2ra-329/14 — Încasarea salariului

prima instanţă: L. Ouş dosarul nr. 2ra-329/14 instanţa de apel: N. Budăi, A. Nogai, L. Bulgac ÎNCHEIERE 22 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de către Prus Alexandru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Prus Alexandru împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Malexim” cu privire la încasarea salariului, penalităţilor de întârziere, prejudiciului moral şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Prus Alexandru şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 12 februarie 2013 c o n s t a t ă La data de 26 iulie 2012 Prus Alexandru a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Malexim” cu privire la încasarea salariului, penalităţilor de întârziere, prejudiciului moral şi cheltuielilor de judecată. In motivarea acţiunii reclamantul Prus Alexandru a indicat că la 04 octombrie 201 1 a fost angajat la SRL „Malexim” în calitate de specialist pentru resurse umane cu salariu lunar de 1500 lei şi prin cumul ca jurist - 750 lei şi specialist în tehnica securităţii - 750 lei cu durata normală a timpului de muncă.

Reclamantul a declarat că beneficia de un salariu de 3000 lei lunar, ceea ce, în viziunea lui, contravine normelor legale, deoarece consideră că angajatorul 1-a indus în eroare asupra condiţiilor de muncă, aplicând o limitare, directă sau indirectă, în drepturi ori la stabilirea unor avantaje, directe sau indirecte, la încheierea contractului individual de muncă şi nu 1-a informat cu privire la atribuţiile funcţiei şi volumul de muncă. Consideră reclamantul că la angajarea sa angajatorul a încălcat prevederile art. 10 lit. (f) Codului muncii, care 1-a discriminat prin stabilirea unui salariu mic de 1500 lei lunar pentru funcţia de specialist în resurse umane pentru ziua de muncă deplină, în comparaţie cu alţi angajaţi ai societăţii, cărora le-au fost acordat pentru aceiaşi funcţie un salariu de două ori mai mare.

Conchide reclamantul că reieşind din salariul mediu de 900 lei lunar stabilit pe republică şi la SRL „ Malexim” pentru anul 2010, plata pentru aceiaşi muncă prestată de alt colaborator a fost două ori mai mare ca salariul stabilit lui, deoarece către data de 04 octombrie 2011, momentul angajării sale la serviciu, salariul mediu lunar pe Republică şi la societate constituia 1100 lei. Constată că SRL „Malexim” era obligat ca la angajarea sa la serviciu să-i stabilească un salariu lunar pentru munca prestată la 3 funcţii nu mai puţin de 6000 - 8000 lei, însă i-a fost stabilit salariul de 3000 lei. Astfel, consideră că pârâtul 1-a discriminat, stabilindu-i un volum de trei ori mare de obligaţii pe care urma să-1 efectueze în comparaţie cu foştii colegi.

Avînd în vedere cele expuse reclamantul concluzionează că pîrîtul la angajarea lui a încălcat prevederile art. 5, 8 şi 9, 49 al. 1 lit. (a), 65 al. 3 lit. (b) Codului muncii, 1-a dus în eroare privind condiţiile şi volumul de muncă. Solicită reclamantul încasarea de la SRL „Malexim” în beneficiul său a salariului pentru perioada 11 noiembrie 2011 pînă la data de 09 august 2012 în mărime de 64875 lei 12 bani, încasarea penalităţilor de întârziere în mărime de 19501 lei 59 bani, încasarea prejudiciului moral în mărime de 81000 lei şi cheltuieli de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 12 februarie 2013 acţiunea a fost respinsă integral. Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, Prus Alexandru a depus apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Prus Alexandru şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La adoptarea soluţiei instanţa de apel şi prima instanţă au concluzionat între reclamantul Prus Alexandru şi pîrîtul SRL „Malexim”, au fost stabilite raporturi juridice de muncă începând cu 04 octombrie 2011, în baza cererii personale depuse de către Prus Alexandru. In baza ordinului nr. 55 din 04 octombrie 2011 Prus Alexandru a fost angajat în funcţia de specialist resurse umane, cu salariul de 1500 lei, şi temporar angajat prin cumul pe jumătate de salariu în funcţiile de specialist al securităţii muncii cu salariul de 750 lei şi de jurist cu salariul 750 lei.

În cererea sa de angajare din 03 octombrie 2011 , Prus Alexandru a solicitat să fie angajat la serviciu în funcţiile de inspector cadre, jurist şi inspector al securităţii muncii, cu suma remunerării lunare de 3000 lei. Astfel, condiţiile contractului de muncă au fost negociate de ambele părţi, care şi-au exprimat acordul la încheierea acestuia. Directorul SRL „Malexim” a relatat că de la bun început lui Prus Alexandru i-a fost propus angajarea la serviciu la funcţiile respective cu 2 salariul negociat de ei, şi dînsul a fost de acord fără a avea careva obiecţii referitor la salariul acordat, menţionînd direct în cererea de angajare că solicită angajarea la serviciu cu salariul de 3 000 lei.

Astfel, instanţa de apel şi instanţa de fond, constatînd că au fost respectate prevederile art. 56, 58, 64 şi 128 din Codul Muncii, care prevăd încheierea şi executarea contractului individual de muncă, au respins acţiunea. Instanţa de apel şi prima instanţă, de asemenea, au apreciat critic afirmaţiile lui Prus Alexandru referitor la faptul că a fost discriminat în raporturile juridice de muncă de către angajator. Or, Legea nr. 5 din 09 februarie 2006 cu privire la asigurarea egalităţii şanselor dintre femei şi bărbaţi nu se încadrează în cazul dat. La 11 noiembrie 2013 Prus Alexandru a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că nu au fost aplicate normele de drept material care trebuiau să fie aplicate şi anume art. 8, 10, 47 Codul muncii care interzic discriminarea în sfera muncii şi respectarea demnităţii în muncă a salariaţilor. La fel, recurentul a invocat că normele aplicate de către instanţele de judecată nu sunt aplicabile speţei. De asemenea, recurentul menţionează că concluziile din hotărîri vin în contradicţie cu circumstanţele pricinii. În acest sens, recurentul invocă că la angajarea în serviciu şi stabilirea salariului, a fost dus în eroare referitor la volumul de lucru. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Prus Alexandru nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele lui Prus Alexandru formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

3 Instanţa de apel şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Prus Alexandru, în esenţa lui, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Prus Alexandru ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Prus Alexandru se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 4