3ra-1019/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-1019/14 prima instanţă: Popovici S.I., Derevenco V.P., Colev G.P. instanţa de apel: Curdov A.I., Lazareva E.P., Dimina A.I. DECIZIE 29 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru, Ion Corolevschi, Oleg Sternioală, examinând recursul declarat de avocatul parlamentar Tudor Lazar, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de avocatul parlamentar, Tudor Lazar împotriva Adunării Populare UTA Găgăuzia şi Başcanul UTA Găgăuzia, cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 16 aprilie 2014, prin care a fost admis parţial apelul declarat de Adunarea Populară a Găgăuziei, casată hotărârea Judecătoriei Comrat din 20 iunie 2014 şi scoasă de pe rol cererea de chemare în judecată, c o n s t a t ă: La 27 mai 2013, avocatul parlamentar Tudor Lazăr a depus cerere de chemare în judecată împotriva Adunării Populare UTA Găgăuzia şi Başcanul UTA Găgăuzia, cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a invocat reclamantul că la 30 aprilie 2013, Adunarea Populară a Găgăuziei a adoptat Legea nr. 89-X/Y din 30.04.2013 „Cu privire la asigurarea principiilor egalităţii, echităţii şi obiectivităţii”, care a fost promulgată de către Guvernatorul UTA Găgăuzia. Legea a intrat în vigoare odată cu publicarea ei în Buletinul Oficiul al Găgăuziei „Expres-Kanon” la 30.04.2013. Consideră reclamantul, că prevederile art. 7 alin. (7), art. 10 şi art. 11 alin. (2) şi (5) din această lege depăşesc limitele cadrului legislativ naţional, în special art. 16 din Constituţia RM şi contravin altor acte internaţionale pentru apărarea drepturilor omului.

Menţionează reclamantul că universalitatea recunoaşterii şi apărării drepturilor omului, în mod obligatoriu, obligă aplicarea lor egală pentru toate persoanele, iar în art. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului este indicat, că: „Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitatea şi drepturile sale”, aceasta înseamnă, că drepturile şi libertăţile fundamentale sunt recunoscute pentru toate persoane, fără distincţii. Indică reclamantul, că art. 14 CEDO prevede că exercitarea drepturilor şi libertăţilor trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.

În opinia reclamantului, CEDO a constatat, că sub noţiunea „altor indici” este necesar de a înţelege „vîrsta”, „stare de sarcină”, „orientare sexuală” şi alte criterii, care nu sunt indicate citeţ în art. 14 din Convenţie. Conform art. 8 alin. (1) din Constituţia RM, Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional. Indică reclamantul că aceste prevederi sunt consolidate şi în articolele 4, 16 şi 54 din Constituţia RM. Reclamantul, conducîndu-se de principiile dreptului şi confirmînd egalitate în drepturi ale tuturor persoanelor, care locuiesc în UTA Găgăuzia, indică, că Parlamentul RM a oferit statutul juridic special UTA Găgăuzia, concomitent, garantîndu-i membrilor comunităţii de găgăuzi şi altor comunităţi toate drepturile şi libertăţile, prevăzute de Constituţia şi legislaţia RM.

La rîndul său, Adunarea Populară a Găgăuziei, ca autoritate reprezentativă, este investită cu dreptul de a adopta acte administrative în limitele competenţei, oferind prioritate drepturilor omului, şi evitînd caracter discriminativ în procesul elaborării lor. Mai menţionează reclamantul că potrivit prevederilor art. 111 alin. (1) din Constituţia RM, Găgăuzia este o unitate teritorială autonomă cu un statut special care, fiind o formă de autodeterminare a găgăuzilor, este parte integrantă şi inalienabilă a Republicii Moldova şi soluţionează de sine stătător, în limitele competenţei sale, potrivit prevederilor Constituţiei Republicii Moldova, în interesul întregii populaţii, problemele cu caracter politic, economic şi cultural, iar alin. (2) din acelaşi articol, prevede citeţ, că pe teritoriul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia sînt garantate toate drepturile şi libertăţile prevăzute de Legea Supremă şi legislaţia Republicii Moldova.

Reclamantul indică, că prin prevederile Legii cu privire la asigurarea principiilor egalităţii, echităţii şi obiectivităţii, Adunarea Populară a Găgăuziei a depăşit limitele, adoptate la elaborarea actelor normative, şi totodată a încălcat actele normative, art. 9 art. alin. (2), art. 10 lit. c), art. 13 alin. (1), art. 20 şi art. 77 Legea RM nr. 317 din 18.07.2003 „Privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale”, precum şi art. 54 din Constituţia RM.

Consideră reclamantul, că la elaborarea acestui proiect de lege nu a fost luată în consideraţie legea adoptată de Parlamentul RM, adică nu s-a ţinut cont de Legea RM nr. 121 din 25.05.2012 „Cu privire la asigurarea egalităţii”, elaborată în scopurile aplicării Directivei 2000/43/CE de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, şi a Directivei 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forţei de muncă şi condiţiile de muncă, adoptate de Consiliul Europei, ce a dus la aceea, că această Lege a Adunării Populare intră în contradicţie cu legislaţia naţională în vigoare, încălcînd de asemenea, art. 2 Legea „Privind statutul juridic special al Găgăuziei” nr. 344 din 23.12.1994.

În aceste circumstanţe, adoptarea acestei legi atrage nulitatea ei în conformitate cu art. 12 alin. (6) Legea nr. 344 din 23.12.1994. Avînd în vedere, că art. 16 din Constituţia Republicii Moldova, prevede că toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială, Cod muncii al RM nr. 154 din 28.03.2008, art. 5 lit. b) interzice discriminarea în raporturile de muncă, iar art. 47 alin. (2) din acelaşi cod, interzice orice limitare, directă sau indirectă, în drepturi ori stabilirea unor avantaje, directe sau indirecte, la încheierea contractului individual de muncă în dependenţă de sex, rasă, etnie, religie, domiciliu, opţiune politică sau origine socială ş.a.

De asemenea, reclamantul se referă la articolul 7 din Legea RM cu privire la asigurarea egalităţii nr. 121 din 25.05.2012, ce interzice orice formă de discriminare, inclusiv pe bază de orientare sexuală în domeniul angajării în muncă şi al ocupării forţei de muncă, şi unica condiţie, ce nu conţine discriminare, este cazul, cînd caracter specific al activităţii sau condiţiilor, în care se desfăşoară această activitate, dictează cerinţele profesionale esenţiale şi determinative, cu condiţia, că scopul trebuie să fie legal, iar cerinţele proporţionale (art. 7 alin. (5) CM RM). Concomitent, încălcarea egalităţii în domeniul muncii se pedepseşte contravenţie conform art. 542 Cod contravenţional RM.

Astfel, reclamantul consideră, că prin art. 7 alin. (7) Legea UTA Găgăuzia nr. 89-X/V din 30.04.2013, se încalcă prevederile susmenţionate, iar refuzul angajatorului în angajare pe motivul afişării de către angajat a orientării sale sexuale netradiţionale reprezintă o acţiune discriminatorie, şi ca rezultat, atrage nulitatea cazului examinat. Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, recunoaşte în articolul 2, că statele-părţi trebui să se convingă în faptul, că orientarea sexuală a persoanei nu constituie obstacol în realizarea drepturilor din pact.

Astfel, interdicţiile în înregistrarea şi desfăşurarea activităţi distractive şi de că către persoanele ONG, care aparţin grupelor LGBT, expuse de către autorităţile UTA Găgăuzia în art. 10 din Legea nr. 89-X/V din 30.04.2013, nu au justificare obiectivă, adică nu au scop legal şi nu există proporţionalitate rezonabilă, ce dovedeşte atitudine discriminatorie în sensul art. 14 CEDO (cauza Willis contra Marea Britaniei, CEDO 2002). Concomitent, noţiunea de propagandă, folosită în sensul art. 10 alineatele (2) şi (3) Legea nr. 89-X/V din 30.04.2013, are sens figurat, ce denaturează esenţa libertăţii exprimării opiniei şi adunărilor, garantate tuturor minorităţilor, atît de Constituţia RM, cît şi prin actele internaţionale privind drepturile omului, ratificate de ţara noastră.

Totodată, prevederile legislative menţionate echivalează pedofilia - acţiunea din numărul de infracţiuni penale grave, pentru care este prevăzută pedeapsă penală, cu homosexualismul, care a fost exclus de Organizaţia Mondială a Sănătăţii din lista bolilor psihice, fiind declarat, în drept, ca comportament obişnuit al unui grup de persoane. Această echivalenţă înseamnă relaţie, bazată pe stereotipuri şi prejudecăţi excesive faţă de persoanele homosexuale, care, în esenţă, distrug bilanţul, necesar pentru obţinerea unei stări nediscriminatorii faţă de minorităţile sexuale, iar statul şi-a întărit poziţia de apărător ale persoanelor minorităţilor, abuzului lor sexual prin articolul 174 CP RM, ce prevede, că raportul sexual altul decît violul, actele de penetrare vaginală, anală sau bucală şi altele, comise asupra unei persoane despre care se ştia cu certitudine că nu a împlinit vîrsta de 16 ani, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani.

În contextul legislaţiei naţionale, prevederile art. 10 Legea UTA Găgăuzia nr. 89-X/V intră în contradicţie cu prevederile art. 4 Legea RM cu privire la asociaţii obşteşti nr. 837 din 17.05.1996, unde sunt prevăzute expres restricţiile, ce se stabilesc în procesul de constituire şi activitate a asociaţiilor obşteşti şi care exclud temeiuri de drept ale refuzului din motivul apartenenţei grupelor de minorităţi sexuale, după cum prevăd şi art. 8 lit. f) şi h) din Legea RM nr. 121 din 25.05.2012 şi art. 16 din Constituţia RM.

În conformitate cu art. 48 din Constituţia RM, familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului, se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie, pe egalitatea lor în drepturi şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor, iar condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. Concomitent în art. 12 alin. (3) Codul familiei, se constată că unul din principiile, aflate la baza relaţiilor familiale este căsătoria liberă între bărbat şi femeie, iar art. 15 alin. (1) lit. h) din acelaşi cod prevede că nu se admite încheierea căsătorie între persoane de acelaşi sex.

Astfel, reclamantul indică, că prevederile art. 11 Legea nr. 89-X/V din 30.04.2013 UTA Găgăuzia, conform căruia se interzice înregistrarea căsătoriei între persoane de acelaşi sex, dublează legislaţia naţională existentă. Interdicţia şi, respectiv, lipsa unei asemenea căsătorii creează efecte juridice, ce nu permit adopţia copiilor de către astfel de familii, ceea ce duce la faptul, că prevederile art. 11 Legea nr. 89-X/V din 30.04.2013 îşi pierde folosul. Reclamantul consideră, că conţinutul prevederilor art. 7 alin. (7), art. 10 şi art. 11 alineatele (2) şi (5) Legea UTA Găgăuzia nr. 89-X/V din 30.04.2013 cu privire la asigurarea principiilor egalităţii, echităţii şi obiectivităţii, adoptată de către Adunarea Populară a Găgăuziei, contribuie politicii, ce încalcă egalitatea în drepturile persoanelor, şi admite tratament discriminatoriu faţă de persoanele, aparţinute grupului minorităţilor LGBT.

Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 20 iunie 2013, acţiunea a fost admisă parţial. Au fost anulate ca ilegale în fond, fiind emise cu încălcarea legii, articolele 7 alin. (7) şi art. 10, precum şi sintagma – „, iar uniuni unisexuale (lesbianism şi homosexualism) se determină ca păcat şi stare nefirească, ce distruge modul tradiţional de viaţă al poporului găgăuz” din art. 11 alin. (2) Legea UTA Găgăuzia nr. 89 din 30.04.2013, aprobată de către Başkanul UTA Găgăuzia la 30.04.2013 (f.d. 47-51). În rest, cerinţele acţiunii au fost respinse. Unul dintre membrii acestui colegiu de judecători, judecătorul judecătoriei Comrat Derevenco V.P. nefiind de acord cu hotărîrea majorităţii judecătorilor, a semnat hotărîrea adoptată, dar totodată, a expus în scris opinia sa separată (f.d.

