3ra-1371/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-1371/14 prima instanţă: Şt. Niţă, instanţă de apel: Iu. Cimpoi, L. Bulgac, A. Minciuna ÎNCHEIERE 30 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenta: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea pe Acţiuni „Termocom” în procedura falimentului, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Societatea pe Acţiuni “ Termocom ” în procedura falimentului către Primăria mun. Chişinău, intervenient accesoriu Sîrbu Eugen cu privire la anularea actelor administrative, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 iulie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea pe Acţiuni “ Termocom” în procedura falimentului şi s-a menţinut hotărârea judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 24 aprilie 2014, de respingere a acţiunii c o n s t a t ă La 23 decembrie 2013, reclamantul S.A. “ Termocom” în procedura falimentului, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Primăria mun. Chişinău, intervenient accesoriu Sîrbu Eugen cu privire la anularea autorizaţiei de construire nr. 531 sin 05 decembrie 2007 şi a procesului verbal de recepţie finală nr. 1078-i din 04 decembrie 2008, în partea anexei – construcţii A6, edificată la ap. 4 din şos. Hînceşti, mun. Chişinău, eliberate pe numele intervenientului accesoriu Sîrbu Eugen. În motivarea acţiunii a indicat că, în urma unui control efectuat de reprezentanţii SA „Termocom” s-a constatat faptul amplasării pe reţelele termice şi în zona de protecţie a acestora, a unei construcţii-anexe pe terenul din şos.

Hînceşti 72, ap. 4, mun. Chişinău, deţinător al căreia este Sîrbu Eugen. Ulterior s-a stabilit că la baza edificării acestei construcţii a stat autorizaţia de construcţie nr. 531 din 05.12.2007, eliberată de Primăria mun. Chişinău şi 1 recepţionată prin procesul-verbal de recepţie finală nr. 1078-1 din 04 decembrie 2008. Indică reclamantul că, construcţia sus menţionată este amplasată direct pe reţelele termice ale SA „Termocom” şi în zona de protecţie a acestora, fapt care încalcă drepturile SA „Termocom” şi împiedică accesul la conductele termice, la deservirea şi reparaţia lor, blochează accesul la conductele termice subterane şi pune in pericol aprovizionarea cu agent termic a consumatorilor din sectorul Centru, mun.

Chişinău. Mai menţionează reclamantul că, în situaţia în care construcţia urma să fie edificată în zona de protecţie a reţelelor termice, administraţia publică locală, inclusiv beneficiarul de construcţie, trebuia să informeze în prealabil organizaţia energetică şi să obţină avizele şi permisiunile corespunzătoare.

Invocă reclamantul că, actele contestate contravin Legii cu privire la energetică nr. 1525-XIII din 19.02.98, Regulamentului cu privire la certificatul de urbanism şi autorizarea construirii sau desfiinţării construcţiilor şi amenajărilor, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 360 din 18.04.97, Regulamentului cu privire la furnizarea şi utilizarea energiei termice, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 434 din 09.04.1998, Regulamentului cu privire la furnizarea şi utilizarea energiei termice, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 434 din 09.04.1998, Normelor şi regulilor în construcţii şi anume „Reţelele Termice” nr. 2.04.07- 86. Precizează reclamantul că, respectând procedura prealabilă de soluţionare a litigiului a adresat la 18 noiembrie 2013 în adresa Primăriei mun.

Chişinău cererea prealabilă cu nr. 79/6840, solicitând anularea autorizaţiei de construire nr.531 şi a procesului - verbal de recepţie finală nr. 1078-i în parte. Solicită reclamantul SA „Termocom” anularea autorizaţiei de construire nr.531 din 05 decembrie 2007 şi a procesului - verbal de recepţie finală nr. 1078-i din 04 decembrie 2008, în partea anexei – construcţii, edificată la ap. 4 din şos. Hînceşti, eliberată pe numele Sîrbu Eugen. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 24 aprilie 2014, s-a respins ca tardivă acţiunea înaintată de către S.A. “ Termocom” în procedura falimentului către Primăria mun. Chişinău, intervenient accesoriu Sîrbu Eugen cu privire la anularea actelor administrative.

La 05 mai 2014, S.A. “ Termocom” în procedura falimentului a declarat apel împotriva hotărârii instanţei de fond, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe cu emiterea a unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 iulie 2014, a fost respins apelul declarat de către S.A. “ Termocom” în procedura falimentului şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 24 aprilie 2014, de respingere a acţiunii. La 26 august 2014, S.A. “ Termocom” în procedura falimentului a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 iulie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 iulie 2014 şi a hotărârii Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 24 aprilie 2014, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului recurentul a invocat că la emiterea şi aprobarea actelor sus – menţionate au fost efectuate cu încălcarea prevederilor art. 17 din Legea 2 RM cu privire la energetică nr. 1525-XIII din 19 februarie 1998. Susţine recurentul că, astfel la eliberarea actelor în situaţia în care construcţia urma să fie edificată în zona de protecţie a reţelelor termice, administraţia publică locală, inclusiv beneficiarul de construcţie, urma să informeze în prealabil organizaţia energetică şi să obţină avizele şi permisiunile corespunzătoare.

Mai indică recurentul că potrivit pct. 8 (f) din Regulamentul cu privire la certificatul de urbanism şi autorizarea construcţiei de urbanism şi autorizarea construirii sau desfiinţării construcţiilor şi amenajărilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 360 din 18 aprilie 1997, pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţie în zonele asupra cărora s-a instituit, potrivit legii, un anumit regim de zonă protejată se va obţine avizul serviciilor respective. Invocă recurentul că au mai fost încălcate şi prevederile pct. 40 şi 41 al Regulamentului cu privire la furnizarea şi utilizarea energiei termice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 434 din 09 aprilie 1998. La 24 septembrie 2014, Sîrbu Eugen a depus referinţă asupra cererii de recurs declarate de SA „Termocom”, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţileşialţiparticipanţi la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţeijurisdicţionale.

Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionareagreşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în 3 care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şilibertăţilor fundamentale ale omului. Analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precizată, instanţele aplicând corect normele de drept material şi de drept procedural.

Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şijurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Din considerentele enumerate şi având în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de cătreSA „Termocom”, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Termocom” în procedura falimentului, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă 4