3ra-1429/14 — Declararea nulității parțiale a actului administrativ și repararea prejudiciului

dosarul nr. 3ra-1429/14 prima instanţă: V. Lazari instanţa de apel: N. Budăi, N. Cernat şi M. Guzun ÎNCHEIERE 29 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Vasile Pleșca, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Pleșca împotriva Primăriei și Consiliului orășenesc Strășeni, intervenient accesoriu Întreprinderea Individuală „Sîrbu Tudor” cu privire la declararea nulității parțiale a actelor administrative și repararea prejudiciului cauzat, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2014, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Vasile Pleșca cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Strășeni din 17 decembrie 2013, c o n s t a t ă: La 05 octombrie 2010, Vasile Pleșca a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei și Consiliului orășenesc Strășeni cu privire la declararea nulității parțiale a actelor administrative și repararea prejudiciului cauzat.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că tatălui său, Pavel Pleșca, în anul 1993 i-a fost atribuit teren cu destinația grădini, suprafața 0,54 ha, inclusiv și terenul din regiunea „Poiana” din extravilanul or. Strășeni cu suprafața de 0,45 ha, nr. de înregistrare 313. Susține, Vasile Pleșca, că din momentul atribuirii terenului către tatăl său, dînșii împreună au prelucrat pămîntul. La 19 februarie 2000, a decedat Pavel Pleșca, iar în consecință, potrivit certificatului de moștenitor testamentar nr. 847 din 10 februarie 2006, succesor al patrimoniului a devenit reclamantul. În luna aprilie 2010, la domiciliul lui Vasile Pleșca s-a prezentat Sîrbu Tudor, ultimul pretinzînd că este proprietar al pămîntului obiect al litigiului dat.

În urma unei interpelări în adresa Primăriei Strășeni, prin scrisoarea nr. 523 din 12 iulie 2010, reclamantul a fost înștiințat că terenul cu suprafața de 0,45 ha a fost vîndut Întreprinderii Individuale „Sîrbu Tudor”, în baza Hotărîrii Consiliului orășenesc nr. 33/07.9 din 12 aprilie 2006, în urma organizării licitației din 03 martie 1 2006 efectuate în temeiul Hotărîrii Consiliului orășenesc nr. 32/17.11 din 09 februarie 2006. Consideră, reclamantul, că vînzarea terenului nr. 313 cu suprafața de 0,45 ha este ilegală, dat fiind faptul că respectivul teren îi aparține primului după ce l-a moștenit de la tatăl său în baza testamentului nr. 444 din 08 februarie 2000. Solicită, Vasile Pleșca, declararea nulității parțiale a Deciziei Consiliului orășenesc Strășeni nr. 32/17.11 din 09 februarie 2006 în partea licitării terenului nr. 313 cu suprafața de 0,45 ha; declararea nulității parțiale a Deciziei Consiliului orășenesc Strășeni nr. 33/07.9 din 12 aprilie 2006 în partea comercializării terenului nr. 313 cu suprafața de 0,45 ha; obligarea pîrîților să repare prejudiciul cauzat reclamantului, prin atribuirea unui teren similar celui vîndut sau prin încasarea de la pîrîți a sumei de 18000 lei – echivalentul bănesc al valorii terenului ilegal expropriat.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Strășeni din 17 februarie 2011, Întreprinderea Individuală „Sîrbu Tudor” a fost atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu (f.d. 36). La 25 noiembrie 2011, Vasile Pleșca a depus cerere de reducere a pretențiilor potrivit căreia a solicitat să fie încasat din contul pîrîților în beneficiul său, a sumei de 15750 lei, drept compensație bănească pentru terenul vîndut Întreprinderii Individuale „Sîrbu Tudor” (f.d. 63). Prin hotărârea Judecătoriei Strășeni din 17 decembrie 2013, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. S-a încasat din contul lui Vasile Pleșca în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 472,50 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2014, a fost respinsă cererea de apel declarată de Vasile Pleșca cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Strășeni din 17 decembrie 2013. La 04 septembrie 2014, Vasile Pleșca a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii. În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Potrivit copiei plicului anexat la dosar, recurentul a recepționat decizia contestată la 18 iulie 2014 Astfel, recursul declarat la 04 septembrie 2014 se consideră depus în termen.

Recurentul, Vasile Pleșca, în motivarea recursului a indicat că, instanţele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate au încălcat normele de drept procedural şi material, nu au constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

2 La 30 septembrie 2014 Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimaților cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Până la examinarea pricinii, părțile nu au depus referinţă la cererea de recurs, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Vasile Pleșca, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

3 Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Vasile Pleșca, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Vasile Pleșca se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru 4