52-53). La 10 iulie 2013, Adunarea Populară a Găgăuziei a depus apel nemotivat (f.d. 59-62), iar la 19 iulie 2013 a depus apel motivat (f.d. 60-62), în care solicită casarea hotărîrii primei instanţei ca neîntemeiată şi emitere pe cauză a unei noi hotărîri, prin care cerinţele acţiunii să fie respinse integral. Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 16 aprilie 2014, apelul declarat din Adunarea Populară a Găgăuziei a fost admis parţial. A fost casată hotărîrea judecătoriei Comrat din 20 iunie 2013, în legătură cu nerespectarea ordinii extrajudiciare de soluţionare a litigiului şi a explicat petiţionarului, că după înlăturarea neajunsurilor, ce au servit drept temei pentru scoaterea cererii de pe rol, persoana cointeresată este în drept să se adreseze în instanţa de judecată cu cerere în ordine generală.

La 05 iunie 2014, avocatul parlamentar, Tudor Lazar a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului recurentul a invocat recurentul că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată. În special indică recurentul că instanţa a interpretat în mod eronat legea. În acest sens, indică recurentul că decizia instanţei de apel s-a fondat prioritar pe argumentele apelantului cu privire la încălcarea procedurii contenciosului administrativ în procesul de contestare al actului administrativ cu caracter normativ adoptat de autoritatea publică locală a UTA Găgăuzia.

Instanţa de apel s-a axat în argumentările sale pe procedura prealabilă prevăzută de Legea contenciosului administrativ, care în opinia sa nu a fost respectată, făcând necesară acceptarea apelului şi scoaterea acţiunii de pe rol.

Contrar celor suscitate, recurentul menţionează că Avocaţii parlamentari examinează sesizările cetăţenilor RM, cetăţenilor străini şi apatrizilor ale căror drepturi şi libertăţi au fost încălcate în Republica Moldova, precum este prevăzut de art.13 al Legii nr.l349/17.10.97(în vigoare până la 03.04.2014) însă, în cazul când există informaţii veridice privind încălcarea în masă sau gravă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor, în cazurile de o importanţă socială deosebită, avocatul parlamentar este în drept să acţioneze din proprie iniţiativă, luând în limitele competenţei sale, măsurile corespunzătoare, astfel, avocatul parlamentar este în drept să deschidă din proprie iniţiativă un proces în legătură cu faptele depistate de încălcare a drepturilor şi libertăţilor omului, fapt prevăzut de art.21 al Legii 1349/17/10.97.

Precizează recurentul că la 11.04.2013 şi 19.04.2013, a remis Guvernatorului UTA Găgăuzia şi respectiv, Preşedintelui Adunării Populare obiecţiile şi recomandările de rigoare cu privire la asigurarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale prin care am atenţionat asupra neadmiterii fenomenului discriminatoriu în procesul de elaborare şi adoptare a Legii nr.89/30.04.2013 şi neadoptării unei asemenea legi, care nu au fost luate în consideraţie. Susţine recurentul, că avînd în vedere cele menţionate, argumentele instanţei de apel precum că aceste recomandări şi obiecţii au fost prezentate unui proiect de act normativ şi că era necesară o cerere prealabilă în acest sens, nu pot fi considerate întemeiate, or avizele prezentate sunt măsuri de prevenire a încălcării drepturilor şi libertăţilor omului pe care Instituţia Ombudmsnaului este în drept să le întreprindă.

Totodată alin.(3) al art.17 din Legea contenciosului administrativ indică direct că actele administrative cu caracter normativ pot fii atacate oricând, iar potrivit alin.(3) al art.14 al aceleaşi Legi, termenul de prescripţie solicitat unei cereri prealabile nu se extinde asupra unor astfel de acte. La 05 septembrie 2014, Preşedintele Adunării Populare a Găgăuziei a depus referinţă la recursul declarat de avocatul parlamentar, Tudor Lazar, solicitînd respingerea cererii de recurs şi menţinerea hotărîrilor emise de instanţele ierarhic inferioare. Consideră intimatul că hotărîrea Curţii de Apel este legală, iar argumentele recurentului neîntemeiate. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de avocatul parlamentar, Tudor Lazar întemeiat şi care urmează a fi admis, casată decizia instanţei de apel, cu remiterea pricinii spre rejudecare.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Potrivit prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul reţine că decizia Curţii de Apel a fost pronunţată la 16 aprilie 2014, iar recursul împotriva acesteia a fost depus la 05 iunie 2014 şi respectiv, se consideră depus în termen. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie trece la examinarea propriu-zisă a cererii de recurs.

