3ra-633/17 — contestarea actelor administrative, obligarea înregistrării dreptului de proprietate și anularea sechestrelor aplicate pe bunul imobil

3ra-633/17 — contestarea actelor administrative, obligarea înregistrării dreptului de proprietate și anularea sechestrelor aplicate pe bunul imobil (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 3ra – 633/17

prima instanță: Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău

Judecător: Gh. Mîțu

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

31 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

Judecători Nicolae Craiu și Oleg Sternioală

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Coșpormac Vladislav,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Coșpormac

Vladislav împotriva Întreprinderii de Stat „Cadastru”, Moldovan Fiodor, Șpak Ana,

Șpak Artur, Șpak Vlad și Șpak Efim, privind contestarea actelor administrative,

obligarea înregistrării dreptului de proprietate și anularea sechestrelor aplicate

bunului imobil,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 9 februarie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de către Coșpormac Vladislav, fiind menținută hotărârea

Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 3 noiembrie 2016,

c o n s t a t ă :

La 7 iulie 2015, Coșpormac Vladislav a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Întreprinderii de Stat „Cadastru”, privind contestarea actelor

administrative, obligarea înregistrării dreptului de proprietate și anularea

sechestrelor aplicate bunului imobil.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 4 februarie 2015, a depus o

cerere la adresa Oficiului Teritorial Cadastral Chișinău, prin care a solicitat

înregistrarea dreptului de proprietate după el în privința la 1/4 cotă - parte din ap. 9

amplasat pe bd. Cuza-Vodă, 26/1, mun. Chișinău, nr. cadastral 0100112.114.01.009,

în temeiul încheierii executorului judecătoresc nr. 176-379/12 din 5 decembrie

Stoian Grigore din 29 ianuarie 2015, au fost formulate și pretențiile cu privire la

Pagină 1 din 9

anularea măsurilor de asigurare a acțiunii și a interdicțiilor aplicate de către mai

mulți executori judecătorești.

În această ordine de idei, Coșpormac Vladislav a relatat că, prin decizia

registratorului OCT Chișinău, Panaș Vladimir, din 13 februarie 2015, s-a dispus

prelungirea termenului de examinare a cererii de înregistrare a bunului imobil și

drepturilor asupra acestuia din 4 februarie 2015 până la 6 aprilie 2015. Astfel, prin

decizia registratorului OCT Chișinău, Panaș Vladimir, din 6 aprilie 2015, a fost

refuzată înregistrarea dreptului de proprietate după Coșpormac Vladislav în privința

1/4 cota-parte din ap. 9 situat bd. Cuza-Vodă, 26/1, mun. Chișinău, cu nr. cadastral

0100112.114.01.009, în temeiul executorului judecătoresc nr. 176 - 379/12 din

05.12.2014. În argumentarea concluziilor sale, registratorul sus menționat a invocat

prevederile art. 37 alin. (1) din Legea cadastrului bunurilor imobile.

Din aceste considerente, reclamantul a arătat că, la 6 mai 2015, a depus o

cerere prealabilă împotriva deciziei citate supra, însă a fost respinsă prin decizia

registratorului Întreprinderii de Stat „Cadastru”, Gușanu Aliona, din 2 iunie 2014.

Acest ultim act a fost întemeiat pe dispozițiile art. 12 alin. (7) lit. b) din Legea nr.

1543 – XIII din 25 februarie 1998 cadastrului bunurilor imobile.

Coșpormac Vladislav a considerat că ambele decizii sunt ilegale în fond, fiind

emise contrar prevederilor legii. Prin urmare, în apărarea punctului său de vedere, a

precizat că, prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 13 decembrie

2011, a fost dispus de a admite parțial acțiunea reclamantului împotriva lui Șpak

Artur, fiind încasat de la ultimul datoria de 61 042,75 euro și cheltuielile de judecată

în cuantum de 8 000 lei. Această hotărâre a fost contestată cu apel, însă a fost

menținută în vigoare prin decizia instanței de apel din 14 martie 2012.

În același context, reclamantul a susținut că, în temeiul acestui act

judecătoresc, a primit titlul executoriu, iar executorul judecătoresc Stoian Grigore a

intentat procedura de executare nr. 176 - 1790/12 din 22 iunie 2012. Totodată,

debitorul Șpak Artur avea la acel moment datorii față de mai mulți creditori,

existând mai multe proceduri de executare cu privire la încasarea de la acesta a unor

sume de bani. Așadar, în urma achitării datoriei în mărime de 52 396,07 lei de către

debitor, formată față de Vieru Victor, prin încheierea executorului judecătoresc

Maria Caduc din 30 august 2012, au fost anulate anumite măsuri de asigurare a

executării, precum și sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile ale lui Șpak Artur.

