3ra-157/17 — anularea deciziei

Prima instanță: Judecătoria sectorului Rîșcani, municipiul Chișinău, Judecător – Oleg Melniciuc

Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – Nina Traciuc, Maria Anton, Iurie Cotruță

Dosar nr.3ra-157/17

ÎNCHEIERE

22 februarie 2017 municipiul

Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, – Svetlana Filincova,

Judecători – Iurie Bejenaru, Maria Ghervas,

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Tudor

Sperciuc,

în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Tudor

Sperciuc împotriva ÎS „Cadastru”, intervenient accesoriu Nicolae Dorofeev,

privind anularea deciziei și recunoașterea dreptului de proprietate,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Tudor Sperciuc,

co ns tată :

La 04 martie 2013 Tudor Sperciuc a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎS „Cadastru”, solicitînd anularea deciziei de refuz din 25 februarie 2013

a ÎS „Cadastru” și a deciziei Oficiului Cadastral Teritorial Dubăsari din 28 ianuarie

2013 și obligarea înregistrării dreptului de proprietate asupra bunului imobil cu

destinație comercială, cu nr.cadastral 384410000801.

În motivarea cererii a indicat că prin decizia din 25.02.2013 ÎS „Cadastru” s-a

eschivat de la înregistrarea dreptului de proprietate asupra bunului imobil cu

nr.cadastral 38441000081 din s.Ustia, r-nul Dubăsari. Prin decizia Curții Supreme

de Justiție din 25.10.2012 este recunoscut ca unicul titular de drepturi asupra

imobilului menționat. Dispune de copia contractului de vînzare-cumpărare a

imobilului legalizată la notar și încheiat la acel moment legal în baza Codului civil

din 1964. Dispune și de alte documente emise de autoritățile administrației publice

prin care îi este recunoscut dreptul de proprietate asupra acestui imobil. ÎS

„Cadastru” se eschivează de la înregistrarea dreptului de proprietate.

La 10 noiembrie 2015 avocatul Constantin Lazari a depus cerere de

concretizare a cererii de chemare în judecată, solicitînd anularea deciziei OCT

Dubăsari din 28 ianuarie 2013 cu privire la refuzul înregistrării bunurilor imobile;

anularea deciziei registratorului ÎS Cadastru nr.S- 64/13-17 din 25 februarie 2013;

obligarea recunoașterii dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile cu

1

nr.nr.cadastrale 3844100008; 3844100008.01 pe numele lui Sperciuc Tudor și

încasarea de la ÎS Cadastru a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei sectorului Rîșcani, municipiul Chișinău, din 17

decembrie 2015, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată

depusă de Tudor Sperciuc.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2016 a fost respins apelul

declarat de Tudor Sperciuc și a fost menținută hotărîrea Judecătoriei sectorului

Rîșcani, municipiul Chișinău, din 17 decembrie 2015.

La 26 decembrie 2016 Tudor Sperciuc a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2016, solicitînd admiterea recursului,

casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărîrii instanței de fond, cu

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie admisă cererea de chemare în

judecată.

În motivarea cererii recurentul indică instanțele de judecată ierarhic inferioare

nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au interpretat în mod eronat legea și

că erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Susține recurentul că dreptul de proprietate asupra bunului imobil este

recunoscut deja printr-o hotărîre judecătorească definitivă și irevocabilă, iar

multiplele erori comise de instanțele de judecată s-au efectuat cu aportul persoanei

cointeresate. Angajații ÎS „Cadastru”, prin acte ilegale, pe parcursul mai multor ani

pregătesc posibilitatea înregistrării dreptului de proprietate a altei persoane, în

detrimentul recurentului.

Analizînd temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele

pricinii și prevederile Legii, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de Tudor

Sperciuc ca fiind inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin.(1) din Codul de Procedură Civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod Procedură

Civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Cod Procedură Civilă cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod Procedură Civilă.

Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII din Codul de

Procedură Civilă, sunt strict delimitate de art.432, Completul reține că, reieșind din

prevederile art.437 alin.(1) lit.f) din Codul de Procedură Civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

2

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale

normelor de drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În speță, criticile aduse de recurent, însoțite de argumentarea circumstanțelor de

fapt ale pricinii, percepute din propriul punct de vedere al recurentului, nu pot duce

la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art.432 din

Codul de Procedură Civilă, în condițiile în care se insistă asupra reaprecierii

probelor și circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de judecată.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

judecată, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condițiile secțiunii a 2-a,

Capitolul XXXVIII, Cod Procedură Civilă, este că recursul nu provoacă o

rejudecare a fondului pricinii. Rolul exclusiv al recursului este de a asigura

efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de

declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Abordarea recurentului în speță evidențiază în mod clar dezacordul acestora cu

soluția dată de instanța de judecată, însă argumentele acestuia nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor instanței de judecată, care ar impune

declararea recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, caracter care nu poate

fi evidențiat de cererea de recurs în cauză.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod

Procedură Civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Tudor Sperciuc.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Svetlana Filincova,

Judecători –

Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

3

4