovăţiei ultimilor în cauzarea acestui prejudiciu material întru angajarea răspunderii pentru acest prejudiciu. În asemenea împrejurări, nu are relevanţă critica recurentului referitor la ilegalitatea respingerii cerinţelor cu privire la repararea prejudiciului material.

De altfel, nici întru demonstrarea dreptului pretins cu privirea la repararea prejudiciului moral, Olşanschi Alexandru, nu a prezentat probe veridice care ar fi dovedit circumstanţele invocate în susţinerea pretenţiei formulate prin prisma art. 1422 Cod civil, care reglementează atît răspunderea pentru prejudiciul cauzat de o persoană 7 prin fapte ce atentează la drepturile personal nepatrimoniale a altei persoane, cît şi reparaţia prejudiciului moral. Or, după cum corect au remarcat şi instanţele de judecată, pentru a pretinde la repararea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile Primăriei mun. Chişinău şi Preturii sectorului Buiucani, mun.

Chişinău, recurentul în cererea de chemare în judecată urma să dovedească prejudiciul moral sub aspectul existenţei, pe cînd, Olşanschi Alexandru nu a făcut dovada legăturii cauzale între anularea actelor administrative şi paguba pricinuită, respectiv, mărimea compensației solicitate în mărime de 150000 lei este nejustificată și neîntemeiată. Prin urmare, sunt apreciate critic susţinerile recurentului precum că instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele ce au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nefiind dovedite circumstanţele considerate de instanţă ca stabilite, iar concluziile instanţei expuse în hotărâre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, deoarece acestea contravin constatărilor relatate.

De asemenea, nu pot fi reţinute nici celelalte argumente invocate de recurentul Olşanschi Alexandru în cererea de recurs, deoarece se combat prin constatările suscitate, mai mult că în esenţa lor, sunt similare celor invocate în instanţa de apel şi sunt expuse asupra circumstanţelor, cărora le-a fost dată o apreciere cuvenită în cadrul judecării pricinii. În consecință, instanța de recurs conchide că decizia instanței de apel a fost adoptată în limitele competenței, reieșind din temeiul și obiectul acțiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, iar în cadrul judecării pricinii au fost create condiții obiective participanților la proces, întru realizarea drepturilor sale procedurale.

Față de cele ce preced, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge recursul și de a menține decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e : Se respinge recursul declarat de către Olşanschi Alexandru. Se menține decizia Curţii de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2014 şi menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 01 noiembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Olșanschi Alexandru împotriva Primăriei mun.

Chișinău și Pretura sectorului Buiucani mun. Chișinău cu privire la repararea prejudiciului material și moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele, judecătorul Iulia Sîrcu Iuliana Oprea Ion Druţă Oleg Sternioală Tamara Chişca-Doneva 8