3ra-1422/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-1422/14 prima instanţă: V. Orîndaş instanţa de apel: S. Caitaz, A. Nogai, N. Craiu ÎNCHEIERE 30 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Cotov Iurii , în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Cotov Iurii către Primăria municipiului Chişinău şi Direcţia generală comerţ, alimentaţie publică şi prestări de servicii a Consiliului municipal Chişinău privind anularea dispoziţiei viceprimarului nr.684-d din 03 iulie 2012 şi obligarea Direcţiei generale comerţ, alimentaţie publică şi prestări de servicii a Consiliului municipal Chişinău de a restitui originalul autorizaţiei de funcţionare a unităţilor de comerţ şi alimentaţie publică nr.5384 din 29 decembrie 2007 pentru desfăşurarea comerţului cu amănuntul pe adresa mun.

Chişinău, str. Alecu Russo 11, eliberate Întreprinderii Individuale „Cotov Iurii” împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Consiliul mun. Chişinău şi Primăria mun. Chişinău şi casată hotărârea judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 23 septembrie 2013, de admitere integrală a acţiunii, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă: La data de 03 septembrie 2012 Cotov Iurii s-a adresat cu cererea de chemare în judecată către Primăria municipiului Chişinău şi Direcţia generală comerţ, alimentaţie publică şi prestări de servicii a Consiliului municipal Chişinău privind anularea dispoziţiei viceprimarului nr.684-d din 03 iulie 2012 şi obligarea Direcţiei generale comerţ, alimentaţie publică şi prestări de servicii a Consiliului municipal Chişinău de a restitui originalul autorizaţiei de funcţionare a unităţilor de comerţ şi alimentaţie publică nr.5384 din 29 decembrie 2007 pentru desfăşurarea comerţului cu amănuntul pe adresa mun.

Chişinău, str. Alecu Russo 11, eliberate Întreprinderii Individuale „ Cotov Iurii ”. În motivarea acţiunii a invocat că este întreprinzător individual, înregistrat la Camera înregistrării de Stat ca întreprindere individuală „Cotov Iuri ” cu număr de identificare de stat 1007600030133, este deţinător al autorizaţiei de funcţionare a unităţilor de comerţ şi alimentaţie publică nr. 5384 din 29 decembrie 2007 pentru desfăşurarea comerţului cu amănuntul pe adresa mun.

Chişinău, str. Alecu Russo, 11. Indică reclamantul că, autorizaţia este eliberată în baza deciziei Consiliului municipal Chişinău nr. 13/4 din 27 decembrie 2007 şi este valabilă până la 11 decembrie 2013. Indică Cotov Iurii că la data de 17 iulie 2012 a fost contactat prin telefon de angajaţii Direcţiei generale comerţ, alimentaţie publică şi prestări servicii a Consiliului municipal Chişinău cu solicitarea de a se prezenta la sediul acesteia cu originalul autorizaţiei, în aceiaşi zi s-a şi prezentat la locul dat, unde, fără careva explicaţii, i-a fost înmânată dispoziţia Primăriei mun. Chişinău nr. 684-d din 03 iulie 2012 cu privire la anularea autorizaţiei de funcţionare a gheretelor de funcţionare din str. Alecu Russo, sect.

Râşcani, mun. Chişinău şi i s-a luat originalul autorizaţiei. Menţionează reclamantul că, la rugămintea de a i se întoarce originalul autorizaţiei a primit refuz neîntemeiat şi până în prezent nu poate să-şi restituie autorizaţia. Prin dispoziţia respectivă s-a anulat autorizaţia de funcţionare nr. 5384, eliberată ÎI „Cotov Iurii” valabilă până la 11 decembrie 2013 pentru ghereta amplasată pe str. Alecu Russo, 11 şi alte autorizaţii de funcţionare, eliberate altor întreprinderi individuale, pentru gheretele amplasate pe aceiaşi adresă. Consideră reclamantul că dispoziţia Primăriei mun. Chişinău nr. 684-d din 03 iulie 2012 cu privire la anularea autorizaţiei de funcţionare a gheretelor de funcţionare din str. Alecu Russo 11, sect.

Rîşcani este ilegală, deoarece conform pct. 8.2 din Regulamentul privind eliberarea autorizaţiilor de funcţionare unităţilor comerciale şi de prestare a serviciilor sociale pe teritoriul municipiului Chişinău nr. 13/4 din 27 decembrie 2007, autorizaţia se anulează doar la cererea titularului autorizaţiei privind încetarea activităţii întreprinderii sau lichidarea acesteia sau prin actul de control, întocmit la faţa locului, privind închiderea sau lichidarea întreprinderii Susţine Cotov Iurii că prin acţiunile ilegale ale pârâţilor i s-a vătămat dreptul fundamental de a se bucura de proprietate, garantat de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, prin prisma căruia autorizaţia poate fi privită ca un bun, ca o speranţă legitimă în posibilitatea de a obţine beneficii din exercitarea unei activităţi în baza acestei autorizaţii.

