3ra-1043/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – G. Bivol dosarul nr. 3ra-1043/14 instanţa de apel – N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 24 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Alexandr Tanasiiciuc, reprezentat de către avocatul Tatiana Maştalin în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexandr Tanasiiciuc împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova şi Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Ministerul Apărării al Republicii Moldova, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 16 decembrie 2013 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 12 decembrie 2012 Alexandr Tanasiiciuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării al RM cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că el a efectuat serviciu militar în Forţele Armatei din anul 1981, iar în Armata Naţională a RM din anul 1992 până la 22 noiembrie 2007. Vechimea în muncă constituie 27 ani şi 1 lună. Conform raportului depus la 31 decembrie 1992 este inclus în lista generală a militarilor ce necesită asigurarea cu spaţiu locativ din fondul departamental al Ministerului Apărării al RM. Menţionează că conform extrasului din ordinul Ministrului Apărării nr. 0184 din 22 noiembrie 2007, a fost eliberat din serviciul militar prin contract în rezervă în baza pct. 140 lit. A la expirarea contractului.

Afirmă că din timpul efectuării serviciului militar până în prezent nu a fost asigurat cu spaţial locativ din fondul departamental al Ministerului Apărării fiind nevoit să locuiască la gazdă. Susţine că prin certificatul nr. 72/472 eliberat la 29 noiembrie 2012 se confirmă faptul că până în prezent nu este asigurat cu spaţiul locativ din fondul departamental al Ministerului Apărării al RM, dar este inclus în lista generală a militarilor ce necesită asigurare cu spaţiul locativ, conform raportului depus la 31 decembrie 1992, apartament cu trei odăi. 1 Mai indică că conform informaţiei din 03 decembrie 2012 din OCT Căuşeni nici el nici soţia sa nu dispun de spaţiul locativ în proprietate privată.

Relatează că prin cererea prealabilă adresată pârâtului la 04 decembrie 2012 a solicitat să fie asigurat cu spaţiul locativ din fondul departamental al Ministerului Apărării sau să-i fie acordată compensaţia bănească echivalentă cu preţul de piaţă a unui apartament cu trei odăi. Menţionează că prin răspunsul nr. 70/1383 din 11 decembrie 2012 pârâtul recunoaşte dreptul lui de a fi asigurat cu spaţiul locativ, dar refuză să-i acorde locuinţa motivând că nu are posibilitate. Ceea ce ţine de acordarea compensaţiei băneşti echivalente cu preţul de piaţă a unui apartament cu trei odăi, în cazul imposibilităţii reale de a acorda spaţiul locativ solicitat, pârâtul nu a dat nici un răspuns, ignorând cerinţa.

Afirmă că conform art. 9 alin. (3) Legea cu privire la protecţia socială şi juridică a militarilor şi a membrilor familiilor lor şi a cetăţenilor care trec pregătirea militară nr. 970-XII din 17 martie 1992, în cazul vechimii de 15 ani şi mai mult în serviciul militar prin contract Ministerul Apărării este obligat să acorde militarului spaţiu locativ în conformitate cu normele stabilite de legislaţie cu drept de proprietate privată. Conform art. 21 art. (15) din Legea cu privire la statutul militarilor nr. 162 din 22 iulie 2005, militarii prin contract cu vechime în serviciul militar de 20 de ani calendaristici şi mai mult care, la momentul trecerii în rezervă (retragere), nu sunt asiguraţi cu spaţiu locativ sau dispun de spaţiu locativ de serviciu fără drept de privatizare beneficiază, la ultimul loc de serviciu, de compensaţie bănească pentru procurarea sau construcţia spaţiului locativ în mărimea costului mediu de piaţă al acestuia.

Consideră că în temeiul art. 21 alin. (15) din Legea cu privire la statutul militarilor nr. 162 din 22 iulie 2005 şi Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Regulamentului privind asigurarea cu locuinţe a militarilor Armatei Naţionale nr. 1428 din 18 decembrie 2007 dispune de dreptul să solicite de la pârât încasarea echivalentului bănesc al apartamentului cu trei odăi pentru procurarea spaţiului locativ de care beneficiază în temeiul cu art. 9 din Lege cu privire la protecţia socială şi juridică a militarilor şi a membrilor familiilor lor nr. 970 din 17 martie 1992. De asemenea, consideră că nu poate fi reţinut ca fiind întemeiat argumentul pârâtului în răspunsul eliberat la 11 decembrie 2012 precum că prin Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 90-XVIII din 04 decembrie 2009 a fost exclusă obligativitatea statului de a asigura militarii prin contract cu spaţii locative.