Cu toate acestea, reclamantul a pretins că debitorul nu și-a executat obligațiile

până la momentul de față. În acest sens, prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 26 martie 2014 (judecător V. Mihăilă), a fost admisă acțiunea acestuia

împotriva lui Șpak Artur, Șpak Ana Fiodor, Șpak Efim Vasile, Șpak Vlad Efim și

Șpak Lilia, fiind împărțit în ¼ cote – părți egale ideale bunul imobil, apartamentul

Pagină 2 din 9

nr. 9 din bd. Cuza-Vodă, 26/1, mun. Chișinău cu suprafața totală de 52,5 m.p., ce

constituia proprietate comună a celor menționați.

În continuare, Coșpormac Vladislav a indicat că, în baza acestei hotărâri, a

fost adoptată încheierea executorului judecătoresc Stoian Grigore din 22 octombrie

2014, prin care s-a dispus desfășurarea licitației publice cu privire la ¼ cotă – parte

din imobilul din litigiul, la prețul indicat în încheiere, precum și la ½ cotă - parte din

ap. 58 din str. Studenților 11/2 mun. Chișinău. Până la urmă, licitația nu a produs

nici un rezultat, deoarece nu au fost înregistrați participanți.

În aceste circumstanțe, reclamantul a solicitat transmiterea ¼ cotă – parte din

apartament în proprietate privată, ceea ce a fost efectuat prin încheierea executorul

judecătoresc Stoian Grigore din 5 decembrie 2014. De asemenea, la 29 ianuarie

2015, executorul judecătoresc Stoian Grigore a decis anularea tuturor interdicțiilor

de înstrăinare a acestui imobil.

Astfel, Coșpormac Vladislav a menționat că refuzul registratorului OCT

Chișinău, Panas Vladimir, s-a bazat exclusiv pe faptul că, la 15 august 2014, în

registrul bunurilor a fost notată încheierea nr. 2 – 7r/8r/26/r/46/10 din 24 februarie

2010, prin care aceeași cotă – parte din imobil a fost transmisă de debitorul Șpak

Arturi către creditorul urmăritor Moldovan Fiodor, devenind acest drept opozabil

față de persoanele terțe. În viziunea reclamantului, acest temei este unul

neîntemeiat, deoarece datoria lui Moldova Fiodor a fost stinsă față de debitor. Mai

mult, actul executorului judecătoresc a fost notificat în registrul bunurilor imobile,

dar nu a fost înregistrat dreptul de proprietate în privința apartamentului.

Solicită Coșpormac Vladislav, anularea deciziei registratorului Oficiului

Cadastral Teritorial Chișinău, Panas Vladimir, din 6 aprilie 2015, cu privire la

refuzul înregistrării dreptului de proprietate în privința a ¼ cotă – parte din

apartamentul nr. 9 din bd. Cuza-Vodă, 26/1, mun. Chișinău, precum și anularea

deciziei registratorului Întreprinderii de Stat „Cadastru”, din 2 iunie 2015, Gușanu

Aliona (f. d. 3).

În același timp, a cerut obligarea Întreprinderii de Stat „Cadastru” înregistrării

după reclamant a dreptului de proprietate în privința acestui imobil și anularea

sechestrelor aplicate în privința bunului imobil (f. d. 3).

Pe parcursul examinării cauzei, pârâtul Întreprinderea de Stat „Cadastru” a

depus referință în întâmpinarea cererii de chemare în judecată, prin care a cerut

respingerea acțiunii ca neîntemeiată (f. d. 72 – 73).

La 29 octombrie 2015, la demersul Întreprinderii de Stat „Cadastru”, prima

instanța a introdus în proces pe Moldovan Fiodor, în calitate de intervenient

accesoriu (f. d. 74).

Prin încheierea protocolară din 4 octombrie 2016, instanța de fond a atras în

calitate de intervenienți accesorii pe Șpak Ana, Șpak Artur, Șpak Efim și Șpak Vlad,

Pagină 3 din 9

care sunt proprietarii apartamentului nr. 9 din bd. Cuza-Vodă, 26/1, mun. Chișinău

cu suprafața totală de 52,5 m.p. (f. d. 76).