Indică că la 03 august 2012 s-a adresat pârâţilor cu cerere prealabilă, însă ultimi nu i-au satisfăcut cerinţele, motiv pentru care a depus prezenta cerere de chemare în judecată (f. d. 3-4). Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 18 octombrie 2012 acţiunea înaintată de Cotov Iurii a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f. d. 35-39). La 14 decembrie 2012 Cotov Iurii a depus recurs împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 18 octombrie 2012, care a fost admis prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 februarie 2013, cu casarea hotărârii primei instanţe şi remiterea pricinii la rejudecare după competenţă la Judecătoria Centru, mun. Chişinău (f. d. 83- 89). Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 23 septembrie 2013 acţiunea înaintată de Cotov Iurii către Primăria municipiului Chişinău şi Direcţia generală de comerţ, alimentaţie publică şi prestări servicii a Consiliului mun. Chişinău privind anularea actului administrativ a fost admisă integral. Instanţa a dispus anularea dispoziţiei Viceprimarului mun. Chişinău nr. 684d din 03 iulie 2012 şi obligarea Direcţiei generale de comerţ, alimentaţie publică şi prestări servicii a Consiliului mun. Chişinău de a restitui originalul autorizaţiei de funcţionare a unităţilor de comerţ şi alimentaţie publică nr. 5384 din 29 decembrie 2007 pentru desfăşurarea comerţului cu amănuntul pe str. mun. Chişinău, str. Alecu Russo 11, eliberate ÎI „Cotov Iurii” (f. d. 112). Nefiind de acord cu soluţia instanţei de fond, la 28 octombrie 2013 Consiliul mun.

Chişinău şi Primăria mun. Chişinău au declarat apel împotriva hotărârii instanţei de fond, solicitînd casarea hotărârii judecătoreşti din 23 septembrie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărâri, de respingere a pretenţiilor înaintate de Cotov Iurii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2014, a fost admis apelul Consiliului mun. Chişinău şi Primăria mun. Chişinău şi casată hotărârea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 23 septembrie 2013, de admitere integrală a acţiunii, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. La 10 septembrie 2014, Cotov Iurii a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2014 şi pronunţarea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului Cotov Iurii a invocat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece aceasta a încălcat legea contenciosului administrativ şi nu a ţinut cont că pârâtul nu a prezentat nici o probă care ar justifica anularea autorizaţiei de funcţionare. În special, indică recurentul că, decizia Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2014 a fost adoptată cu încălcarea Principiului nr.6 al Recomandării nr. (84) 5 privind principiile de procedură civilă menite pentru ameliorare funcţionării justiţiei,adoptate de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei la 28 februarie 1984,care prevede că hotărârea trebuie să fie clară şi să răspundă în mod sigur şi expres la toate cererile şi obiecţiile formulate de reclamant şi pârât.

Mai invocă recurentul că el este vorbitor de limba rusă,iar potrivit art.24 C.P.C. al RM decizia Curţii de Apel nu i-a fost tradusă în limba pe care el o cunoaşte. Examinând cererea de recurs declarată de către Cotov Iurii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicând corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărâri instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat având caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Nu pot fi luate în vedere nici invocările recurentului cu privire la faptul că el este vorbitor de limba rusă,iar potrivit art.24 C.P.C. al RM decizia Curţii de Apel nu i-a fost tradusă în limba pe care el o cunoaşte. Potrivit art. 24 alin. (2) CPC persoanele interesate în soluţionarea pricinii care nu posedă sau nu vorbesc limba moldovenească sînt în drept să ia cunoştinţă de actele, de lucrările dosarului şi să vorbească în judecată prin interpret. În instanţa de apel recurentul a fost asigurat cu interpret, iar acesta nu a solicitat înmînarea actelor de dispoziţie în limba rusă, legea în act sens neconţinînd o reglementare precisă şi clară, dispunînd doar prin alin. (5) din art. 24 că actele de dispoziţie ale instanţei judecătoreşti se înmînează participanţilor la proces, fiind perfectate în limba în care se desfăşoară procesul ori, la solicitare, în limba de stat.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel, s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi având în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Cotov Iurii, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Cotov Iurii se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă