3ra-886/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-886/14 prima instanţă: I. Ţurcan instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, A. Nogai DECIZIE 29 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru Ion Corolevschi, Oleg Sternioală examinînd recursul declarat de către Sperciuc Tudor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Sperciuc Tudor împotriva Întreprinderii de Stat „Cadastru” cu privire la anularea actului administrativ şi obligarea de a înregistra dreptul de proprietate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Întreprinderea de Stat „Cadastru”, s-a casat integral hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 22 octombrie 2013 şi s-a emis o nouă hotărâre de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La data de 04 martie 2013 reclamantul Sperciuc Tudor a depus cerere de chemare în judecată în ordinea contenciosului administrativ împotriva ÎS ”Cadastru” privind anularea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în temeiul contractului de vânzare -cumpărare din 28 februarie 1991 a procurat construcţia comercială din s. Ustia, r-1. Dubăsari cu nr. cadastral 3844100008 01. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 25 octombrie 2012 a fost recunoscut unicul titular de drepturi asupra acestui bun imobil. Prin decizia din 28 ianuarie 2013 registratorul OCT Dubăsari a refuzat înregistrarea dreptului reclamantului asupra bunului imobil construcţia comercială din s. Ustia, r-l.

Dubăsari cu nr. cadastral 3844100008 01. Reclamantul a depus cerere prealabilă către ÎS ”Cadastru”, prin care a solicitat anularea deciziei de refuz, însă prin răspunsul nr. S-64/13-17 din 25 februarie 2013 cererea a fost respinsă. Menţionează reclamantul că, ÎS „Cadastru”, eschivându-se de la efectuarea înregistrării dreptului de proprietate, a încălcat prevederile art. 214 (1), 290 (1) CC şi ale art. 28(1) lit. a) şi b) din Legea cadastrului bunurilor imobile. Solicită reclamantul anularea deciziei din 25 februarie 2013 a ÎS ”Cadastru” şi a deciziei OCT Dubăsari din 28 ianuarie 2013 cu obligarea ÎS ”Cadastru” prin filiala OCT Dubăsari de a efectua înregistrarea dreptului de proprietate asupra bunului imobil cu destinaţia comercială cu nr. cadastral 3844100008 01 pe numele lui Sperciuc Tudor.

Prin hotărârea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 22 octombrie 2013 s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Sperciuc Tudor împotriva ÎS “Cadastru” cu privire la anularea deciziei de refuz şi obligarea la înregistrarea dreptului de proprietate. S-a anulat decizia din 28 ianuarie 2013 emis de Oficiul Cadastral Teritorial Dubăsari şi Decizia de refuz din 25 februarie 2013 emis de ÎS “Cadastru”. S-a obligat ÎS “Cadastru” să înregistreze dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile cu destinaţie comercială cu numerele cadastrale 3844100008 şi 3844100008.01 pe numele lui Sperciuc Tudor Ion. Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe ÎS ”Cadastru” a declarat apel, solicitând casarea hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri privind respingerea integrală a acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2014, apelul declarat de către ÎS “Cadastru” a fost admis. S-a casat integral hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 22 octombrie 2013 şi s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de către Sperciuc Tudor împotriva ÎS “Cadastru” privind anularea actului administrativ şi obligarea de a efectua înregistrarea dreptului de proprietate. La data de 06 iunie Sperciuc Tudor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea decizie instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului recurentul au invocat că decizia instanţei de apel o consideră ilegală şi neîntemeiată, fiind emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material.

În special, indică recurentul că, în instanţele de judecată inferioare, prin probele prezentate de părţi şi cercetate în procesul dat s-a constatat cu certitudine, că prin contractul de vânzare-cumpărare din 28 februarie 1991 Sperciuc Tudor - (întreprindere „Aiventa” ) a devenit titular de drepturi asupra imobilelor aflate în litigiu, luând parte la mai multe procese de judecată de toate nivelurile. Susţine recurentul că, contractul de vânzare - cumpărare nu a fost nici odată contestat începând din anul 1991 până în prezent. Cu referire la Hotărârea Curţii Supreme de Justiţie din 25 octombrie 2012, prin care au fost înlăturaţi alţi pretendenţi la dreptul de proprietate susţine recurentul că este legală şi întemeiată.

Cu referire la neînregistrarea dreptului de proprietate asupra imobilelor menţionate în termenii legali, indică recurentul, că se datorează faptului împiedicării intenţionate din partea angajaţilor oficiali ai oficiului cadastral şi a unor funcţionari din primăria locală, precizând că, acest fapt este constatat şi prin hotărârea judecătorie Dubăsari din 26 martie 2003. În context, susţine recurentul, că potrivit art.123 alin. (2) CPC al RM, faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior, nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane. Mai indică recurentul că Î.S.

„Cdastru” incorect interpretează prevederile art. 240 Cod civil, RM (în redacţia a. 1964) prin care este reglementată tranzacţia între cetăţeni la procurarea caselor de locuit şi a vilelor, precizând că tranzacţia respectivă a avut loc între două persoane juridice: Cooperativa „Zdorovie” şi mica întreprindere „Aiventa” în baza art. 157 şi 158 Cod civil (red. 1964), însă Î.S. „Cadastru” nu a ţinut cont şi de prevederile art. 214 şi 215 Cod civil RM (red. a. 2002), care reglementează înregistrarea bunurilor imobile. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Sperciuc Tudor întemeiat şi care urmează a fi admis şi menţinută hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe. Examinând materialele anexate la dosar se constată că prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 22 octombrie 2013 a fost admisă cererea înaintată de Sperciuc Tudor către Î.S. “Cadastru” cu privire la anularea actului administrativ şi obligarea de a efectua înregistrarea dreptului de proprietate. La data de 06 noiembrie 2013 şi 17 aprilie 2014 Î.S. “Cadastru” a depus apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând emiterea unei noi hotărâri privind respingerea integrală a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2014, apelul declarat de către ÎS “Cadastru” a fost admis.

S-a casat integral hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 22 octombrie 2013 şi s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de către Sperciuc Tudor împotriva ÎS “Cadastru” privind anularea actului administrativ şi obligarea de a efectua înregistrarea dreptului de proprietate. Nefiind de acord cu hotărîrile instanţelor de judecată ierarhic inferioare Sperciuc Tudor a depus cerere de recurs. Analizînd argumentele invocate în cererea de recurs prin prisma materialelor cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie îşi expune următoarea concluzie. Conform art. 1 al.

(2) al Legii contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Colegiul constată că, prin decizia sa de refuz din 25 februarie 2013 întreprinderea de Stat „Cadastru” s-a eschivat de la înregistrarea dreptului de proprietate asupra bunului imobil cu nr. cadastral 38441000081 amplasat în sat. Ustia, raionul Dubăsari după reclamantul Sperciuc Tudor.

Potrivit art. 28 alin. (1) al Legii cadastrului bunurilor imobile nr. 1543-XIII din 25.02.1998, înregistrarea dreptului asupra bunului imobil se face în temeiul următoarelor documente: a) actele administrative emise de autorităţile publice abilitate în modul stabilit de legislaţie, în vigoare la data adoptării lor; b) contractele asupra bunului imobil, încheiate conform legislaţiei în vigoare la data adoptării lor; c) certificatele de succesiune; d) hotărîrile instanţei de judecată; e) procesele-verbale privind procurarea bunului imobil la licitaţie, întocmite de executorul judecătoresc şi confirmate de către instanţa de judecată, sau procesele-verbale de transmitere silită a dreptului de proprietate asupra bunului imobil, întocmite de către executorul judecătoresc; f) titlurile de autentificare a drepturilor deţinătorului de teren şi alte acte (adeverinţe) privind drepturile asupra bunului imobil, eliberate de autorităţile publice abilitate, în modul stabilit de legislaţia în vigoare la data eliberării lor; g) alte documente privind naşterea sau transmiterea drepturilor asupra bunurilor imobile, eliberate conform legislaţiei în vigoare la data naşterii sau transmiterii acestor drepturi.