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 3 noiembrie 2016, a

fost respinsă acțiunea reclamantului ca nefondată (f. d. 77, 81 – 83).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 9 februarie 2017, a fost respins apelul

declarat de către Coșpormac Vladislav, fiind menținută hotărârea Judecătoriei

Râșcani, mun. Chișinău din 3 noiembrie 2016 (f. d. 108 – 120).

La adoptarea soluției, instanța de apel a reluat constatările instanței de fond,

precizând că, din momentul notării efectuate în registrul bunurilor imobile, la 15

august 2014, în temeiul încheierii executorului judecătoresc Bandalac Emilian nr. 2-

7r/8r/26r/46/10 din 24 februarie 2010, privind transmiterea ¼ cotă-parte din bunului

imobil din litigiu, ce aparține cu drept de proprietate debitorului Șpak Artur, către

creditorul Moldovan Fiodor, dreptul real al ultimului a devenit opozabil pentru terțe

persoane și care va fi transformat în intabulare în urma radierii măsurilor de

asigurare a acțiunii și interdicții (f. d. 119).

Prin urmare, instanța a considerat că debitorul Șpak Artur nu dispune de

drepturi în privința apartamentului nominalizat, fapt ce denotă că registratorul

Oficiului Teritorial Cadastral nu a admis just solicitarea lui Coșpormac Vladislav,

cu privire la înregistrarea dreptului de proprietate în privința acestui imobil (f. d.

119).

În plus, Colegiul a statuat că nu a fost demonstrat că Șpak Artur ar fi achitat

integral datoria față de creditorul Moldovan Fiodor (f. d. 119).

Pentru a pronunța această decizie pe fond, instanța de apel s-a călăuzit de art.

371 alin. (1) din Legea cadastrului bunurilor imobile.

La 20 februarie 2017, Curtea de Apel Chișinău le-a expediat participanților la

proces copia deciziei integrale din 9 februarie 2017 (f. d. 121).

La 10 aprilie 2017, dl Coșpormac Vladislav a declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 9 februarie 2017, solicitând casarea acesteia și a

hotărârii primei instanței din 3 noiembrie 2016, cu pronunțarea unei noi hotărâri de

admitere integrală a acțiunii.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurentul reiterează

circumstanțele de fapt și de drept invocate pe parcursul examinării cauzei în

instanțele inferioare.

Suplimentar, Coșpormac Vladislav consideră că au fost încălcate prevederile

art. 6 din CEDO în partea ce ține de garanțiile unui proces echitabil, începând cu

lipsa exercitării eficiente a dreptului la apărare și terminând cu pronunțarea unei

hotărâri total nemotivate. Prin urmare, pretinde că decizia instanței de apel nu este

motivată, iar la examinarea pricinii în ordine de apel nu au fost respectate

dispozițiile art. 373 din Codul de procedură civilă.

Pagină 4 din 9

La 4 mai 2017, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție i-a comunicat cererea de recurs Întreprinderii de

Stat „Cadastru”, informând că referința se depune în termen de o lună de la data

primirii scrisorii. În mod corespunzător, dacă referința nu a fost prezentată în

termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia (f. d. 131).

Până la data examinării cauzei, intimatul nu a depus referință, prin care să-și

exprime poziția cu privire la recursul declarat.

Analizând admisibilitatea recursului, conform art. 440 din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată de Coșpormac

Vladislav este inadmisibilă, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Materialele cauzei dovedesc faptul că recursul nu a fost examinat anterior,

fiind respectate, totodată, dispozițiile art. 430 din Codul de procedură civilă, potrivit

cărora Coșpormac Vladislav este în drept să declare prezenta cerere.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Având în vedere dispozițiile de drept enunțate, instanța de recurs constată că

recursul declarat de Coșpormac Vladislav la 10 aprilie 2017 este depus în termen,

deoarece la materialele cauzei nu există dovada primirii de către recurent a copiei

deciziei integrale a Curții de Apel din 9 februarie 2017.

Din considerentele prezentate mai sus, instanța observă că cererea de recurs

nu a întrunit condițiile de inadmisibilitate prevăzute de art. 433 lit. b), c), d) din

Codul de procedură civilă, fiind necesar, finalmente, de a examina argumentele

susținute din recurs prin prisma art. 433 lit. a).

În continuare, audiind raportul verbal al judecătorului-raportor și verificând

încadrarea în dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă a

temeiurilor invocate în recurs, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată existența temeiului prevăzut la

art. 433 lit. a) CPC, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural. Temeiurile declarării recursului sunt enumerate

exhaustiv în alineatele (2), (3) și (4) ale acestui articol.