Pretenţiile formulate au fost întemeiate pe prevederile legii vechi care era în vigoare la momentul apariţiei acestui drept. Dreptul la asigurarea cu spaţiu locativ sau acordarea unei compensaţii băneşti echivalente cu preţul de piaţă al acestui spaţiu, în conformitate cu articolul enunţat a apărut la data trecerii în rezervă a lui - 22 noiembrie 2007 şi prevederile legale erau în vigoare. Susţine că un drept obţinut cândva nu poate fi abrogat prin lege, mai mult decât atât, art. 6 alin. (1) Cod civil prevede că legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică şi nici nu suprimă condiţiile de constituire a unei situaţii juridice constituite anterior, nici condiţiile de stingere a unei situaţii juridice stinse anterior.

De asemenea, legea nouă nu modifică şi nu desfiinţează efectele deja produse ale unei situaţii juridice stinse sau în curs de realizare. 2 Solicită recunoaşterea refuzului Ministerului Apărării al RM ca fiind neîntemeiat şi acordarea de către pârât a compensaţiei băneşti echivalente cu preţul de piaţă a unui apartament cu trei odăi şi încasarea de la pârât a cheltuielilor de judecată şi a altor cheltuieli, cuantumul cărora va fi determinat până la emiterea hotărârii.

La 06 decembrie 2013 a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, prin care a solicitat recunoaşterea ilegalităţii inacţiunilor Ministerului Apărării al RM în vederea acordării lui Alexandr Tanasiiciuc a unui spaţiu locativ - apartament cu trei odăi, obligarea Ministerului Apărării al RM să-i acorde lui Alexandr Tanasiiciuc şi familiei sale spaţiu locativ în apartament cu 3 odăi şi recunoaşterea dreptului lui Alexandr Tanasiiciuc, în cazul imposibilităţii Ministerului Apărării al RM să-i acorde spaţiu în prezent, la compensaţia bănească pentru procurarea sau construcţia spaţiului locativ în mărimea costului mediu de piaţă al acestuia - apartament cu 3 odăi.

În susţinerea pretenţiilor sale afirmă că prin prezenta cerere contestă inacţiunile pârâtului manifestate prin neasigurarea cu spaţial locativ, dreptul său legal, care a apărut încă în anul 1996 - acesta reprezentând inacţiunea autorităţii publice - Ministerului Apărării RM, care sunt asimilate actului administrativ. Consideră că dreptul lui de a fi asigurat cu o locuinţă (situaţie juridică constituită) a apărut o dată cu împlinirea a 15 ani calendaristici de muncă în calitate de militar - în anul 1996, dar nu este realizat până în prezent.

Menţionează că conform art. 21 alin. (15) din Legea cu privire la statutul militarilor nr. 162 din 22 iulie 2005, militarii prin contract cu vechime în serviciul militar de 20 de ani calendaristici şi mai mult care, la momentul trecerii în rezervă (retragere), nu sunt asiguraţi cu spaţiu locativ sau dispun de spaţiu locativ de serviciu fără drept de privatizare beneficiază, la ultimul loc de serviciu, de compensaţie bănească pentru procurarea sau construcţia spaţiului locativ în mărimea costului media de piaţă al acestuia. Compensaţia respectivă se acordă la locul de serviciu, de către structura militară, din contul mijloacelor bugetare alocate în acest sens. Indică că la momentul trecerii în rezervă în anul 2007, cerinţa lui corespundea prevederilor menţionate.

În acest sens face referire la practica Curţii Supreme de Justiţie în cauze analogice (cauza Adrian Garştea vs Serviciului Grăniceri RM, cauza Ecaterina Palanciuc vs Consiliului Municipiului Chişinău, cauza Crestianov vs Ministerul Apărării). Afirmă că raţionamentul enunţat este confirmat de Curtea Supremă de Justiţie a RM, în Recomandările din 06 august 2012 privind aplicarea legislaţiei, care indică că conform art. 30 al Legii cu privire la statutul judecătorului, abrogat la 04 decembrie 2009, statul era obligat să asigure judecătorii în funcţie cu locuinţă. Pentru fiecare judecător în funcţie, neasigurat cu locuinţă la momentul abrogării legii, acesta a fost un drept obţinut şi care nu poate fi anulat prin abrogarea de lege.

În astfel de condiţii, consideră că judecătorii, care la momentul abrogării art. 30 al legii menţionate, nu erau asiguraţi cu locuinţă, sunt în drept, în termen de trei ani, art. 267 Cod civil, de la data abrogării legii, să ceară de la administraţia publică locală, asigurarea cu locuinţă. Menţionează că art. 6 alin. (1) Cod civil prevede că legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică şi nici nu suprimă condiţiile de constituire a unei situaţii juridice constituite anterior, nici condiţiile de stingere a unei situaţii juridice stinse 3 anterior. De asemenea, legea nouă nu modifică şi nu desfiinţează efectele deja produse ale unei situaţii juridice stinse sau în curs de realizare.

