2ra-219/16 — Constatarea încălcării dreptului la examinare a cauzei în termen rezonabil și repararea prejudiciuluiil

Prima instanţă: O. Parfeni 2ra-219/16 Instanţa de apel: N. Budăi, M. Moraru, I. Muruianu ÎNCHEIERE 03 februarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova Judecători – Galina Stratulat, Sveatoslav Moldovan examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Prus Alexandru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Prus Alexandru împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova privind constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei, încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Prus Alexandru şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 22 mai 2015, c o n s t a t ă: La 12 februarie 2015, Prus Alexandru a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova privind constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei, încasarea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii a indicat că la 24 octombrie 2012, a depus la Judecătoria Ciocana mun. Chişinău, cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Malexim” privind restabilirea la serviciu şi încasarea prejudiciului material şi moral. Mai indică că prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 04 iulie 2013, acţiunea înaintată de către Prus Alexandru a fost admisă parţial, a fost anulat ordinul nr. 56 din 01 august 2012, a fost restabilit Prus Alexandru în funcţia de specialist al Secţiei cadre şi în funcţia de jurist la SRL „Malexim”, s-a încasat de la SRL „Malexim” în beneficiul reclamantului suma de 31257, 66 lei salariul pentru absenţa forţată de la lucru şi suma de 2751, 42 lei cu titlu de prejudiciu moral, totodată, s-a dispus executarea imediată a hotărîrii, în partea restabilirii la serviciu, cu acordarea unui salariu lunar. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 septembrie 2013, a fost respins apelul declarat de către Prus Alexandru, a fost admis apelul declarat de către SRL „Malexim”, casată hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 04 iulie 2013 şi emisă o nouă hotărîre prin care a fost respinsă integral acţiunea înaintată de către Prus Alexandru. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 05 martie 2014, a fost casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 septembrie 2013 şi emisă o nouă hotărîre de remitere a cauzei la rejudecare în instanţa de apel, în alt complet de judecată, iar, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 iulie 2014, apelul declarat de către Prus Alexandru a fost respins, iar, apelul declarat de SRL „Malexim” a fost admis, casată hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 04 iulie 2013 şi emisă o nouă hotărîre prin care s-a dispus admiterea parţială a acţiunii, s-a anulat ordinul nr. 56 din 01 august 2012, în partea eliberării lui Prus Alexandru din funcţia de specialist în secţia cadre şi s-a restabilit reclamantul în această funcţie, s-a încasat din contul SRL „Malexim” în beneficiul lui Prus Alexandru suma de 16700 lei, salariul pentru absenţă forţată de la lucru şi prejudiciul moral în sumă de 1500 lei, în rest pretenţiile a fost respins ca neîntemeiate. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 05 decembrie 2014, a fost respins recursul declarat de către Prus Alexandru şi a fost admis recursul declarat de către SRL „Malexim”, s-a casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 iulie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 04 iulie 2013, emiţindu-se o nouă hotărîre de respingere a acţiunii ca fiind neîntemeiată. Astfel, reclamantul Prus Alexandru indică că acţiunea a fost depusă la 24 octombrie 2012 şi s-a finisat la 05 decembrie 2014, cînd Curtea Supremă de Justiţie i-a respins acţiunea, iar, în această perioadă acţiunea a fost examinată de către trei instanţe judecătoreşti într-un termen de doi ani şi o lună, respectiv cauza nu a fost examinată în conformitate cu art. 355 alin. (4) Codul muncii, astfel, ignorîndu-se prevederile care stipulează examinarea litigiilor de muncă în termen de cel mult 30 de zile lucrătoare. Reclamantul menţionează că acţiunea înaintată la Judecătoria Ciocana mun.

Chişinău nu a fost complicată, nu a fost nevoie de efectuarea unei expertize şi de audierea martorilor, personal nu a tergiversat examinarea cauzei, hotărîrea primei instanţe de două ori a fost casată de instanţa de apel şi instanţa de recurs din cauza că normele de drept material au fost aplicate incorect. Consideră că prin neexaminarea în termen rezonabil a cauzei, i-a fost cauzat un prejudiciu material în sumă de 126000 lei şi un prejudiciul moral în sumă de 100000 lei, totodată, indică că timp de 2 ani de zile cît s-a examinat cauza a suportat stres, retrăire, precum foame în legătură cu faptul că nu i s-a plătit salariul, fiindu-i pus în pericol viaţa şi sănătatea sa, precum şi viaţa şi sănătatea fiului său, retrăind pentru viitorul lui, odată nefiind în stare să-l susţină material, acesta fiind încă elev.

Reclamantul Prus Alexandru solicită constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, încasarea prejudiciului moral în sumă de 100000 lei şi prejudiciul material de 126000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 22 mai 2015, s-a respins acţiunea înaintată de către Prus Alexandru ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2015, a fost respins apelul declarat de către Prus Alexandru şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 22 mai 2015. La 04 decembrie 2015, Prus Alexandru a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2015 şi a hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 22 mai 2015 cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea sa să fie admisă integral. În motivarea cererii de recurs a invocat că hotărîrile instanţelor judecătoreşti sunt ilegale şi neîntemeiate, deoarece au fost emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material, prin neaplicarea unei legi care trebuia să fie aplicată. Studiind materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Prus Alexandru nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Prus Alexandru, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor recurate.

Recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Prus Alexandru ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Prus Alexandru. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecători Galina Stratulat Sveatoslav Moldovan