Pagină 5 din 9

Rațiunea acestor dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia

judecarea recursului exercitat conform Secțiunii II-a, Capitolul XXXVIII din Codul

de procedură civilă, are un caracter devolutiv și privește doar problemele de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în

fapt. În aceste condiții, trebuie observat caracterul extraordinar al aceste căi de atac,

la care se poate recurge doar în cazurile excepționale enunțate de dispozițiile art.

432 alin. (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă.

Din acest punct de vedere, completul Colegiului își propune să verifice esența

și temeiurile recursului, precum și argumentele privind caracterul nelegal al deciziei

atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO).

Instanța subliniază că în materie civilă Convenția nu garantează un drept de

recurs, dar că o eventuală procedură de examinare a admisibilității acestuia face

incident articolul 6 (a se vedea, inter alia, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie

2009, para. 24; Akaki Tchaghiashvili v. Georgia, 2 septembrie 2014, para. 34).

În plus, un stat care dispune de astfel de instanțe de recurs are obligația să se

asigure că justițiabilii se bucură de principiile unui proces echitabil garantate de art.

6 alin. (1), în special de dreptul de acces la o instanță și de dreptul de a fi audiat. (a

se vedea, de exemplu, Erfar – Avef v. Grecia, 27 martie 2014, para. 39 – 40;

Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015, para. 32).

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal al unei persoane poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității

contestațiilor înaintate prin intermediul căilor de atac, întrucât însăși natura sa

solicită o reglementare specială din partea statului, care beneficiază de o anumită

marjă de apreciere. În acest sens, condițiile pentru autorizarea unei cereri introduse

pe o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o

cale de atac ordinară (a se vedea, inter alia, Marc Brauer v. Germania, 1 septembrie

2016, para. 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, para. 64).

În același timp, în jurisprudența sa consecventă, Curtea Europeană a precizat

că interpretarea normelor de procedură reprezintă o chestiune de drept intern și ține,

în principiu, de competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (a se vedea, de exemplu, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), ibidem,

para. 25; Vučković și alții v. Serbia (excepții preliminare), 25 martie 2014, para. 80;

Miessen v. Belgia, ibidem, para. 70).

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În același context, alin. (2) și (3) ale art. 432 din Codul de procedură civilă

prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de

Pagină 6 din 9

drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alineatul (4) stabilește că

săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar fi putut

conduce la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară sau

în cazul în care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Prin urmare, reglementările referitoare la formalitățile și termenele impuse de

articolele 433 și 432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă urmăresc protejarea

interesului părții, precum și competența asigurării interpretării unitare a legii de

către Curtea Supremă de Justiție. Aceste limitări urmăresc un scop legitim,

îndeplinind cerințele securității juridice și bunei-administrări a justiției (a se vedea,

mutatis mutandis, Beniamin Nersesyan v. Armenia, 19 ianuarie 2010, para. 22; Erfar

– Avef, ibidem, para. 41, Marc Brauer, ibidem, para. 35; Miessen, ibidem, para. 67;

Trevisanato v. Italia, 16 decembrie 2016, para. 36 - 37).

În speță, instanța constată că cererea de recurs declarată de către Coșpormac

Vladislav este formulată în baza art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă, așa

cum prevede art. 437 alin. (1), lit. f) din Codul de procedură civilă. Astfel, acesta

consideră că instanțele ierarhic inferioare au interpretat eronat normele de drept

material, iar, în special, instanța de apel nu și-a motivat soluția în litigiu.

Completul judiciar notează că-i revine obligația de a verifica dacă

argumentele recurentului întrunesc condițiile necesare pentru a declara admisibil

cererea acestuia, inclusiv dacă normele de drept invocate în favoarea punctului său

de vedere sunt incidente la soluționarea fondului cauzei.

În primul rând, instanța de judecată subliniază că recurentul a reluat criticile

invocate în faza procesual anterioară și asupra cărora instanța de apel deja s-a

pronunțat (f. d. 113 - 120). Deci, se reține că nu au fost prezentate motive plauzibile

care ar putea răsturna constatarea instanței de apel cu privire la efectele juridice

produse de notarea în registrul bunurilor imobile a dreptului de creanță a debitorului

Moldovan Fiodor față de Șpak Artur. Or, după cum a fost stabilit, dreptul real al lui

Moldovan Fiodor a devenit opozabil pentru terțe persoane și care va fi transformat

în intabulare în urma radierii măsurilor de asigurare a acțiunii și interdicții (f. d.