După cum rezultă din materialele cauzei, la 30 aprilie 2013, Adunarea Populară a Găgăuziei a adoptat Legea nr. 89-X/Y din 30.04.2013 „Cu privire la asigurarea principiilor egalităţii, echităţii şi obiectivităţii”, care a fost promulgată de către Guvernatorul UTA Găgăuzia. Legea a intrat în vigoare odată cu publicarea ei în Buletinul Oficiul al Găgăuziei „Expres-Kanon” la 30.04.2013. La 14 mai 2013, Centrul de Informaţii „GENDERDOC-M” s-a adresat Centrului pentru Drepturile Omului din Moldova solicitînd autorităţii să ia atitudine faţă de legea susmenţionată, avînd în vedere că este anticonstituţională şi discriminatorie, în special, prevederile art. 7 alin. (7), art. 10 şi 11 din lege (f.d. 118-120).

La 16 mai 2013, Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova i-a comunicat Centrului de Informaţii „GENDERDOC-M” că anterior, la 11.04.2013, a expediat Başkanului UTA Găgăuzia şi respectiv, Preşedintelui Adunării Populare a Găgăuziei, opinia în privinţa caracterului discriminatoriu al proiectului de lege. De asemenea, a informat organizaţia neguvernamentală că va continua să acţioneze în limitele competenţei sale întru redresarea situaţiei existente (f.d.

121). Astfel, la 27 mai 2013, avocatul parlamentar, Tudor Lazăr s-a adresat, în temeiul art. 5 lit. d) din Legea contenciosului administrativ, art. 21 alin. (1) din Legea cu privire la avocaţii parlamentari şi art. 73 alin. (1) Cod de procedură civilă, cu acţiune în instanţa de contencios administrativ solicitînd anularea art. 7 alin. (7) , art. 10 şi 11 alin. (2) şi (5) din Legea cu privire la asigurarea principiilor egalităţii, echităţii şi obiectivităţii, adoptată de Adunarea Populară a Găgăuziei la 30 aprilie 2013. Instanţele ierarhic inferioare au emis hotărîrile respective. Nefiind de acord cu decizia Curţii de Apel Comrat din 16 aprilie 2014, care a casat hotărîrea primei instanţe şi a scos cererea de pe rol, avocatul parlamentar, Tudor Lazar, s-a adresat cu recurs împotriva acesteia.

În temeiul art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, potrivit căruia instanţa verifică legalitatea hotărîrii atacate în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, fără a administra noi dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie expune următoarea concluzie.

Din cererea de recurs, Colegiul reţine că recurentul invocă ilegalitatea deciziei instanţei de apel menţionînd că instanţa s-a axat în argumentările sale pe procedura prealabilă prevăzută de Legea contenciosului administrativ, care în opinia acesteia nu a fost respectată, deşi, conform celor invocate de recurent, la 11.04.2013 şi 19.04.2013, Centrul pentru Drepturile Omului a remis Guvernatorului UTA Găgăuzia şi respectiv, Preşedintelui Adunării Populare obiecţiile şi recomandările de rigoare cu privire la asigurarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale prin care a atenţionat asupra neadmiterii fenomenului discriminatoriu în procesul de elaborare şi adoptare a Legii nr.89/30.04.2013 şi neadoptării unei asemenea legi, care însă, nu au fost luate în consideraţie.

Colegiul menţionează că în conformitate cu prevederile art. 1 al Legii contenciosului administrativ, contenciosul administrativ ca instituţie juridică are drept scop contracararea abuzurilor şi exceselor de putere ale autorităţilor publice, apărarea drepturilor persoanei în spiritul legii, ordonarea activităţii autorităţilor publice, asigurarea ordinii de drept. Totodată, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

În sensul art. 2 al legii, act administrativ este manifestarea juridică unilaterală de voinţă, cu caracter normativ sau individual, din partea unei autorităţi publice în vederea organizării executării sau executării în concret a legii.

Obiect al acţiunii în contenciosul administrativ, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) al aceleiaşi legi, îl constituie actele administrative, cu caracter normativ şi individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terţ, emise de: a) autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora în sensul prezentei legi; b) subdiviziunile autorităţilor publice; c) funcţionarii din structurile specificate la lit.a) şi b). Potrivit art. 111 alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova şi art. 1 din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri) nr. 344 – XII din 23.12.1994, Găgăuzia este o unitate teritorială autonomă cu un statut special care, fiind o formă de autodeterminare a găgăuzilor, este parte integrantă şi inalienabilă a Republicii Moldova şi soluţionează de sine stătător, în limitele competenţei sale, potrivit prevederilor Constituţiei Republicii Moldova, în interesul întregii populaţii, problemele cu caracter politic, economic şi cultural.

