2ra-328/14 — Anularea ordinului de eliberare din funcție, încasarea salariului

Instanţa de fond: Judecătoria Ciocana – A. Malîi Dosarul nr. 2ra-328/14 Instanţa de apel: CA Chişinău – L. Popova, A. Doga, A. Minciuna DECIZIE 05 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu, Judecătorii Vera Macinskaia, Valentina Clevadî, Tamara Chişca-Doneva, Ion Vîlcov, examinînd recursul declarat de către Prus Alexandru, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a lui Prus Alexandru împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Malexim” privind anularea ordinului de eliberare din funcţie, restabilirea la serviciu, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2013, prin care s-a respins cererea de apel declarată de Prus Alexandru, s-a admis cererea de apel declarată de către Societatea cu Răspundere Limitată „Malexim”, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 04 iulie 2013 şi s-a pronunţat o nouă hotărîre prin care s-a respins cererea de chemare în judecată, CONSTATĂ: La 24 octombrie 2012 Prus Alexandru a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Malexim” prin care a solicitat anularea ordinului nr. 56 din 01 august 2012 cu privire la eliberare din funcţie, restabilirea la serviciu, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu în mărime de 80.568,72 lei şi repararea prejudiciului moral în mărime de 95.000 lei. În motivarea acţiunii, Prus Alexandru a invocat că, la 04 octombrie 2011 în baza ordinului nr. 55 a fost angajat la SRL “Malexim” în funcţia de specialist în secţia cadre şi prin cumul în funcţie de specialist pentru protecţia muncii şi jurist pentru o perioada nedeterminată.

De asemenea Prus Alexandru a menţionat că, un careva contract individual de muncă nu a fost încheiat. Ulterior la 17 iulie 2012 SRL “Malexim” în persoana directorului a emis ordinul nr. 48 cu privire la introducerea modificărilor în ordinul nr. 55 din 04 octombrie 2012, prin care ordinul nr. 55 din 04 octombrie 2012 s-a modificat în sensul că Prus Alexnadru este angajat temporar. Prin ordinul nr. 56 din 01 august 2012 a fost concediat din data de 09 august 2012 în temeiul art. 83 alin. (3) Codul Muncii. Consideră. Prus Alexnadru că ordinul nr. 56 din 01 august 2012 este ilegal, solicitînd anularea acestuia cu restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru în mărime de 80.568,72 lei şi repararea prejudiciului moral în mărime de 95.000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 04 iulie 2013, cererea de chemare în judecată a fost admisă parţial, s-a anulat ordinul nr. 56 din 01 august 2012 cu privire la eliberarea lui Prus Alexandru din funcţie de specialist în secţia cadre şi jurist. S-a restabilit la serviciu Prus Alexandru în calitate de specialist în secţia cadre şi jurist la SRL “Malexim”. S-a încasat de la SRL “Malexim” în beneficiul lui Prus Alexandru salariu mediu pentru absenţa forţată de la serviciu în mărime totală de 31.257,66 lei şi suma de 2.751,42 lei sub formă de prejudiciu moral. În rest acţiunea s-a respins. Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 19 septembrie 2013, a respins cererea de apel înaintată de către Prus Alexandru.

A admis cererea de apel înaintată de către SRL “Malexim”, a casat hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 04 iulie 2013 şi a pronunţat o nouă hotărîre prin care a respins cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată. La 13 noiembrie 2013, Prus Alexandru a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 septembrie 2013 cu modificarea hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 04 iulie 2013, prin care să se încaseze prejudiciul material şi moral în sumă de 167.066,76 lei.

Drept temeiuri ale recursului înaintat, Prus Alexandru a invocat că, nu s-a constatat şi s-a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond; concluziile expuse în hotărîre şi în decizie sînt în contradicţie cu circumstanţele adevărate ale pricinii; nu au fost dovedite circumstanţele considerate ca fiind stabilite; nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată; au fost încălcate şi aplicate greşit normele de drept material şi procedural; s- a dat o interpretare eronată a legii. Examinînd argumentele invocate în recurs în raport cu actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul urmează a fi admis din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa de recurs după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. 2 Adoptînd decizia din 19 septembrie 2013 instanţa de apel în componenţa completului de judecată preşedintele şedinţei L. Popova, judecători A. Doga, A. Minciuna a făcut referire că, „ordinul nr. 48 din 17 iulie 2012 a fost anulat prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 29 august 2012, care a devenit definitivă şi irevocabilă prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 05 iunie 2013”.

Astfel, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 05 iunie 2013 s-a casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2012 şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 29 august 2012. Însă nu s-a luat în consideraţie faptul că în decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2012 judecătorul A. Minciuna deja s-a expus pe fondul cauzei, ceia ce contravine art. 50 alin. (1) lit. d) CPC. Conform art. 50 alin. (1) lit. d) CPC judecătorul care judecă pricinia urmează a fi recuzat dacă şi-a expus opinia asupra pricinii care se judecă. Colegiul civil, commercial şi de contencios administrativ lărgit reiterează că nerespectarea obligaţiei de a asigura o judecată imparţială atrage nulitatea întregii proceduri realizate.

În consecinţă, în baza dreptului oricărei persoane la un tribunal imparţial, recunoscut prin art. 6 din Convenţie, statul are obligaţia pozitivă de a-şi regla sistemul judiciar, astfel, încît orice jurisdicţie să aibă obligaţia de a-şi verifica imparţialitatea, atît din oficiu cît şi la cererea uneia dintre părţi (Remli c. Franţa, hot. din 23 aprilie 1996). Astfel, în situaţia dată participanţii la proces pot să se îndoiască, în mod legitim de neutralitatea magistratului, din cauza faptului că acesta a cunoscut anterior dosarul cu ocazia unui cumul de decizii, astfel că cumulul de decizii este interzis în raport cu imperativele unei proceduri imparţiale. În speţă litigiul este unic, dar desfăşurat în cadrul mai multor proceduri, evident că există aparenţa unei prejudecăţi a magistratului.

Întrucît este evident că starea de fapt este unică celor două proceduri, urmează interdicţia cumulului de decizii de unicacitatea litigiului dat fiind faptul ca starea de fapt este identică pentru ambele cauze. În consecinţă situaţia reprezintă un cumul de decizii şi trebuie evitată pentru a se putea garanta imparţialitatea instanţei prin prizma art. 6 CEDO – dreptul la un proces echitabil. Ca urmare, decizia recurată urmează a fi casată cu remiterea cauzei la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecată. Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit consideră imposibilă corectarea erorii admise de către instanţa de apel în condiţiile procedurii prevăzute de către legislaţia procesuală, motiv pentru care cauza urmează a fi restituită spre rejudecare.

La rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele indicate, să verifice şi alte circumstanţe ce prezintă importanţă pentru soluţionarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate aspectele, complet şi obiectiv, conform exigenţelor art. 130 CPC, probele administrate pe dosar, şi în dependenţă de situaţia stabilită, în raport cu normele de drept material care reglementează relaţiile între părţi, să adopte o hotărîre legală şi întemeiată. 3 Reieşind din cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. c) CPC RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Prus Alexandru.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2013, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a Prus Alexandru împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Malexim” privind anularea ordinului de eliberare din funcţie, restabilirea la serviciu, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu şi repararea prejudiciului moral, cu remiterea cauzei la rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Ion Vîlcov 4