3ra-277/14 — Obligarea asigurării cu spaţiului locativ

prima instanţă:V.Orîndaş dosarul nr. 3ra-277/14 instanţa de apel: V.Pruteanu, M.Guzun, Iu.Cimpoi ÎNCHEIERE 12 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Novac Judecătorii: Oleg Sternioală, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de avocatul Guţu Valentin în interesele recurentului Miron Dumitru şi de recurentul Miron Dumitru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Miron Dumitru către Ministerul Apărării privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Ministerul Apărării, casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.Chişinău din 13 august 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 14 decembrie 2012 Miron Dumitru a formulat o cerere de chemare în judecată către Ministerul Apărării privind contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a invocat că, la 01 septembrie 2002, a fost înmatriculat la studii în Institutul Militar al Forţelor Armate „Alexandru cel Bun”, pe care 1-a absolvit în anul 2006. La înmatricularea la studii în instituţia militară menţionată, el a încheiat contract de îndeplinire a serviciului militar pe termen de 9 ani. Menţionează că unul din drepturile militarilor şi membrilor familiei lor, la data semnării de către el a contractului de îndeplinire a serviciului militar prin contract, conform art. 9 (3) alin. (2) din Legea nr. 970 din 17 martie 1992 cu privire la protecţia socială şi juridică a militarilor şi a membrilor familiilor lor, era dreptul la asigurarea cu spaţiu locativ din contul structurii militare.

Susţine că la absolvirea Institutului Militar al Forţelor Armate „Alexandru cel Bun”, el a fost repartizat la lucru în Batalionul de gardă. La 26 decembrie 2008, el a depus un raport, prin care a solicitat asigurarea cu spaţiu locativ, conform normelor stabilite, apartament cu o odaie. Ulterior, în baza raportului depus, el a fost inclus în lista generală a militarilor, care necesită asigurare cu spaţiu locativ în garnizoana Chişinău. La 12 mai 2009, s-a născut fiica sa, Mădălina şi el a depus un raport pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai, iar la 23 iulie 2011, s-a mai născut o fiică, Daniela. În baza documentelor depuse de către el, întru îmbunătăţirea condiţiilor de trai, a fost luat la evidenţă în lista generală a militarilor, care necesită asigurare cu spaţiu locativ în garnizoana Chişinău, la apartament cu două odăi.

Afirmă că legislaţia în vigoare la data semnării de către el a contractului de îndeplinire a serviciului militar, prevede că ofiţerii urmau să fie asiguraţi cu spaţiu locativ în termen de un an de la data semnării contractului, sergenţii în termen de trei ani, iar persoanele din efectivul de soldaţi în termen de cinci ani de serviciu militar neîntrerupt, pînă în prezent, el nu a fost asigurat cu spaţiu locativ. Invocă că dreptul militarilor la spaţiu locativ a fost prevăzut şi de art. 21 din Legea cu privire la statutul militarilor. La 14 decembrie 2012, el s-a adresat la Ministerul Apărării cu o petiţie, prin care a solicitat asigurarea cu spaţiu locativ şi anume, apartament cu două odăi, însă prin răspunsul Departamentului dotări al Ministerului Apărării nr. 70/1243 din 10 decembrie 2012 a fost informat că legea, la care s-a referit, a fost abrogată, iar la moment, Ministerul Apărării nu poate să-1 asigure cu spaţiu locativ.

Solicită obligarea Ministerului Apărării al RM să-l asigure cu spaţiu locativ - apartament cu două odăi în mun. Chişinău şi încasarea de la Ministerul Apărării al RM a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 3000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 13 august 2013 acţiunea a fost admisă parţial. S-a obligat Ministerul Apărării al RM să-l asigure pe Dumitru Miron cu spaţiu locativ - apartament cu două odăi în mun. Chişinău. S-a încasat de la Ministerul Apărării al RM în beneficiul lui Dumitru Miron cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 1000 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Ministerul Apărării al RM a declarat apel, prin care a solicitat casarea hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2013 s-a admis apelul declarat de către Ministerul Apărării al RM. S-a casat hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 13 august 2013 şi s- a emis o nouă hotărîre prin care: S-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Miron Dumitru către Ministerul Apărării al RM privind contestarea actului administrativ ca fiind neîntemeiată. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a ajuns la concluzia că hotărîrea primei instanţe este neîntemeiată şi ilegală, fiind emisă cu aplicarea greşită a normelor de drept material. Articolul 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 162-XVI din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor prevedea că militarii se asigură cu spaţiu locativ din fondul locativ de stat, în limita alocaţiilor prevăzute în bugetul de stat pentru aceste scopuri.

