2ra-1397/15 — Încasarea salariului

prima instanţă: S. Papuha dosarul nr. 2ra-1397/15 instanţa de apel: M. Guzun, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 10 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Vasilii Novacov în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasilii Novacov împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Red Union Fenosa” cu privire la încasarea salariului împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Vasilii Novacov şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 29 iulie 2014, prin care a fost respinsă acţiunea constată: La 24 decembrie 2012, Vasilii Novacov a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „Red Union Fenosa” cu privire la încasarea salariului. În motivarea acţiunii a invocat că a lucrat la ÎCS „Red Union Fenosa” având calitatea de mecanic pe macara automobilă. Susţine că prin ordinul cu nr. 195 din 24 septembrie 2012, a fost concediat în baza prevederilor art. 86 alin. (1) Codul muncii, în legătură cu reducerea personalului. Afirmă că deşi de nenumărate ori s-a adresat către pârât, acesta până în prezent nu i-a achitat salariul.

Restanţa la salariu constă din remuneraţia pentru orele de serviciu la domiciliu în acelaşi timp la sursa electrică de la motor Diesel pe autocamionul Kamaz 5320 cu n/î CCA – 739 şi pe automacara KS35714 K cu n/î CIR – 223, pentru perioada 01 septembrie 2012 – 24 septembrie 2012, în mărime de 3032 lei, a remuneraţiei pentru orele de serviciu la domiciliu pentru luna august a anului 2012 în mărime de 1776 lei, a remuneraţiei pentru orele de serviciu la domiciliu pentru luna iulie a anului 2012 în mărime de 1968 lei, a retribuţiei pentru orele de muncă prestate suplimentar în luna august în mărime de 125 lei, a salariului mediu lunar restant pentru a doua lună după concediere în mărime de 2043 lei şi a salariului 13 şi 14 în mărime de 8000 lei.

1 Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 143, 145, 157, 186 pct. b), art. 330 Codul muncii, art. 38, 85, 166, 167 CPC. Solicită admiterea acţiunii, încasarea salariului în sumă de 16819 lei, precum şi penalitatea de 0,1 % pentru fiecare zi de reţinere a plăţii salariului. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 29 iulie 2014 a fost respinsă acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie 2015 a fost respins apelul declarat de Vasilii Novacov şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 09 aprilie 2015, Vasilii Novacov a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că instanţa de apel a respins solicitarea cu privire la încasarea sumei de 244,88 lei, prevăzută de art. 330 alin. (2) Codul muncii, ca compensarea pentru reţinerea salariului în mărime de 0.1 % pentru fiecare zi de reţinere. Menţionează că faptul reţinerii salariului se confirmă prin aceea că angajatorul benevol a achitat, după eliberare din funcţie, suma de 482,41 lei, salariul în sumă 1463,48 lei. Consideră ca fiind greşit argumentul instanţei de apel în sensul că pentru orele de serviciu la domiciliu pentru luna august anului 2012, a primit 1621,82 lei, deoarece a primit remuneraţia doar pentru 2 săptămâni de serviciu, iar pentru celelalte 2 săptămâni din luna august, dânsul nu a fost remunerat.

Indică că instanţa de apel face referire la art. 95 alin. (1) Codul muncii şi pct. 42 din contractul colectiv de muncă cu SA „Red Union Fenosa”. Totuşi, pct. 42 din contractul colectiv de muncă nu stabileşte ordinea efectuării muncii în ture şi nici nu anulează munca în ture pentru lunile august – septembrie a anului 2012, la fel, nici art. 95 din Codul muncii nu poate anula efectuarea serviciului de către recurent, astfel în cât a fost stabilit serviciul pentru 24 de ore pe zi. Mai indică că nu este întemeiată afirmaţia instanţei de apel precum că la 01 iulie 2012, ÎCS „Red Union Fenosa” a încheiat un contract cu SRL „Dezenergo”, prin care acesta din urmă a efectuat serviciul la domiciliu, din considerentul că începând cu luna iulie şi până în luna septembrie anului 2012, dânsul a lucrat la domiciliu.

Indică că intimatul nu a prezentat instanţei graficul de serviciu a lucrătorilor din cadrul ÎCS „Red Union Fenosa” pentru luna septembrie a anului 2012, dar nici a lucrătorilor SRL „Dezenergo” din luna iulie – septembrie. Susţine că graficul de serviciu pentru luna august prezentat de intimat este falsificat şi nu corespunde realităţii, din considerentul că salariatul a indicat că a efectuat serviciul în perioada de 06 august 2012 – 12 august 2012 şi 20 august 2012 – 26 august 2012, la acel moment era deja concediat. La 02 iunie 2015, ÎCS „Red Union Fenosa” a depus referinţă la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil. 2 Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor, la 12 februarie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 164), însă careva date despre recepţionarea acesteia de către recurent, la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că Vasilii Novacov s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 09 aprilie 2015, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Vasilii Novacov, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Vasilii Novacov, asemenea aspecte nu se regăsesc.

3 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Vasilii Novacov ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Vasilii Novacov se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4