3ra-1064/14 — Contestarea actului administrativ

dosar nr:3ra-1064/14 prima instanţă - Judecătoria Centru, mun.Chişinău judecător - A.Gafton instanţa de apel - Curtea de Apel Chişinău judecători - Liudmila Popova, Lidia Bulgac, Nicolae Craiu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 29 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecător- Ala Cobăneanu Judecătorii – Dumitru Mardari, Vera Macinskaia examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de avocatul Cecan Mihaela, în interesele lui Filipopolischi Eugenia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Filipopolischi Eugenia împotriva Ministerului Apărării privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 mai 2014, prin care apelul declarat de către avocatul Cecan Mihaela, în interesele lui Filipopolischi Eugenia a fost respins şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru, mun.Chişinău din 18 decembrie 2013, prin care acţiunea înaintată de către Filipopolischi Eugenia, a fost respinsă ca neîntemeiată, constată La data de 24 aprilie 2013 Filipopolischi Eugenia a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii, reclamanta a invocat că, în perioada 07.10-1994- 07.12.2009 a îndeplinit serviciul militar prin contract în Armata Naţională a Republicii Moldova, în baza de aviaţie, avînd statut de militar. În prezent este trecută în rezervă la atingerea vîrstei limită de aflare în serviciul militar cu dreptul la pensie. Menţionează reclamanta că, în baza raportului depus la 12.08.2008 şi actelor anexate, a fost inclusă în lista militarilor ce necesită asigurare cu spaţiu locativ, apartament cu două odăi în garnizoana Mărculeşti. La data de 27.03.2013 s-a adresat o cerere Ministerului Apărării, solicitînd să i se comunice cînd, cum şi în ce termen va fi asigurată cu spaţiul locativ. 1 Prin răspunsul Ministerului Apărării din 04.04.2013 i s-a comunicat că prin Legea nr.90-XIII din 04.12.2009 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, a fost exclusă obligativitatea statului de a asigura militarii prin contrcat cu spaţiu locativ.

Totodată, Ministerul Apărării recunoaşte că reclamanta necesită asigurare cu spaţiu locativ un apartament cu două odăi în garnizoana Mărculesti. Răspunsul Ministerului Apărării reclamanta îl califică ca un refuz în soluţionării cererii la un drept pretins.

Întru recunoşaterea dreptului de a fi asigurată cu spaţiu locativ reclamanta invocă pct. 3 art. 9 al Legii nr. 970 din 17.03.1992 cu privire la protecţia socială şi juridică a militarilor şi membrilor familiilor, a cetăţenelor care trec pregătirea militară (în vigoare la momentul încheierii primului contract de satisfacere a serviciului militar din 09.10.1994) , art.21(3) al Legii nr.162 din 22.07.2005 ,, Cu privire la statutul militarilor” ( în vigoare pînă la 18.12.2009 şi la data depunerii raportului privind asigurarea cu spaţiu locativ), care stipulează expres că militarii prin contract, împreună cu membrii familiilor lor, sînt asiguraţi cu spaţiu locativ de către structura militară după ce s-a stabilit necesitatea îmbunătăţirii condiţiilor de trai, conform codului cu privire la locuinţe.

Solicită reclamanta, obligarea Ministerului Apărării să-i acorde spaţiu locativ, apartament cu două odăi în garnizoana Mărculeşti, conform normelor Codului cu privire la locuinţe. Prin hotărârea Judecătoriei Centrum un.Chişinău din 18 decembrie 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, la 10 ianuarie 2014, Filipopolischi Eugenia a depus a cererea de apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acţiunea să fie admisă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 mai 2014, apelul declarat de către avocatul Cecan Mihaela, în interesele lui Filipopolischi Eugenia a fost respins şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru, mun.Chişinău din 18 decembrie 2013. La 02 iulie 2014, avocatul Cecan Mihaela, în interesele lui Filipopolischi Eugenia a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 mai 2014 şi a hotărârii Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 18 decembrie 2013 şi emiterea unei noi hotărâri, prin care acţiunea să fie admisă.

În motivarea recursului, avocatul Cecan Mihaela, în interesele lui Filipopolischi Eugenia a invocat că atît decizia instanţei de apel, cît şi hotărârea primei instanţe sunt ilegale, neîntemeiate şi pasibile de a fi casate, deoarece circumstanţele importante pentru soluţionraea pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin, iar concluzile expuse în hotărâre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, prin urmare hotărările judecătoreşti au fost emsie cu aplicarea eronată a normelor de drept material.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de avocatul Cecan Mihaela, în interesele lui Filipopolischi Eugenia în termen, deoarece copia deciziei a fost expediată în adresa părţilor la 12 mai 2014, fapt confirmat prin scrisoarea de expediere ( f.d.65) La data de 21 iulie 2014, în adresa intimatului – Ministerul Apărării a fost expediată copia recursului declarat de către avocatul Cecan Mihaela, în interesele 2 lui Filipopolischi Eugenia şi a fost înştiinţat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La data de 01 august 2014, intimatul Ministerul Apărării a depus referinţă, solicitînd respingerea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Conform art. 432 CPC (temeiurile declarării recursului): (1) Părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de avocatul Cecan Mihaela, în interesele lui Filipopolischi Eugenia este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

3 Instanţa de recurs consideră că, argumentele invocate de către avocatul Cecan Mihaela, în interesele lui Filipopolischi Eugenia, în cererea de recurs, nu pot fi reţinute, deoarece nu denotă încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către avocatul Cecan Mihaela, în interesele lui Filipopolischi Eugenia, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acelaşi timp, completul relevă că, recursul exercitat conform secţiunii a II- a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag.

1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de avocatul Cecan Mihaela, în interesele lui Filipopolischi Eugenia, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către avocatul Cecan Mihaela, în interesele lui Filipopolischi Eugenia, se consideră, ca inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecător Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Vera Macinskaia 4