2ra-1220/14 — Încasarea datoriei

prima instanță: Gh. Bîrnaz dosarul nr.2ra-1220/14 instanța de apel: A.Minciună, A.Șpac, I.Cotruță ÎNCHEIERE 09 aprilie 2014 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie Instanța compusă din: Președintele ședinței Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Pușcaș Igor, în cauza civilă la acțiunea înaintată de către Pușcaș Igor împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Consantrans” privind încasarea salariului și a penalităților pentru reținerea plăților salariale, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 22 august 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Consantrans” și s-a modificat parțial hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 17 mai 2013, a c o n s t a t a t: La 09.04.2012, reclamantul Puşcaş Igor s-a adresat cu acțiune împotriva SRL„Consantrans”, prin care a solicitat încasarea din contul acestei societăți în beneficiul său, suma de 39000 lei, ce constituie salariul reținut pentru perioada de 01.11.2010–20.04.2011 și încasarea penalităților calculate conform art.330 alin.(2) Codul Muncii. În motivarea pretențiilor a indicat, că la 16.06.2006 a fost angajat în calitate de muncitor la SRL„Consantrans” cu un salariu de 6500 lei. Până în perioada lunii noiembrie 2010, plățile salariale, cu mici rețineri, se achitau cu regularitate. Însă, din perioada lunii noiembrie 2010 până la depunerea acțiunii salariul nu i-a fost achitat.

A susținut că de la 20.04.2011 până la 20.10.2011 s-a aflat în concediu medical. A afirmat, că în pofida faptului că a făcut mai multe demersuri în adresa pârâtului, acesta a refuzat achitarea indemnizațiilor pentru incapacitatea temporară de lucru. A mai declarat, că prin intermediul reprezentantului său, pârâtul i-a achitat o parte din datorii la 01.11.2011 şi anume plata pentru indemnizația temporară de lucru, salariul însă nu i s-a eliberat. Afirmă, că pârâtul i-a eliberat ulterior un certificat privind salariul obținut pentru ultimii 5 ani și în mod unilateral a indicat eronat salariu obținut pentru perioada 01.11.2010-20.04.2011. Potrivit acestui certificat, salariul său variază de la 1477,27 lei – până la 6500 lei.

Nu-i este clar în baza căror formule a fost calculat acest salariu. Pe parcursul examinării pricinii reprezentantul reclamantului a depus o cerere de completare a acțiunii şi a solicitat încasarea din contul SRL„Consantrans” în beneficiul său, suma de 26855 lei, cu titlul de salariu reținut pentru perioada de 01.11.2010-20.04.2011, încasarea din contul SRL„Consantrans” în beneficiul lui a penalităților în mărime de 14496,61 lei, calculate conform art.330 alin. (2) Codul Muncii, precum şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii respective, a indicat că recunoaște încasarea de la pârât a sumei de 10000 lei la data de 20.07.2011. Apreciază că din moment ce reclamantul a ieșit în concediu de boală la 20.04.2011, salariul pentru această lună urma să constituie 4355 lei.

A afirmat, că la data de 20.04.2011 salariul reținut ilegal constituia 36855 lei, iar reieșind din faptul că pârâtul la 20.07.2011 a achitat suma de 10000 lei, suma restantă conform situației la zi constituie 26855 lei. A mai indicat că pârâtul şi-a onorat parțial datoriile sale pentru data de 20.07.2011 în mărime de 10000 lei. Astfel, a calculat o penalitate totală de 14496,61 lei. Reclamantul consideră că argumentul pârâtului privind calcularea salariului din orele lucrate efectiv reieșind din salariul de 6500 lei este neîntemeiat deoarece contravine prevederilor art. 140 alin. (1) şi (2) Codul Muncii. A afirmat, că potrivit ordinului de angajare nr.50 din 16.06.2006, salariul său constituia 6500 lei lunar.