Potrivit art. 7 şi 11 din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri), Adunarea Populară Găgăuziei este autoritatea reprezentativă învestită cu dreptul de a adopta acte normative şi legi, în limitele competenţei sale. Concomitent, potrivit art. 1 din Legea privind administraţia publică locală nr. 436 din 28.12.2006, administraţie publică locală este totalitatea autorităţilor publice locale constituite, în condiţiile legii, pentru promovarea intereselor generale ale locuitorilor unei unităţi administrativ-teritoriale, iar autorităţi ale administraţiei publice locale de nivelul al doilea sunt autorităţile publice, luate în ansamblu, care sînt constituite şi activează pe teritoriul raionului, municipiului Chişinău, municipiului Bălţi, unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special pentru promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor populaţiei unităţii administrativ-teritoriale respective.

Reieşind din normele precitate, Colegiul relevă că UTA Găgăuzia (Gagauz-Yeri) se constituie ca autoritate publică locale de nivelul al doilea, iar Legea nr. 89-X/Y din 30.04.2013 „Cu privire la asigurarea principiilor egalităţii, echităţii şi obiectivităţii”, adoptată de Adunarea Populară a Găgăuziei cade sub incidenţa Legii contenciosului administrativ, deoarece aceasta este un act administrativ, chiar dacă are putere de lege locală. În acest sens, Colegiul menţionează că în sensul art. 2 al Legii privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice locale şi centrale nr. 317 – XV din 18.07.2003, actul normativ este actul juridic emis de Guvern şi de alte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale în temeiul normelor constituţionale şi legale, care stabileşte reguli obligatorii de aplicare repetată la un număr nedeterminat de situaţii identice.

Potrivit prevederilor art. 77 al aceluiaşi act normativ, actele normative ale autorităţilor unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special se emit în limitele competenţei stabilite prin Constituţia Republicii Moldova, prin Legea cu privire la Guvern, prin legile privind statutul juridic special al unităţilor teritoriale autonome şi prin alte acte normative, iar la emiterea actelor normative ale autorităţilor unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special se ţine cont de caracterul subordonării lor actelor de nivel superior şi de faptul că ele nu pot contraveni acestora. Totodată, Colegiul constată că în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (6) din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri), actele normative ale Găgăuziei care contravin Constituţiei Republicii Moldova şi respectivei legi se declară nule.

Într-o altă ordine de idei, dar urmînd acelaşi lanţ logic, instanţa de recurs învederează că în temeiul art. 14 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel. Termenul de 30 de zile specificat la alin.(1) nu se extinde asupra actului administrativ cu caracter normativ.

Colegiul relevă că dreptul avocatului parlamentar, de a ataca actele administrative la sesizarea persoanei vătămate într-un drept al său este prevăzut la art. 5 lit. d) al legii şi reiterează că Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova a fost sesizat la 14 mai 2013 de Centrul de Informaţii „GENDERDOC-M”, care a solicitat autorităţii să ia atitudine faţă de Legea nr. 89-X/Y din 30.04.2013 „Cu privire la asigurarea principiilor egalităţii, echităţii şi obiectivităţii”.

Prevederi similare sunt cuprinse şi în art. 27 şi 28 ale Legii cu privire la avocaţii parlamentari nr. 1349 – XIII din 17.10.97 (abrogată la 09 mai 2014). Astfel, potrivit art. 27 alin. (1) şi (2) din legea nominalizată, în situaţiile în care se constată unele încălcări ale drepturilor petiţionarului, avocatul parlamentar prezintă organului sau persoanei cu funcţii de răspundere respective ale cărei decizii sau acţiuni (inacţiuni), după părerea sa, încalcă drepturile şi libertăţile constituţionale ale omului un aviz care va conţine recomandări privind măsurile ce urmează a fi luate pentru repunerea imediată în drepturile încălcate a petiţionarului şi încunoştinţează despre aceasta petiţionarul.