Colegiul constată, că prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 25 octombrie 2012 reclamantul a fost recunoscut ca unicul titular de drepturi asupra imobilului menţionat conform contractului de vânzare-cumpărare a imobilului legalizată la notar şi încheiat la acel moment legal. Conform art. 26 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10.02.2000, actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care: a) este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii; b) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea competenţei; c) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite. Potrivit art. 33 alin. (1) al Legii cadastrului bunurilor imobile nr. 1543-XIII din 25.02.1998, înregistrarea drepturilor în baza titlurilor de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nu poate fi refuzată.

Înregistrarea drepturilor în baza altor documente poate fi refuzată numai dacă: a) solicitantul nu a îndeplinit în termen cerinţele stabilite la art.32 alin.(4); b) forma şi/sau conţinutul documentelor prezentate nu corespund cerinţelor legislaţiei; c) s-a constatat neautenticitatea documentelor prezentate; d) documentul prezentat a fost emis de o autoritate publică necompetentă; e) datele din documentele prezentate nu corespund datelor din cadastru, cu excepţia cazurilor în care necorespunderea este cauzată de o eroare tehnică a oficiului cadastral teritorial; f) este notată aplicarea sechestrului sau interdicţia de înstrăinare sau grevare a bunului imobil, dreptul asupra căruia este solicitat spre înregistrare.

Reclamantul Sperciuc Tudor a solicitat înregistrarea dreptului de proprietate asupra construcţiei comerciale din s. Ustia, r-1. Dubăsari cu nr. cadastral 3844100008 01 şi în temeiul contractului de vânzare - cumpărare din 28 februarie 1991, încheiat în formă simplă între cooperativa „Zdorovie”(vînzător) şi ÎI “Aiventa” în persoana conducătorului Sperciuc Tudor.

La data încheierii contractului de vânzare - cumpărare 28 februarie 1991, erau în vigoare normele art. 132 şi art. 240 al Codului Civil în redacţia a. 1964, potrivit cărora pentru contractele de vânzare - cumpărare, obiectul cărui constituia bunuri imobile, se cererea în mod obligatoriu autentificarea notarială a actului juridic cu înregistrarea în decurs de 3 luni la biroul teritorial de inventariere tehnică, din care considerent instanţa de apel a stabilit că contractul de vânzare- cumpărare din 28 februarie 1991, în temeiul căruia reclamantul solicită înregistrarea dreptului, nu întruneşte condiţiile contractului încheiat conform legislaţiei în vigoare la data încheierii acestuia. Cu referire la cele relatate, instanţa de recurs reţine că art. 6 alin.(3) şi 5) al CC al RM prevede că, de la data intrării în vigoare a legii noi, efectele legii vechi încetează, cu excepţia cazurilor în care legea nouă prevede altfel.

În situaţiile prevăzute la alin.(4), dispoziţiile legii noi se aplică modalităţilor de exercitare a drepturilor sau de executare a obligaţiilor, precum şi de înstrăinare, preluare, transformare sau de stingere a acestora. De asemenea, dacă legea nouă nu prevede altfel, clauzele unui act juridic încheiat anterior intrării în vigoare a legii noi contrare dispoziţiilor ei imperative sînt, de la această dată, lipsite de orice efect juridic. Reieşind din circumstanţele stabilite mai sus şi din faptul că instanţa de recurs a constatat încălcarea de către instanţa de apel a legislaţiei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că cerinţa recurentului este întemeiată şi urmează a fi admisă.

Având în vedere circumstanţele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că decizia instanţei de apel este neîntemeiată, motiv pentru care admite recursul declarat de Sperciuc Tudor ca întemeiat, casează decizia instanţei de apel şi menţine hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de Sperciuc Tudor. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2014 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 22 octombrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Sperciuc Tudor împotriva Întreprinderii de Stat “Cadastru” cu privire la anularea actului administrativ şi obligarea de a înregistra dreptul de proprietate.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Ion Corolevschi Oleg Sternioală