Ulterior, reclamantul a mai depus o cerere de completare a acțiunii şi a solicitat încasarea din contul SRL„Consantrans” în beneficiul său suma de 37751,01 lei cu titlul de salariu reținut pentru perioada de 01.11.2010-20.04.2011, încasarea din contul SRL„Consantrans” în beneficiul lui Puşcaş Igor a penalităților în mărime de 85710,26 lei, calculate conform art.330 alin.(2) Codul Muncii. În motivarea cererii a indicat, că verificând plățile efectuate de către pârât în adresa sa pentru ultimii 3 ani, a constatat că erau efectuate incomplet. Calculând suma totală achitată cu suma ce urma a fi achitată s-a stabilit o diferență de 37751,01 lei. Suma respectivă constituie restanța pârâtului la plata salariului 201500 lei (suma ce urma a fi achitată) şi 163748,99 lei (suma achitată), respectiv 37751,01 lei.

La fel a indicat că examinarea graficului de achitare a salariului, relevă achitarea aleatorie şi cu întârzieri a acestuia. Pentru perioada de întârziere, în conformitate cu prevederile art. 330 alin.(2) Codul Muncii, s-a calculat penalitatea, valoare totală constituind 85710,26 lei. Prin hotărârea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 17.05.2013, acțiunea lui Puşcaş Igor privind încasarea salariului şi a penalităților a fost admisă. S-a încasat de la SRL„Consantrans” în beneficiul reclamantului Puşcaş Igor, suma de 37751,01 lei cu titlu de datorie la salariu şi suma de 85710,26 lei cu titlu de penalitate, în total suma de 123461,27 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 22.08.2013, a fost admis apelul declarat SRL„Consantrans”.

S-a modificat hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 17.05.2013, după cum urmează: în partea încasării sumei de 37750,01 lei cu titlu de datorie la salariu, hotărîrea s-a modificat în sensul respingerii integrale a pretenției lui Puşcaşu Igor; în partea încasării penalității pentru întârzierea plății salariului, hotărârea s-a modificat în sensul diminuării sumei de 85710,26 lei cu titlu de penalitate până la suma de 5163,2 lei. În rest, hotărârea contestată s-a menținut fără modificări. La 10.01.2014, Pușcaș Igor a declarat recurs, în termen legal, deoarece scrisoarea privind expedierea copiei deciziei pentru cunoștință este datată cu 30.08.2013, însă date privind recepționarea acesteia la materialele cauzei nu sunt, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel din 22.08.2013 și menținerea hotărârii instanței de fond din 17.05.2013, ca fiind legală.

2 În motivarea recursului a invocat art. 432 alin.(2) lit.a) și b), precum că la examinarea acțiunii în cauză instanța de apel a încălcat și a aplicat eronat normele de drept de material. Recurentul menționează că instanța de apel eronat a aplicat prevederile Codului Munci, și anume: art.art. 10 alin.(2), lit.h), 45, 49 alin.(1), lit.i), 130 alin.(1), 135 alin.(1), 142 alin.(1), 330 alin.(2). Totodată, consideră că instanță de apel nu a elucidat suficient circumstanțele ce au importantă pentru soluționarea justă a pricinii şi fără o motivare argumentată a modificat hotărârea primei instanțe. Afirmă, că decizia instanței de apel din 22.08.2013 nu este clară, conchisă şi fermă. Menționează, că instanța de apel nu a cercetat probele prezentate la materialele dosarului şi prin urmare nu a constatat nemijlocit circumstanțele.

Consideră, că din cauza cercetării incomplete a materialele dosarului, instanța de apel nu a aplicat legea ce guvernează raporturile de retribuție a muncii în cazul când în contract/ordin este menționat „salariu de funcţie”. Din considerentele invocate mai sus, recurentul consideră că în conformitate cu prevederile art. 432 alin.(2) lit. a) şi b) este temei de a casa decizia instanței de apel din 22.08.2013 şi a menține în vigoare hotărârea primei instanțe 17.05.2013. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de justiție consideră că recursul declarat de către Pușcaș Igor este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu dispoziția art.432 alin.(1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Colegiul constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat. Argumentele invocate de recurentul Pușcaș Igor, precum că decizia instanței de apel este ilegală, poartă un caracter declarativ și nu pot fi reținute.

Dezacordul cu decizia instanței de apel, prin relatarea situației în viziunea recurentului, este inadmisibil din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestei decizii, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificând-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta Comisie a arătat că „...art.6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait şi alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Călăuzindu-se de art.440 CPC, Colegiul a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC, şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. 3 Din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material și procedural, Colegiul ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Pușcaș Igor, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin.(1) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de justiție, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Pușcaș Igor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 22 august 2013. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală 4