119).

Totodată, completul Colegiului reamintește că instanța de fond a considerat că

pretențiile formulate de Coșpormac Vladislav cu privire la obligarea înregistrării

dreptului de proprietate și anularea sechestrelor aplicate bunului imobil din litigiu

constituie capete de cerere accesorii, urmând a fi respinse din aceleași motive ca

cerințele principale (f. d. 83, pe verso). În acest sens, nu au parvenit obiecții.

Pagină 7 din 9

În al doilea rând, instanța de recurs reține că recurentul nu a prezentat nicio

observație nouă în ordine de apel la aspectele analizate mai sus, de natură de a

modifica soluția instanței inferioare. Astfel, în aceste condiții și potrivit

jurisprundenței consecvente a CtEDO, prin preluarea motivelor instanței de fond de

către cea de apel, nu este afectată substanța dreptului la un proces echitabil, în

special în partea ce ține de motivarea hotărârilor judecătorești (a se vedea Helle c.

Finlandei, 19 decembrie 1997, para. 56 – 60 sau Nedzela c. Franței, 27 iulie 2006,

para. 55, Ivan Shiman c. României, 2 iunie 2015, para. 39). De fapt, în lipsa unor

formulări concrete și adecvate din partea recurentului, se atestă că instanța de apel a

examinat efectiv problemele fundamentale care îi erau supuse aprecierii.

În baza celor prezentate, completul Colegiului consideră că Vladislav

Coșpormac nu a adus suficiente argumente cu privire încălcările comise de instanța

de apel, pe care le-ar fi considerat esențiale și ar putea obliga instanța de recurs să

primească cererea acestuia spre examinarea în fond și, eventual, să caseze/modifice

hotărârea judecătorească contestată. Prin urmare, temeiurile invocate nu sunt

compatibile cu cerințele prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) din Codul de

procedură civilă.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi audiat”, garantat de Convenție,

instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre judecătorească poate varia în

funcție de natura deciziei în cauză (a se vedea, inter alia, Helle v. Finlanda, 19

decembrie 1997, para. 55; Latourniere v. Franța, 10 decembrie 2002, para. 2;

Hansen v. Norvegia, 2 octombrie 2014, para. 71 – 74). De fapt, în concepția

instanței europene, art. 6 alin. (1) nu impune motivarea detaliată a deciziei unei

instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un

recurs, ca fiind „lipsit de șanse de succes” (a se vedea, mutatis mutandis, Kukkonen

v. Finlanda (nr. 2), ibidem, para. 24; Beniamin Nersesyan, ibidem, para. 23 – 24;

Akaki Tchaghiashvili, ibidem, para. 34 sau Papaioannou v. Grecia, 2 iunie 2016,

para. 45).

Mai mult, instanța observă că recurentul Coșpormac Vladislav a formulat

prezenta cerere după ce a beneficiat de o procedură contradictorie pe fond și a avut

posibilitatea de a fi audiat de o primă instanță și de o instanță de apel, care au fost

competente de a examina toate chestiunile de fapt și de drept relevante litigiului (a

se vedea, mutatis mutandis, Levages Prestations Services v. Franța, 23 octombrie

1996, para. 48; A. Menarini Diagnostics S.R.L. v. Italia, 27 septembrie 2011, para.

59; Akaki Tchaghiashvili, ibidem, para. 34).

În sfârșit, în limitele impuse de art. 439 alin. (3) din Codul de procedură

civilă, instanța conchide că recursul dedus judecății nu corespunde cerinței de a fi

„efectiv”, adică nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, care ar cuprinde

încălcări esențiale sau aplicări eronate a normelor de drept material sau a normelor

Pagină 8 din 9

de drept procedural din partea instanței judecătorești ierarhic inferioară. Din aceste

raționamente, completul Colegiului constată existența temeiului prevăzut la art. 433

lit. a) din Codul de procedură civilă, fiind respectat, în viziunea instanței, raportul

rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.

În conformitate cu art. 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, având în vedere circumstanțele stabilite supra, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție decide în

mod unanim că recursul declarat de către Coșpormac Vladislav nu ridică probleme

de drept și nu poate fi acceptat spre examinarea în fond, urmând a fi considerat

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Coșpormac Vladislav.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecător Tatiana Vieru

Judecători Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

Pagină 9 din 9