Consideră că în virtutea existenţei principiului de valoare de aplicare uniformă a legislaţiei şi a jurisprudenţei, circumstanţele şi clauzele menţionate în Recomandările CSJ referitoare la judecători, sunt totalmente aplicabile şi la militarii prin contract şi la rezervişti şi în aceste condiţii cerinţele sale sunt legale. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 16 decembrie 2013 a fost admisă parţial acţiunea şi obligat Ministerul Apărării al RM să-l asigure pe Alexandr Tanasiiciuc cu spaţiu locativ în or. Căuşeni în conformitate cu legislaţia locativă în vigoare în dependenţă de componenţa familiei sale, în rest cerinţele formulate în cerere au fost respinse. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2014 a fost admisă cererea de apel depusă de Ministerul Apărării al RM, casată integral hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care a fost respinsă acţiunea.

La 30 iunie 2014 Alexandr Tanasiiciuc, reprezentat de către avocatul Tatiana Maştalin a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. Afirmă că copia deciziei integrale a instanţei de apel au recepţionat-o la domiciliu la 07 mai 2014, ce se confirmă prin scrisoarea de însoţire nr. 9398 din 06 mai 2014 şi coletele poştale recomandate nr. 21000/27 şi nr. 21000/15 din 06 mai 2014. În motivarea recursului a invocat ilegalitatea deciziei recurate, susţinând că instanţa de apel prin pronunţarea deciziei din 30 aprilie 2014 şi admiterea apelului declarat de Ministerul Apărării nu a dat o apreciere corectă circumstanţelor cauzei şi motivelor de drept puse la baza hotărârii judecătoreşti prin care a fost admisă acţiunea.

Afirmă că instanţa de apel nu a indicat un temeiul legal şi nici nu s-a bazat pe careva probe prezentate de pârât în prima instanţă ce ar confirma lipsa resurselor financiare şi ar justifica legalitatea inacţiunilor în vederea asigurării intimatului cu spaţiul locativ - drept rezervat prin Legea cu privire la statutul militarilor nr. 162 din 22 iulie 2005, care expres prevede în art. 21 alin. (3) militarii prin contract, împreună cu membrii familiei lor, sunt asiguraţi cu spaţiul locativ de către structura militară după ce s-a stabilit necesitatea îmbunătăţirii condiţiilor de trai, conform Codului cu privire la locaţiune.

Consideră că instanţa de apel nu a luat în vedere faptul că conform extrasului din ordin nr. 236 din 11 decembrie 2007 eliberat de Ministerul Apărării la el se atestă o vechime calendaristică în serviciul militar la 11 decembrie 2007 de 27 ani şi 1 lună, deci dânsul a activat în perioada anilor când acţiona Legea cu privire la statutul militarilor din 22 iulie 2005 şi prevederile acesteia se răsfrâng asupra lui, fapt confirmat de Ministerul Apărării în răspunsul la cererea prealabilă unde se recunoaşte că el are dreptul la spaţiul locativ.

Remarcă că conform practicii Curţii Supreme de Justiţie în cauzele analogice (cauza Adrian Garştea vs Serviciului Grăniceri RM, cauza Crestianov vs Ministerul Apărării, cauza Ecaterina Palanciuc vs Consiliul municipiului Chişinău, cauza Papuha Serghei vs Consiliului municipiului Chişinău), precum şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului pe cauzele similare (Dumbrava vs. R. Moldova, Cogut 4 vs R. Moldova) a fost recunoscut dreptul persoanelor la spaţiul locativ cu obligarea pârâtului de a acorda acest spaţiu.

Invocă că instanţa de apel eronat a aplicat normele de drept material şi anume art. 9 alin. (3) al Legii cu privire la protecţia socială şi juridică a militarilor şi a membrilor familiilor lor şi a cetăţenilor care trec pregătirea militară nr. 970-XII din 17 martie 1992 în vigoare până la 30 septembrie 2005 şi art. (21) alin. (3) al Legii cu privire la statutul militarilor nr. 162 din 22 iulie 2005 în vigoare până la 18 decembrie 2009. Prin referinţa din 01 august 2014 Ministerul Apărării al RM a solicitat declararea recursului depus de Alexandr Tanasiiciuc ca inadmisibil şi menţinerea integrală a deciziei instanţei de apel. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul 30 iunie 2014, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Alexandr Tanasiiciuc, reprezentat de către avocatul Tatiana Maştalin nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

5 Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Alexandr Tanasiiciuc, reprezentat de către avocatul Tatiana Maştalin, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Alexandr Tanasiiciuc, reprezentat de către avocatul Tatiana Maştalin ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Alexandr Tanasiiciuc, reprezentat de către avocatul Tatiana Maştalin se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 6