În cazul în care avocatul parlamentar nu este de acord cu măsurile întreprinse, el este în drept să se adreseze organului superior, pentru luarea măsurilor de executare a recomandărilor cuprinse în aviz. Organul sau persoana cu funcţii de răspundere care a primit avizul este obligată să-l examineze în termen de o lună şi să comunice avocatului parlamentar în scris despre măsurile luate. Potrivit art. 28 alin. (1) lit. a) al legii, în baza rezultatelor examinării cererii, avocatul parlamentar, de asemenea, este în drept să adreseze în instanţa de judecată o cerere în apărarea intereselor petiţionarului ale cărui drepturi şi libertăţi constituţionale au fost încălcate. În contextul celor indicate, Colegiul constată că instanţa de apel corect a apreciat că acţiunea în contestarea actelor administrative cu caracter normativ este imprescriptibilă, precum şi că recurentul urma să respecte procedura prealabilă.

Opiniile asupra unui proiect de act normativ sau legislativ nu pot fi alineate procedurii prealabile prevăzută de Legea contenciosului administrativ, care în art. 2 al actului, statuează că cerere prealabilă este cerere prin care autorităţii emitente sau organului ierarhic superior i se solicită reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ. Colegiul învederează că avizarea unui proiect de act legislativ sau normativ, este o etapă a procesului de elaborare a acestuia, prevăzută la art. 40, Capitolul VI, Titlul II din Legea privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice locale şi centrale. De asemenea, se învederează că un proiect de act normativ sau legislativ este lipsit de forţă juridică, pînă la data publicării, dacă actul nu prevede altfel.

Respectiv, opiniile (avizele) Centrului pentru Drepturile Omului expediate la 11 aprilie 2013 Başkanului UTA Găgăuzia şi Preşedintelui Adunării Populare a Găgăuziei nu pot fi asociate procedurii prealabile avînd în vedere că la data indicată, legea contestată era doar un proiect, fiind adoptată la 30 aprilie 2013, iar adresarea Centrului de Informaţii „GENDERDOC-M”, ce i-ar da dreptul avocatului parlamentar să acţioneze în conformitate cu art. 27 alin. (1) al Legii cu privire la avocaţii parlamentari şi art. 5 lit. d) al Legii contenciosului administrativ, a fost expediată Centrului pentru Drepturile Omului, la 14 mai 2013. Coroborînd cele expuse, dintr-un punct de vedere Curtea de Apel Comrat, în principiu, corect a aplicat prevederile art. 267 Cod de procedură civilă, care statuează la lit. a), că instanţa judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care reclamantul nu a respectat procedura, prevăzută prin lege sau prin contractul părţilor, de soluţionare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară.

În acelaşi timp, Colegiul consideră eronată decizia instanţei de apel de a admite apelul declarat împotriva hotărîrii primei instanţe şi sub pretextul nerespectării ordinii extrajudiciare de soluţionare a litigiului, de a scoate cererea de pe rol, or, urmează a menţiona că prima instanţă a examinat fondul cauzei în lipsa unei proceduri prealabile, în sensul Legii contenciosului administrativ şi reclamantului/recurentului nu-i poate fi imputată eroarea instanţei. Colegiul învederează că eroarea comisă de instanţa de judecată va fi interpretată, în orice caz, în favoarea părţii în beneficiul căreia s-a emis hotărîrea judecătorească, în caz contrar am fi în prezenţa unei violări a dreptului la un proces echitabil garantat şi consfinţit de art. 6 din Convenţia Europeană pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

Avînd în vedere circumstanţele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că decizia instanţei de apel este neîntemeiată, motiv pentru care admite recursul declarat de avocatul parlamentar, Tudor Lazar, casează decizia instanţei de apel şi, avînd în vedere faptul că instanţa de apel nu a examinat pricina în fond trimite pricina la rejudecare la aceeaşi Curte de Apel Comrat pentru judecarea apelului în fond. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de avocatul parlamentar, Tudor Lazar.

Se casează decizia Curţii de Apel Comrat din 16 aprilie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de avocatul parlamentar, Tudor Lazar împotriva Adunării Populare UTA Găgăuzia şi Başcanul UTA Găgăuzia, cu privire la contestarea actului administrativ, cu remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Comrat pentru examinarea apelului în fond. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Ion Corolevschi Oleg Sternioală