Militarii prin contract, împreună cu membrii familiilor lor, sînt asiguraţi cu spaţiu locativ de către structura militară, după ce s-a stabilit necesitatea îmbunătăţirii condiţiilor de trai, conform Codului cu privire la locuinţe. Acelaşi articol, în redacţia Legii nr. 90-XVIII din 04 decembrie 2009 pentru modificarea şi completare unor acte legislative, prevede că militarilor în termen şi celor în termen redus, precum şi rezerviştilor chemaţi la concentrare li se repartizează necondiţionat, din fondul de cazarmă, spaţiu locativ la locul de îndeplinire a serviciului militar. Spaţiul locativ trebuie să corespundă normelor stabilite de regulamentele militare. Aşadar, la momentul depunerii cererii de chemare în judecată de către Dumitru Miron, structura militară nu mai este obligată prin lege să asigure militarul cu spaţiu locativ şi deci, asigurarea militarilor cu spaţiu locativ urmează a fi efectuată în condiţii generale.

Conform art. 32 din Codul cu privire la locuinţe, evidenţa cetăţenilor, care au nevoie de îmbunătăţirea condiţiilor de locuit şi care lucrează la întreprinderi, în instituţii, organizaţii, ce au un fond de locuinţe şi construiesc locuinţe sau participă prin cote la construcţia de locuinţe, se ţine la locul de muncă, iar la dorinţa lor - şi la locul de trai. La fel ca şi dînşii sînt luaţi la evidenţă cetăţenii, care nu mai lucrează la aceste întreprinderi, instituţii, organizaţii în legătură cu ieşirea la pensie. Conform art. 37 din Codul cu privire la locuinţe, încăperile de locuit li se acordă cetăţenilor, care se află la evidenţă şi au nevoie de îmbunătăţirea condiţiilor de locuit, potrivit ordinii stabilite în liste, ţinîndu-se seama de data luării la evidenţă şi în dependenţă de mărimea spaţiului locativ, dat în exploatare şi eliberat în centrul populat respectiv.

Conform pct. 22, 23 şi 33 din Regulamentul cu privire la modul de acordare a încăperilor de locuit în Republica Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 405 din 25 noiembrie 1987, cetăţenii care au nevoie de îmbunătăţirea condiţiilor locative, au dreptul de a primi pentru folosire o încăpere de locuit în casele fondului locativ de stat sau obştesc, în modul prevăzut de legislaţie. Luarea la evidenţă a cetăţenilor, care au nevoie de îmbunătăţirea condiţiilor de locuit, la locul de trai se efectuează printr-o hotărîre a organului administraţiei publice locale, iar la locul de muncă - printr-o hotărîre comună a administraţiei şi comitetului sindical al întreprinderii, instituţiei, organizaţiei.

Cetăţenii, luaţi la evidenţa pentru îmbunătăţirea condiţiilor de locuit, li se aduce la cunoştinţă despre aceasta în scris de către organul care la luat la evidenţă, încăperile de locuit se acordă cetăţenilor, care se află la evidenţă şi au nevoie de îmbunătăţirea condiţiilor de locuit, potrivit, ordinii stabilite în liste, ţinîndu-se seama de data luării la evidenţă şi în dependenţă de elocvenţa locuinţelor libere în localitatea respectivă. La 03 ianuarie 2014 şi respectiv la 30 ianuarie 2014 avocatul Guţu Valentin în interesele recurentului Miron Dumitru şi recurentul Miron Dumitru au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursurilor s-a indicat că instanţa de apel a emis soluţii cu încălcarea normelor de drept material şi procesual, nu a elucidat toate circumstanţele cauzei. Se mai invocă că, instanţa de apel i-a încălcat recurentului Miron Dumitru dreptul la un proces echitabil, dreptul la un trai decent, dreptul la locuinţă, dreptul la proprietate stipulate în art.20,46,47 ale Constituţiei RM, art.6 CEDO. La 14 februarie 2014 Ministerul Apărării al R.M a depus prin intermediul cancelariei o referinţă, prin care a invocat dezacordul cu recursul depus de avocatul Guţu Valentin în interesele recurentului Miron Dumitru şi de recurentul Miron Dumitru, solicitînd respingerea acestora ca inadmisibile, cu menţinerea deciziei instanţei de apel.

Examinînd temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate sunt inadmisibile. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către avocatul Guţu Valentin în interesele recurentului Miron Dumitru şi de recurentul Miron Dumitru, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursurile declarate de către Guţu Valentin în interesele recurentului Miron Dumitru şi de recurentul Miron Dumitru, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Guţu Valentin în interesele recurentului Miron Dumitru şi de recurentul Miron Dumitru, ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursurile declarate de către Guţu Valentin în interesele recurentului Miron Dumitru şi de recurentul Miron Dumitru, se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Iurie Bejenaru