2ra-3074/14 — Încasarea salariului

dosarul nr. 2ra-3074/14 prima instanţă: Iu. Țurcan instanţa de apel: L. Bulgac, M. Guzun şi N. Craiu ÎNCHEIERE 29 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Boris Scrob, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Boris Scrob împotriva Societății cu Răspundere Limitată „East Auto Lada” cu privire la încasarea salariului mediu pentru absența forțată de la lucru, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2014, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Boris Scrob cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 17 decembrie 2013, c o n s t a t ă: La 22 martie 2012, Boris Scrob a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată „East Auto Lada” cu privire la încasarea salariului mediu pentru absența forțată de la lucru.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la 21 noiembrie 2008 a fost angajat în cadrul Societății cu Răspundere Limitată „East Auto Lada”, în funcție de maistru, cu un salariu lunar în mărime de 2200 lei. Odată cu încheierea contractului individual de muncă dintre Boris Scrob și angajator, a fost semnat și contractul cu privire la răspunderea materială deplină a salariatului. Menționează, reclamantul, că la sfîrșitul lunii septembrie a anului 2009 s-a adresat pîrîtului cu cerere de demisie, care a fost refuzată în primire de către ultimul. La 05 octombrie 2009, Boris Scrob, repetat a înaintat în adresa angajatorului cererea de demisie din funcția deținută din cadrul întreprinderii. Pîrîtul a primit respectiva cerere, numind efectuarea inventarierii la depozitul unde lucra salariatul reclamant.

Afirmă, Boris Scrob, că în urma efectuării inventarierii i-a fost comunicat că s-a depistat un neajuns în sumă de 8183,91 lei, care va fi reținut din salariul reclamantului. 1 A indicat reclamantul că inițial nu a recunoscut respectivul neajuns de pe urma inventarierii efectuate, însă, în situația creată, și-a dat acordul la reținerea din salariul său a sumei de bani formată fictiv în mărime de 8183,91 lei. La 13 noiembrie 2009 a fost emis ordinul nr. 395/Y cu privire la demiterea lui Boris Scrob din funcția deținută. Reclamantul a menționat că începînd cu data demisiei sale și pînă la 27 noiembrie 2009, regulat s-a prezentat la administrația pîrîtului în legătură cu colectarea semnăturilor indicate în foaia de învăluire.

Consideră, Boris Scrob, că pentru faptul că foaia de învăluire nu i-a fost semnată de către toate persoanele, dînsului i-a fost refuzat în eliberarea carnetului de muncă. La 06 ianuarie 2012, reclamantul s-a adresat cu o cerere în adresa pîrîtului solicitîndu-i eliberarea carnetului de muncă și achitarea salariului pentru tot timpul absenței forțate de la muncă. Cererea lui Boris Scrob a fost parțial satisfăcută prin eliberarea la 11 ianuarie 2012 a carnetului de muncă. Cealaltă pretenție a fost refuzată de către pîrît. Ținînd cont că reclamantul este dator angajatorului cu suma de 2845,33 lei, suma prejudiciului pentru reținerea ilegală a carnetului de muncă constituie 54354 lei. Solicită, Boris Scrob, încasarea din contul Societății cu Răspundere Limitată „East Auto Lada” în beneficiul său a salariului mediu pentru absența forțată de la lucru pentru perioada 13 noiembrie 2009 – 10 ianuarie 2012, în mărime de 54354 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 17 decembrie 2013, acţiunea înaintată de Boris Scrob a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2014, a fost respinsă cererea de apel declarată de Boris Scrob cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 17 decembrie 2013. La 08 august 2014, Boris Scrob a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii. În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La 13 iunie 2013, Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa părţilor copia deciziei din 03 iunie 2014 (f.d. 138). La dosar nu sunt probe care ar confirma cînd a fost recepţionată decizia menţionată de către părţi. Astfel, recursul declarat la 08 august 2014 se consideră depus în termen. Recurentul, Boris Scrob, în motivarea recursului a indicat că, instanţele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate au încălcat normele de drept procedural şi material, nu au constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii. 2 Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 15 septembrie 2014 Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 09 octombrie 2014, partea a depus referinţă la cererea de recurs, solicitînd respingerea recursului declarat de Boris Scrob.

În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, Boris Scrob, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

3 În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Boris Scrob, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Boris Scrob se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru 4